grăsime

După ce a venit Chet în România în vara anului 1993, ca să ne căsătorim, mama, ca o gazdă gospodină și primitoare cum era ea de obicei, a făcut mâncare bună viitorului ei ginere. Plină de o bună dispoziție și grijulie mama îmi zice:

“Carmen, tu așează mamă masa asta frumos.” Zis și făcut. Cu un American în casă frații mei stăteu prin apropierea lui încercând să comunice cu Chet, bucuroși de orice strop de atenție. Noi două ca femeile grijulii ne mișcam repede să pregătim o masă bogată plină cu tot felul de bunătățuri românești. Am pus un platou de pireu frumos ornat cu grăsimea caldă de la carnea de porc friptă, aperitivul, friptura, salata verde și la sfârșit prăjiturile.

“No ia Chet și mănâncă!” La îndemnat ea după ce ne-am rugat, mulțumind lui Dumezeu pentru mâncarea dinainte și prezența lui Chet în mijlocul nostru, dar văzând ezitarea omului, mama la întrebat.

“Care-i problema, Chet?” Intre cuvinte rupte românești cu accent comic de American și traducerea făcută de Alin, Chet i-a explicat că lui nu-i place grăsime. In America așa ceva era văzut nefavorizabil. Mai ales unui tanăr ca el care petrecea două ore zilnic la sala de exerciții. Crezând că nu-i place aspectul de grăsime mama imediat a luat platoul dinaintea lui și a amestecat iute grăsimea în pireu ca să n-o mai vadă.

“Uite, am rezolvat.” A spus ea punând platoul înapoi platoul pe masă. Chet a rămas înmărmurit o clipă după care sa servit mulțumindu-i pentru ajutorul ei.

Of Doamne cât de dor îmi este de ea! Atât mie cât și la restul familiei.

Văd căci covidul îmi face probleme cu respirația un pic, dar vedem noi cum va mai decurge. Prind puteri pe de-oparte dar simt plămânul stâng aiurea de ieri. Dar trec și asta și vin altele, nu?

O zi binecuvântată vă doresc la toți și multă sănătate că văd că avem nevoie de ea. Amin.

dușmanu

Nu? Nici mie. Nu serios! Până la vârsta de vreo doi ani nu mi sa întâmplat niciodată așa ceva, sau cel puțin nu-mi aduc eu aminte. După? Ehhh…asta-i altă poveste. Cât timp ai să citești?

A fost odată, ca de fapt mereu,

o omenire și un Dumnezeu.

Unii jucau teatru, alții se credeau ghișeu

de bârfă scumpă, un fel de semizeu,

și uite așa frate, am hrănit lupul meu.

Zâmbea el culmea, și-mi zicea mereu:

“Măi Carmen dragă, dar de dragul meu

hai rupe-ți țeasta, sau coase un mileu

ignoră-mi ura și faptul că-s un derbedeu

și las să judec eu cu viteza unui zmeu

și tu tot iartă cu dragostea unui mielușel,

ia tu ce-i bun, și lasă becul

cam stins în suflet să nu lumineze jegul.

Drag cititor, și tu ești frânt?

de tăișurile acestui vânt?

cu laturi reci, și mult avânt

la rele și la judecăți de rând?

Dar lasă-i mamă, că vor plăti,

și Dumnezeu ce spune

în al său alin? Psalmul drag

numărul 23, cum El va pregăti din plin

o masă largă, ca pe al tău chin,

să-l răcorească cu al Său meniu.

Si las dușmanii ca să radă-acum

că vine acru și negru chin, oricum

în al lor suflet, unde nu-i de fel nici pace

nici bucurie și nici pic de dreptate.

Dar mă întreb eu-acuma cel puțin:

Fusăi eu oare-acel dușman plin? de Carmen McKnight

Got Covid?

Photo by Polina Tankilevitch from Pexels

Well… Alex, our youngest son who turned 18 years old in February, has tested positive for Covid. He’s almost back to normal after a whole week of mild flue like symptoms. My symptoms are subsiding but my test came back negative. We’re improving and that’s all that matters.

Merrill also had his test done on Sunday.

“Just my luck!” Was his answer to his negative result. His dreams of laying in bed and resting for 14 days just got obliterated into the stratosphere and the call to return to work was answered the next day.

