Lacrimi

Lacrimi, ca margelele, cad pe obrazul nostru ca expresie a durerii sau a bucuriei explozive. Vin, si Doamne iti multumim ca vin si curata sufletul, usurandu-ne de durere, de dezamagire sau de suferinta. Pe de alta parte, valul imens al unei bucurii traite din plin produc margele indentice pe obrazurile noastre.

Azi dimineata am aflat ca sora mea Delia si fratele meu Iulian cu sotia lui Cornelia, insarcinata cu primul copil, o fetita, au gasit-o pe mama plangand si cantand, uitandu-se in sus spre cer, pregatita de plecare la Bunul Dumnezeu unde odihna atat in trup cat si in suflet ii asteapta pe toti. Langa ea, statea tata, sprijin neincetat in ultimele zile. Doarme acolo cu ea la spital, in patul lui langa ea si are grija de ea. Delia ii viziteaza zilnic, de obicei cu bratele pline de mancaruri bune si zimbete pe fata. Mama era umflata rau din cauza toxinelor si in testul de sange iua gasit paraziti de la carne cruda, trichineloza. Lacrimi, ca margele, curg pe fetelor celor raniti si indurera-ti fie ele vizibile sau nu.

I-am dat telefon si am vorbit cu ea jumate de ora, o conversatie extrem de placuta, plina de dragoste si imbarbatare, ea in patul ei de suferinta eu in al meu. Se pare ca infectiile mele urinare in ultimele doua luni isi au un punct genetic, sau poate nu. Timpul le va descoperi pe toate. Dar lacrimi, ca margelele, de bucurie sau prelins pe fata mea numai cand i-am auzit glasul. Ce mult mi-e dor de mama. Ce distanta infernala e intre noi, dar ce posibilitati frumoase tehnologia prezinta. Mama era in dializa, si se simtea mai bine, i-am auzit zimbetul de pe fata si am stat la taifas bucurandu-ne una de alta cateva momente pretioase si pline de iubire.

Doamne iti multumesc pentru o mama asa de minunata si puternica:)

Lacrimi, ca margelele, cad de bucuria unei mame asa de minunate si ma rog pentru insanatosirea ei completa:)

P.S. Mama nu a murit, in caz ca ceva-i confuz in randurile mele se mai sus, dar inca nu-i stabilita din punct de vedere medical, are zile bune si zile foarte rele, dar noi avem speranta in Bunul Dumenzeu si ii multumim pentru toate.

Fratele Bandila

Bucurati-va cu cei ce se bucura: plange-ti cu cei ce plang.- Romani 12:15

Fratele Bandila din Hunedoara a plecat la Bunul Dumnezeu ieri. Condoleante familiei, o familie foarte frumoasa si plina de binecuvintari.

Doamne adu tu alinare acuma in sufletele indurera-te a familiei si prietenilor fratelui Bandila. Multumim Doamne de privilegiu de a cunoaste o persoana atit de speciala.

Amin.

 

Protest

Saptamina trecuta a avut loc in America Protestul Anual al Femeilor, si inafara urii adresata impotriva presedintelui prezent in putere si rivna dupa dreptului de a avorta, nu prea inteleg ce tot protesteaza- vor egalitate, dar in America femeile au toate drepturile egale ca si cele a barbatilor, nu ca femeile din partea Arabica a planetei, China, Africa, Europa de Est, India, si alte tari.

 

Va spun o poveste- e a mea.

Cind m-am nascut am avut ceva probleme fizice de sanate si doctorul a dat de subinteles ca nu voi putea avea copii deoarece organele mele de reproducere nu erau cazute la locul potrivit. Fontenela (partea moale a capului) iesea afara intre cele doua oase (parietale) si era foarte transparenta, doctorul a spus ca voi fi idioata (adica cu probleme psihice sau fara o dezvoltare completa a potentialului creierului). Mama nici nu ma lua in brate in primele luni si ma misca foarte putin ca sa nu-mi faca rau, pina la urma usor, usor sa retras dar am suferit in primele luni de atingere fizica. Vitamina D era, de-asemenea imi era redusa in corp si am facut injectii de vit. D regular de la citeva saptamini de viata timp de un an. Ca atare doctorul a sugerat avort dupa nastere. Mama a refuzat categoric, spunindu-si in sine “Faca-se voia lui Dumnezeu.”

