Month: February 2025

02.08.25

/ Carmen McKnight / Leave a comment

Bună,

A fost o săptămână grea atât pentru mine, cât și pentru frații și surorile mele. Au trecut patru ani, pe 2, de când mami a murit. Dar duhul răului dă în noi, și în mine, când sunte-mi căzuți, parcă mai insistent. A fost o săptămână grea, mă gândesc, și pentru unii din voi, dar cu lacrimi în ochi, zâmbet pe buze și credința prezenței lui Dumnezeu în fiecare pas care-l facem pe acest pământ, mergem mai departe:)

Ori de câte ori zic: „Mi se clatină piciorul”, bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna. Când gânduri negre se frământă cu GRĂMADA înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul. Psalmul 94:18-19

Cu drag, Carmen

02.07.25

/ Carmen McKnight / Leave a comment
Bună,

“Vă doresc la toți un an nou plin de puterea învingerii oricărui obstacol care încetinește demersul creșterii și a dezvoltării caracterului ascuns în noi toți.” Jan.1.2025

Nu mi-am dat seama că voi avea nevoie de puterea învingerii oricărui obstacol așa de curânt, dar nu doresc ca demersul creșterii și a dezvoltării caracterului ascuns să încetinească, așa că sunt nevoită să învăț să merg înainte.

Zilele sunt reci și gri, și chiar și pauzele de soare par gri. Inima mea a fost lovită adânc, din nou, de aceleași persoană pe care tot sper să o schimb și să mă iubească în sfârșit—dar nu se întâmplă. (Nu este vorba de soțul meu, copiii mei sau frații mei.) Mă întreb de nenumărate ori, de ce persist în această relație? De ce mă întorc, iar și iar la ea? De ce nu pot să-mi urmez propriile sfaturi și să opresc ciclu vicios?
Răspuns: Cred în puterea răscumpărării și iubesc această persoană. Ați fost și voi în această postură vreodată?

A fost odată ca-n povești,
a fost ca-ntotdeauna,
o lume plină de greșeli,
și duh ascuns care-aduce furtuna
și uite-așa iară tot sper,
să trec cu bine prin acest infern.

Se spune că cea mai mare trădare este făcută de aproapele tău—de exemplu, soț/soție, părinte, frate/soră, sau prieten apropiat. În realitate cea mai mare tădare este făcută împotriva credinței noastre, de noi înșine: spunem că-ci avem credință dar în realitate pretindem. Trădarea asta o înțeleg, și-mi cer scuze de la Dumnezeu des, întrebându-l să mă ajute să descopăr adevărul Lui înlăuntru meu. Am siguranța dragostei lui față de mine, și numai așa pot merge înainte fără regrete. Dar a fost odată când nu am avut această siguranță în sufletul meu, și frica mă copleșea deseori. Ce sa schimbat? Am fost pe patul de moarte câțiva ani, unde am învățat cele mai puternice lecții din viața mea.

Revin la persoana care nu are puterea de a mă iubi. Foarte dureros, dar asta e. Dealungul copilăriei și a tinereții slăbiciunea în această persoană m-au afectat adânc, dar dealungul anilor Dumnezeu ma învățat că nu are nimic de-aface cu mine. Această persoană trăiește într-un iad personal și nu are puterea sau dorința de a se schimba. E frustrant când rugăciunile multora de ani de zile nu pare să aducă roade în asemenea circumstanțe și mă întreb deseori- Care-i misterul unei rugăciuni neascultate?- fiind lucidă că în această lume avem multe perspective false.

Adevărul e că de multe ori nu înțelegem mai nimic.
Așa că în încheiere, continui să învăț cum să mă stăpânesc pe mine însumi, și să am credința împlinirii adevărului.
Cu drag, Carmen

Ephesians 6:10-12
Proverbs 6:16-19