I’m glad my uncle Cristi-my mom’s youngest brother- is getting better from Covid after a scare of low oxygen saturation and admittance to a hospital back in Italy. My cousin Simona and her hubby as well as Andrea and her family are on the mends from Covid and I’m really glad to hear that. So we keep on going, even if at times we may crawl or linger like ghosts about our surroundings, but God is good and keeps our love for each other strong even if we’re continents apart.

I hope your day is going well, stay away from sugar-inhibits the immune system- a step I must confess I have a hard time with as I stare at my mini peanut butter cups winking back at me from the desktop.

God Bless:)

Symptoms we had: Headache, nausea, fatigue, muscle ache/body ache, fever, lack of appetite, stomach cramps, stuffy nose. For anyone fighting chronic Lyme disease with multiple co-infections, these are matters we deal with on regular bases, so no scary change there, except the stomach cramps for me, that one was new, strong, and boy oh boy! But it passed:)

Cojitorul de cartofi american.

În America ziua mamai va fi pe 9 Mai, cu ocazia asta voi împărtăși o povestioară scurtă cu mama mea:)

În vara anului 1993, patru ani după Revoluția din 1989 și căderea comunismului care erau încă proaspete în inimile noastre, Chet, un american pe care l-am întâlnit în primăvară, a venit înapoi în Romania ca să ne căsătorim. După un drum lung și foare obositor a ajuns în sfârșit la apartamentul nostru în Hunedoara. În spațiu întim și îngrămădit din bucătăria apartamentului nostru l-am hrănit în timp ce 14 seturi de ochi se holbau la el de parcă ar fi fost un obiect strălucitor extraterestru, așteptând cu nerăbdare – conform așteptărilor noastre culturale din acea vreme – să vedem ce cadouri a adus.

După ce a mâncat mi-a înmânat mie și mamei mele cei mai frumoși trandafiri roșii pe care i-am văzut în viața noastră, și a scos cadourile. Printre ele se număra și un cojitor de cartofi pe care soacra mea l-a trimis propriei mele mame. A fost versiunea cea mai luxoasă a cojitorilor de cartofi, dar, din moment ce nu am mai văzut niciodată un astfel de instrument, nu am avut nici o idee despre semnificația ei.

„Este pentru tine mama de la mama mea”. Chet a vorbit prin intermediul fratelui meu Alin care a devenit traducătorul nostru.

„Ce îi asta măi Chet?” A întrebat mama învârtind în mână obiectul misterios, după care Chet a continuat să explice scopul acestui obiect străin.

“Muțumesc mult dar nu trebuia să vă cheltuiți! Eu curăț cartofii cu cuțitul, dar mulțumeștei mamei tale, a fost foarte drăguță.” Chet, fără să renunțe, a continuat să explice cât de ușor va deveni treaba ei de a curăța cartofii cu noul instrument.

“Ehh…las că vom vedea noi, hai facem concurs. Îmi curăț cartofii așa cum am făcut-o întotdeauna și curățești tu cu dispozitivul tău, să vedem cine câștigă.”

“Bun”. Chet era pregătit și aștepta cu nerăbdare începutul provocării. Mama a scos o plasă de rafie jumătate plină cu cartofi și i-a golit pe masa din bucătărie.

„Începem.” În fața lui Chet se odihneau cei mai mici cartofi pe care i-a văzut vreodată și în ciuda eforturilor sale de a nu-și pielița degetele, și-a dat seama imediat că nu avea nici o șansă, dar nu sa lăsat bătut ușor. Cu expertiză mama a decojit zece cartofi până Chet a terminat un sfert de cartof. Râzând din suflet, mama l-a tachinat și mai mult.

“No Chet, ce zici?”

„În America cartofii sunt mari.” Chet a clarificat.

“Sigur! În America totul e mare!” A râs mama înconjurată de doisprezece copii care i s-au alăturat, lăsându-l pe bietul Chet să-și dea seama că unele reguli dintr-o țară nu se pot aplică în alta.

Sper că va pus un zâmbet pe față amintirea asta, vă doresc o zi binecuvântată.

The potato-peeler rules

Photo by Carmen McKnight from Pexels

Chet and I have our own version of “My Big Fat Greek Wedding” movie. In celebration of mother’s day to come I’ll share one story with you.

Chet, an American, came over to marry me, a Romanian, back in 1993. The revolution of 1989 and fall of communism was still fresh in our hearts.

