Jan. 1st. 2025


Bună,

Vă doresc la toți un an nou plin de puterea învingerii oricărui obstacol care încetinește demersul creșterii și a dezvoltării caracterului ascuns în noi toți. A construi o temelie puternică în credința noastră, în prezența autonomă care o numim Dumnezeu, și a învăța să avem încredere în noi, și să recunoaștem detaliile relațiilor noastre cu Dumnezeu, de foarte multe ori trecem mai întâi prin valea morții. Această vale a morții are anumite detalii diferite pentru fiecare dintre noi, dar durerea suferinței este reală. Numai când am avut curajul să nu mă mai mint și să ascult ce avea Dumnezeu să-mi dezvăluie, am început să înțeleg că este o diferență enormă între obiceiurile religioase creștinești și o legătură autentică și reală cu Dumnezeu. Când ești pe pragul de moarte nu mai ai timp, putere sau dorință de a te mai minți, de a-ți înșela ființa cu lucruri greșit învățate și accepți adevărul pur și simplu, care te întâmpină fără judecată, și te ajută să alegi următorul pas.

Știu că fiecare dintre noi, la un moment dat, vom fi aruncați de circumstanțele vieții în mijlocul unei furtuni, dar avem și zile însorite unde râdem și ne putem bucura de darul vieții dăruit de Dumnezeu. Mă rog, atât pentru voi cât și pentru mine, ca atunci când deznădejdea furtunii ne copleșește, memoria să ne reamintească că există și cealaltă latură a vieții, unde soarele și puterea căldurii sunt la fel de reale ca și furtuna, și amândouă își au rolul și importanța lor. Mă rog să nu ne fie frică de valurile neprevăzute, ci mai degrabă să învățăm să le întâmpinăm cu un zâmbet învingător pe buze, pentru că victoria este tot la fel de reală ca și furtuna.

Un an nou, vă doresc atât vouă cât și mie, înzestrat cu ce avem trebuință pentru a trece învingători peste momentele care ne vor întâmpina, și să avem curajul și înțelepciunea să le întâmpinăm cu un zâmbet biruitor, pentru că ne aducem aminte că în ființele noastre există lumina Creatorului.

Carmen_

Seria: Amintiri din copilarie

La majoratul lui Alin Lavric, fratele lui Simona, verisoara mea.

Continui seria: Amintiri din Copilarie cu raspunsul lui Simona la blogul de ieri:

“Funny enough,eu as fi dat orice sa traiesc in familia ta :))),mama imi povesteste ca ducea uneori mancarea la voi unde eu o mancam fara mofturi alaturi de voi. Amintirile mele cele mai frumoase sunt de la tine de acasa, jucandu-ma si ingrijind de fratii mai mici. Ne-am bucurat de o copilarie unica, amintiri pe care nu le vom uita si vremuri care nu se mai intorc!Te imbratisez”

Asa este. Amintiri pe care nu le v-om uita. Dar ce amintiri avem noi cu Dumnezeu, Isus si Duhul Sfant? Numai asa putem birui depresia, descurajarea si frica, amintindu-ne ce a facut Dumenzeu in vietile noastre personale, si eu una, nu am de ce sa ma plang. Exact ca amintirile vietii mele cu Simona, de exemplu, amintiri extrem de pretioase, la fel am amintiri cu Dumnezeu, extrem de pretioase care imi dau putere, curaj, imi pune zambet in suflet, si in gandire ori de cate ori descurajarea vine. Ca de exemplu: incurajarea care am primit-o cand m-am simtit extrem de singura, dupa cateva luni in America, singuratate care e greu de explicat celui care nu a trecut prin asa ceva. Dar, intr-o zi, cand eram la piata din Seattle, printre aglomeratia care era atunci la piata, o femeie scunda, tunsa baieteste, pitica, bruneta, si subtirica- daca stau bine sa ma gandesc o dublura a mea cand eram mica- odata in dreptul meu, mi-a spus clar :”Ai o fata de inger.” Atat eu cat si Chet am ramas inmarmuriti si ne-am intors imediat sa-i multumim dar femeia disparu-se. Ne-am imbrancit printre oameni, Chet fiind inalt a putut sa caute peste capetele din jur, dar pur si simplu femeia disparuse in cateva secunde fara urma. Am stiut imediat ca Dumnezeu mi-a trimis o incurajare in trup de om, o femeie de data asta, si am inceput sa plang de bucurie, pentru ca Dumnezeu mi-a adus aminte de un lucru important: chiar dace eram departe de tara, de familie, de prieteni si de cultura, nu eram de fel departe de Dumenzeu. Si acest fapt mi-a dat puterea de a continua ceea ce cu ajutorul lui Dumnezeu incepuse-mi: adica o viata cu noul meu sot, Chet, intr-o tara straina. De atunci au trecut 30 de ani, dar si acuma vad detaliile acelui inger in trup de om, care a fost trimis de Dumnezeu pentru a incuraja copilul lui:)

Ce amintiri aveti voi cu Dumnezeu? Cum va ajutat El? Cand puterea memoriilor noastra este invadata de binecuvantarile create de Dumnezeu in viata noastra, atunci simtamantul nostru va fi plin de pace si implinire.

Isaia 46:9 (VDC)

Aduceți-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul , Eu sunt Dumnezeu, și nu este niciunul ca Mine.

Psalmul 126:3 VDC

Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi și de aceea suntem plini de bucurie.

O zi binecuvantata va doresc la toti:)