My right Deltoid (shoulder muscle) has been complaining since yesterday, it began right after the shot. Go figure. Today like a child with a sore shoulder I feel like crying but I heard abstinence is a good thing, so I don’t, cry that is:) But when I think that next week we’ll be doing this all over again I want to scream: Please don’t take me back there! They always poke me with sharp things! :)))))))))) And this is not aimed at my friend Elizabeth who takes me to all my appointments 🙂 It’s just a way of expressing the inner child within that does not like poky things:)

But in all seriousness, and I’ll try to keep a straight face as I write this post but I don’t think it will work; however in all seriousness I’m old enough to know those pokes are meant to heal me. Every visit gets better, the process easier and the results stronger. I used to be flat on my face while hugging any horizontal surfaces four days straight after an IV treatment. Old symptoms would creep up, pain and suffering trying hard to keep me company. The last treatment left my brain shattered somehow, and I experienced dyslexia (or I think that’s what it was, based on people’s descriptions), when  you read a word and could swear in front of the grand jury that you saw that one word only to take a second look and find out it’s a completely different word all together and you were not even close! Now that’s what some people call magic, other call it crazy. I call it a herx reaction. But when I walk around barely breathing because my lungs decide that functioning right is not something they want to do for the day, and I have that metal/bitter taste in my mouth, nausea and I want to shave my head so I won’t have to put up with my hair any longer the only remedy I found to help me is singing, singing about how healthy I really am:) It really does work, but I have to keep at it for a while. Yesterday was my fourth visit and I can happily exclaim, it’s not so bad! I don’t feel as rotten after words. Also seeing other patients there talking about being in remission from cancer and brain tumor gives me such hope! It’s such a different road being among the patients, when only one year and seven months ago I was part of the staff that helped others get better. I dream going back to work almost daily, for I was at my happiest helping others. Well, in a nut shell that’s the update for today. Stay tune for future developments:)))))))

P.S I’ve added a PK PROTOCOL article under resources, it’s part of the IV treatment I get.

 Yep, I totally have that look: Here again?

Deltoidul meu drept (mușchiul de umăr) protesteaza de ieri, a început imediat după injectie. Astăzi ca un copil cu un umărul inflamat simt nevoia sa plange, dar am auzit ca abstinenta este un lucru bun, așa că nu plâng 🙂 Dar când mă gândesc că săptămâna viitoare vom face acest lucru din nou vreau să țip: Nu ma mai duce înapoi acolo! Ei tot timpul ma inteapa cu lucruri ascuțite! :))))))))))

Dar cu toată seriozitatea, și voi încerca să păstreze o față dreaptă în timp ce scriu acest post, dar eu nu cred că voi reusi; sunt destul de mare să inteleg ca aceste înțepături sunt menite să mă vindece. Fiecare vizită devine mai buna, procesul mai ușor și rezultatele mai puternică. De obicei dupa fiecare tratament intravenos ajungeam plata pe fata in timp ce imbratisam orice suprafata orizontala patru zile imediat după tratament. Simptome vechi reveneau, durere și suferința încearcind din greu să-mi țină companie. Ultimul tratament mi-a lăsat creierul meu distrus într-un fel, și am experimentat dislexie (sau cred că asta a fost, pe baza descrierilor oamenilor), atunci când citesti un cuvânt și esti gata sa juri în fața judecatorului suprem cu toate confidenta ca nu ai greasit defel numai sa realizezi ind te uiti din nou ca de fapt este un cuvânt complet diferit! Si te scarpini pe cap buimac de ce ti sa intimplat, parca ai fi beat. Pe urma plaminii au facut sedinta si sau hotarit as din senin ca nu vor sa functioneze cum trebuie si debea primesc aer in mine, sau gustul ala metalic / amar si greață… in aceste momente singurul remediu care l-am gasit sa ma ajute e sa cânt, cânt despre sănătatea care mi-o da Dumneseu si ma ajuta:)

Ieri a fost a patra vizita și pot exclama fericita, nu mi-e așa de rău! De asemenea, văzând alți pacienți acolo vorbind despre a fi in remisie de cancer și tumori cerebrale imi da speranță! Este astfel un drum diferit fiind in randul pacientilor, atunci când numai un an și șapte luni în urmă am fost parte din personalul care a ajutat pe alții sa se faca bine. Visez sa ma întorc la locul de muncă aproape zilnic, pentru că au fost  unele dinter cele mai fericite momente in viata, cind vezi ca ajuti pe altul. Ei bine, asta este actualizarea pentru ziua de azi. :)))