Within the confinements of our apartment back in Hunedoara, we fed him and stared as if he was a shiny extraterrestrial object, waiting eagerly- as per our cultural expectations at the time- to see what gifts he brought along. After handing me and my mom the most beautiful red roses we’ve even seen in our lives, and now full, he pulled out the gifts he brought. Among those was a potato-peeler my mother-in-law sent to my own mom. It was the Cadillac version of potato-peelers but since we’ve never seen such a contraption we had no idea of its significants.

“This is for you from my mother.” Chet spoke through my brother Alin who became our translator.

“What is it?” Mom asked, after which Chet proceeded to explain the purpose of this very weird looking object in his hand.

“Ah, no need for that! I peel potatoes just fine with my knife, but thank your mom, it’s very kind of her to send me a present.” Chet, not giving up, proceeded to further explain how much easier her job of peeling potatoes will be with the new devise.

“Okay. Let’s have a race. I peel potatoes the way I’ve always done and you peel it with your contraption.”

“Sounds good.” Chet was prepared to win and awaited eagerly the start of the challenge. Mom brought out the burlap bag half full of potatoes and dumped them on the kitchen table.

“Go ahead.” She encouraged him as she grabbed potato after potato and began her speedy work. In front of them laid the smallest potatoes Chet’s ever seen and despite his efforts not to peel off the skin on his fingers, he realized he was in serious trouble. By the time mom peeled ten potatoes, Chet had a quarter of his done. Laughing full heartedly, mom teased him further.

“I guess I’ll keep my own ways.”
“In America the potatoes are big.” Chet clarified.

“Sure! In America everything is big!” Mom laughed while circled by twelve kids who joined in, leaving poor Chet to realize some rules in one country do not apply in another.

Hope that puts a smile on your face the way it does on mine when I remember how funny mom was:)

God Bless

bătălia

Carmen, lașa! Asta ești, știi? Ai prea puține realizări în viață. Nu ai făcut nimic uimitor. Ești un eșec. Corp frânt, minte fragilă, spirit slab.

A pretinde că nu avem de-a face cu astfel de atacuri mentale sau emoționale de-a lungul vieții este iritant de înșelător.

Cu astfel de emoții m-am trezit azi. Asta a fost lupta dimineții mele. Astfel de înșelăciune emoțională am avut de confruntat azi dar spre deosebire de trecut am fost conștientă de rădăcinile posibile astfel de gânduri. Nu toate emoțiile negative își au sursa în atac spiritual. A da vina pe duhurile rele ori de câte ori ceva negativ atacă pacea vieții noastre înseamnă a nega responsabilitățile care le avem în deciziile noastre de zi cu zi. Poate ai oboseală cronică în corp sau suflet, poate ai stres acumulat sau treci printrun sezon plin de circumstanțe frustrante, poate ai o dietă proastă cu un consum prea mare de zahăr sau ai de aface cu abuzul altor oameni, poate problemele politice și socio-economice sunt inbalanțate. Cine știe? Poate nu ai iertat în ultimul timp. Deficiențe vitaminale? Dorul unui prieten sau părinte care a murit?

Astăzi am avut o astfel de zi eu.

Cum mă lupt eu să înving astfel de momente? I-au totul pas cu pas și mă concentrez asupra lucrurilor bune din viața mea – de multe ori uit să văd cât de binecuvântată îmi este viața, uit să mă concentrez la momentele care-mi aduce pace și mă las trasă emoțional de problemele politice care-mi fură bucuria- mă întreb ce am am mâncat în ziua precedentă și dacă-i posibil să-mi încurce armonia intestinală. Sunt atentă la ceea ce mă tulbură în interior. Trebuie să iert? Am nevoie de încurajări? Am nevoie de o îmbrățișare? Trebuie să mă duc la o plimbare și să mă rog? Trebuie să clarific o situație între mine și altcineva? Imi este dor de mama sau bunica care au murit recent? Trebuie să scriu? Să citesc ceva? Să meditez? Imi trebuie odihnă? Trebuie să mă rog? Care este responsabilitatea mea în a schimba ură de sine într-o viziune realistă, dar pozitivă asupra mea. Am nevoie de ajutor? Trebuie să vorbesc cu un prieten?

Cum treci tu peste aceste momente? Mi-ar place să știu.

Astăzi, cel care m-a ajutat a fost Chet, în alte zile e tușa Rodica sau frații și surorile mele. E foarte plăcut să-l ascult pe Chet și modul în care mă vede el. În ochii lui sunt curajoasă, muncitoare, glumeață, dar cel mai important el mă vede ca inima familiei noastre. Ce minunați părem când ne vedem valoarea prin ochii celor care ne iubesc 🙂 Ce minunați suntem dacă ne vedem prin prisma lui Dumnezeu!

Poate că petrecem prea mult timp uitându-ne la noi înșine prin punctele noastre de vedere autocritice și nu suficient timp văzându-ne prin prisma/ochii celor care ne iubesc. Sper că astăzi vei avea șansa să-ți vezi valoarea și prețul prin ochii celor care te iubesc. Va fi mai bine așa 🙂

Vă doresc o zi binecuvântată la toți!

The Battle

Photo by Maria Pop from Pexels

Carmen, the coward! That’s what you are, you know. You’ve accomplished little in life. You’ve done nothing amazing. You’ve failed. Broken body, frail mind, weak spirit.

To pretend that we don’t deal with such mental or emotional attacks at any given time is irritatingly deceptive.

This was my morning today. This is what I woke up to today. This is what I was fighting today. This is the deception I was aware of today. This is what I believed in the past – at times I would like to think that was as early as yesterday. This is what fatigue in the body or mind, accumulated stress, a season of frustrating circumstances, a bad diet, too much sugar intake, a spiritual battle- beyond the visible world there is an invisible one most of us feel it-, other people’s abuse, political and socioeconomic issues bring us some days. Today was such a day for me.

This is how I handle it: I take it one step at the time, one second at the time, and I focus on the good things in my life- I have many positively wonderful things going on in my life worthy to focus on such as family, the birds singing outside and the fact that not only I can hear them but I can see them as well etc. I keep on moving, even if that means going for a walk. I also go down memory lane and see what I ate the previous day that could mess my gut harmony, pay attention to what exactly unsettles me inside. Do I need to forgive? Do I need encouragement? Do I need a hug? Do I need to focus on certain things that bring more meaning to my life? Do I need to write? Read? Meditate? Rest? Pray? What is my responsibility in shifting the negative self-hate in a realistic yet positive view of myself. Do I need help? Do I need to talk to a friend?

How do you handle such moments? What do you do to get through?

Today, the one that brought me up was Chet, other days I have Elizabeth. Listening to the way he sees me was wonderful. In his eyes I’m brave, hard working, fun to be with, get things done, the heartbeat of the family. How wonderful we seem to be through the eyes of those who love us:) How wonderful we must be through the eyes of God.

Maybe we spend too much time looking at ourselves through our self-critical points of view and not enough time seeing ourselves through the eyes of those who love us. I hope today you get a chance to see your value and worth through the eyes of those who love you. You’ll be better off that way:)

God Bless:)

Theft in Magnolia

April 6th 2021, 5:30pm news coverage by Kiro 7, on the theft of our bikes. 

On Sunday morning between the hours of 3-4 am, March 28th 2021, we got burglarized. 

They stole three Rad bikes (Chet’s, Merrill’s and Alex’s) and two regular one-speed with custom built details, both Jordan’s along with helmets, battery charger, gloves, glasses, bags, and other accessories, leaving behind a cigarette bud with their DNA on it. Getting a hold of the Seattle police it’s been a headache and I realized quickly we are left on our own, so I guess I’ll start a gun collection. 

The sleaze-balls are not even trying to hide their theft and put Merrill’s white Rad mini bike on Craigslist the very same day they stole it. Unfortunately we only saw the add six days later. I’m sure Chet and Alex’s Rad bikes have been sold by now. I’ll add pictures of the bikes at the end of the post. 

Chet did so well in the interview:) His experience as a cameraman, light and sound specialist and now an editor gives him an advantage in this field. Well done!

On a different note, the stress of the past two months (my mom died, my grandma died, theft, and other personal matters) has brought on a flare-up (joint pain is back, rashes are back, swollen eye lids are back, severe nausea is back, brain fog is back, muscle pain is back, headaches are back, the feel of an inflamed brain is back, food loosing it’s flavor, fatigue more than usual, the threat of seizures, heat intolerance is back, restless nights are back, core shaking is back, left kidney pain, I’m sure I’ve missed one or more symptoms). HOWEVER, and I mean that in the most hopeful way, I know so much more today than I did in the past: what works, what doesn’t, what to do, what not to do that I have an upper hand at handling the situation:) Transfer Factors are a God sent! So is the sun and physical activity in the form of gardening and lawn maintenance. Vitamineral green also is a God sent. The powdery stuff is full of minerals and vitamins the body needs plus detoxification stuff such as spirulina and chlorella. I could do a better job in resting. 

I know there’s some of you our there who may deal with flare-ups and I want to encourage you to keep up the work towards healing, everything is temporary, even the pain. 

My prayer today: Thank you body for the super natural power to heal yourself over and over and over and over again. You’re doing a fantastic job and have been doing a fantastic job for many years now! Thank you God for putting in our bodies the ability to heal if given proper attention (such as the belief in your ability to heal, sun, joy, peace, clean water, veggies and lots of them, hugs, love, humor, and the overwhelming belief that you are a special living being, faith) and thank you for giving us the wisdom to know how to go about doing it. 

“So do not fear, for I am with you; do not be dismayed, for I am your God. I will strengthen you and help you; I will uphold you with my righteous right hand.” ~ Isaiah 41:10

“But I will restore you to health and heal your wounds,’ declares the LORD” ~ Jeremiah 30:17

“Dear friend, I pray that you may enjoy good health and that all may go well with you, even as your soul is getting along well.” ~ 3 John 1:2

I close this post with the knowledge that life moves on and it’s up to us how we respond to the tragedies and traumas that come along for the duration of our lives, something I remind myself daily. May God bless all of you today and keep you and your belongings safe, at peace, healthy and sane:) 

God Bless:)

Bunica a plecat la Domnul/ Grandma died

Azi, bunica mea a plecat la Domnul unde o va intalni pe mama mea. Mama si fica se vor bucura impreuna in ceruri unde nu mai este suferinta si durere si ne vor astepta pe restul. Acolo bunica il va intalni si pe bunicu, si sora ei Ticuta, si ceilalati iubiti. In fotografiile de sus sunt ele doua la tinerete si la batrinete. Ma rog ca alinarea care numai Bunul Dumenzeu o poate da sa fie in sufletele copiilor ei, matusile si unchii nostrii (Fanica, Rodica, Dani, Cristi si Simona), precum surorile si nepotii ei, prietenele si toti cei ce au iubit-o.

Ne vom intalni din nou in ceruri draga bunica si draga mamica, ati fost si pururi ve-ti ramane doua femei extraordinare in inimile noastre!

Today my grandmother died. She’ll meet her daughter in the heavens, which happens to be my mother who passed away two months ago. Their suffering has ended. They eternal joy has begun. We’ll meet you both some day and together we’ll rejoice again. The pictures above show the both of them where they were young and older.

Good-by for now, a temporary distance, a temporary pain in this existence. Thank you God for giving us such wonderful ladies we’ll cherish their memories forever. Amen.

Non-toxic beau·ty

Photo by Carmen McKnight from Pexels

Definition of beauty

1: the quality or aggregate of qualities in a person or thing that gives pleasure to the senses or pleasurably exalts the mind or spirit LOVELINESS– Merriam Webster

Bellow are two blog entrances from two prospectives I found interesting.

https://2cherish2commend.com/2013/05/09/is-beauty-the-beast-what-does-the-bible-say/

https://writingsofafuriouswoman.wordpress.com/2017/12/09/be-a-lady-they-said/

It’s been a struggle to get back into writing since mom passed away (almost two months ago). I’ll attempt to write this post well, if I fail I apologize in advance.

I’ve read- scanned through more accurately- the blogs mentioned above and I’ll only add this: Christianity more times than not made me feel inferior, weak or rebellious as a women, the “world” as christians call everyone other than christians made me feel mostly vulgar, a sex object or unfit one way or another. So what’s the answer for being or feeling worthy? Focusing on ones dreams, caring for others, keeping healthy -health and cure are two different issues I’ll talk about in a future blog- and living peaceful. How do we do that? I’ll tell you how I do it, and hopefully you’ll find your way. I listen to that inner voice far more than I listen to the outer voices and when necessary supply myself with good advise from people who actually prove they care about themselves and others. Sounds selfish, right? Taking care of you first? What happens when you don’t? Slowly you break down, and those needy people find a way to get what they need someplace else meanwhile you may be left alone, in the dust, trying to heal or find a cure. I don’t speak of isolation, without a healthy support system, you’ll never make it. I speak of wisdom, ask questions, read, rest, stop judging, stop fearing, trust wisely, smile, laugh, the world is beautiful. But I digress, I’m here to talk beauty, outer beauty for today, specifically creams:)

I believe that not only those fighting some horrid diseases need to keep their beauty products non-toxic, but everyone should. It’s true- just like all other products- many organic, vegan, non -toxic products may not give you a certain look of a certain celebrity but you should try to look like yourself anyway.

Below are the products which help me along as I walk towards the inevitability of old age.

I LOVE!!!!! creams. I’m not a make-up person, can’t stand the feeling of a cake on my face, or some oily mask I can mess up with one touch or a good cry (laugh-cry). I’m one of those women who cares about the quality of my health and beauty from inside out and when needed I add make-up lightly. I love a natural sun kissed look:) I’ll talk about make-up some other time, it will be a short post for sure:)

1.The cellfood oxygenating skin gel is a new product for me (B-day gift from my in-laws:) but Ioved it right away. Whenever I start with a new product I usually apply it on half of my face to see the difference- if I can see one- and I try to avoid the jokes Chet makes about the possible unpleasant results. This brown looking gel resembling jello consistency made my skin feel like it was breathing RIGHT AWAY. I just got a facial scrub, blood flooding to the surface for few minutes, feel. I don’t use night creams because I believe in letting my skin breath at night, but this one is better during nigh-time. To use it: tap lightly with your fingers the jello consistency as if to wet your fingers –don’t dig in-then rub it in your skin. If you put too much it becomes a mask. https://www.amazon.com/Cellfood-Skin-Care-Oxygen-Highest-Quality/dp/B0015B2RAO/ref=sr_1_1?crid=2OYDUJ1F08LMZ&dchild=1&keywords=cellfood+ox

2.The rose restoring facial serum has a golden oil like look and feel, it comes with a dripper so it’s easy to apply to face and neck. I have a mixed complexion, dry on the edges and oily in the middle, and this will feel a little oily for an hour but eventually it absorbs. I love how quickly it hydrates and makes my skin look even and radiant. It’s also inexpensive:) https://www.amazon.com/Dr-Organic-Restoring-Facial-Organic-Extract/dp/B07X1RJHPB/ref=sr_1_2?crid=58S51J1UXCS3&dchild=1&keywords=dr+organic+rose+serum&qid=1616802359&sprefix=dr+organic+rose+%2Caps%2C339&sr=8-2

3. I love Andalou Naturals brand but not all of their products work for me. The Probiotic+C Renewal Cream Brightening is one I does. I don’t use it everyday, I prefer the first top ones over this one. https://www.amazon.com/Andalou-Naturals-Probiotic-Renewal-Cream/dp/B0052P10P2/ref=sr_1_5?crid=3M0C1WUOGIXJG&dchild=1&keywords=andalou+probiotic+c+renewal+cream&qid=1616798738&sprefix=andalou+probiotic+c%2Caps%2C228&sr=8-5

I love three other products (not pictured here):

4.Avene PhysioLift Smoothing Emultion, just amazing! https://www.amazon.com/Eau-Thermale-Av%C3%A8ne-Physiolift-Smoothing/dp/B0163MIU8W/ref=sr_1_6?crid=1FGJM1HI89009&dchild=1&keywords=avene+physiolift+day+cream&qid=1616801116&sprefix=avene+physiolift%2Caps%2C251&sr=8-6

5.Aroma Actives Lift and Firm Skin care. https://www.amazon.ae/Aroma-Actives-Serum-Fluid-Ounce/dp/B01MXJ29AM

6. Om Pur Pomegranate Vitamin C repair serum. This one is my favorite. I love the smell and the feel of radiant skin this product gives me but it’s hard to find:( I hope Om Pur will start production soon as all their products are out of stock.

http://shopompur.com/store/pomegranate-vitamin-c-repair-serum.html (not available at the moment, I do hope they’ll start making these products again:)

The Elimination Diet: Remove anger, regret, worry, resentment, guilt, and blame. Then watch your health and life improve. -Charles F. Glassman

God Bless:)