Da am intrat in lume cu probleme si votul de a fi ucisa datorita acestor probleme, dar cind ai credinta in Dumnezeu speranta unui miracol este fantastic de puternica.

Am crescut intr-un mediu destul de saracacios, si am dus greva foamei involuntar multe zile, atit eu cit si fratii si surorile mele si pentru asta multumim lui Dumnezeu ca sunte-m bine si prea rotunzi acuma de atita mincare:))) si cu dragostea lui Dumnezeu in suflet. Am fost raniti fizic, agresa-ti si tortura-ti atat fizic cit si emotional, acest abuz a continuat pina am plecat de acasa, fiecare cind a putut, si pentru asta nu folosim acest motiv sa ranim pe altii si nu dorim sa fi fost avortati. Am avut toti cei 12 frati si surori zile negre pe acest pamint, dar… am avut foarte momente pline de o dragoste infinita din partea lui Dumenzeu, atat direct dar de multe ori prin altii (ca de exemplu prin unii care citesc aceste rinduri), sau chiar si prin straini. Dumnezeu ne alina sufletul cind avem nevoie de alinare, si desi inca avem cicatrice sau rani deschise datorita trecutului avem si multa tarie pusa in noi de Dumenzeu. Viata care mi-a dat-o Dumnezeu este plina de momentele fermecatoare a dragostei lui Dumenzeu si a dragostei oamenilor prin care characterul lui Dumenzeu se manifesteaza zilnic.

Nu condamn de loc pe cei care au avut avort- departe de mine acest gind- pentru ca nu am fost in situatia lor cind au facut aceasta decizie, dar stiu ca Dumenzeu iubeste pe toti si iarta profund si non-stop. Dar sint un exemplu al unui caz care in ochii lumii sansele mele ar fi fost mai bune daca as fi fost avortata… nu stiu ce sa zic decit, voi ce crede-ti?

Doamne din tot sufletul iti multumesc de fiecare zi pe acest pamant, ca are mare pret orice secunda:)

Dumnezeu sa va aline durerea azi si-n fiecare zi. Amin.

 

La Multi Ani!

In noul an sa aveti parte de bucurii si multa sanatate, ca restul se fac de la sine:) Linga Dumnezeu sa stam, asta nu inseamna ca stim totul, ca nu vom avea greautati si ca nu vom avea intrebari fara raspunsuri. Dar alegem sa crede-m in ciuda faptului ca nu intelegem multe in viata asta. Doresc ca trecutul sa va invete anumite lucruri dar sa nu va tina prizonieri, doresc sa va bucura-ti de present si sa ave-ti speranta viitorului.

Unii din voi ati trecut anul acesta prin multe schimbari, altii sint in doliu, si altii asteapta bucuria unui nou nascut. Eu numai ce am iesit dintr-o criza, a venit fara anunt, cum de obicei vine necazul si a plecat repede dar nu a lasat frica in urma sau deznadejde. Cum am terminat, m-am gindit la voi:)

Vreau sa-mi cer iertare de la toti care poate pe parcusul anilor mei pe pamint pina in prezent, datorita imaturitatii, sau reactionind dintr-o inima ranita v-am suparat cu ceva sau v-am jignit cu ceva. Imi stiu inima, si in mare parte a fost fara intentie.

In noul an voi continua sa intreb intrebari, sa citesc si sa caut adevarul, nu cum o prezinta religia ci cum o prezinta Dumnezeu. Voi avea interbari, poate tot mai putine raspunsuri dar stiu clar ca voi avea multe experiente vrednice de trait si memorii pretioase de acumulat. Vreau ca in anul nou sa citesc si sa scriu mai mult, si sa continui sa ma bucur de momentele mici de zi cu zi ale vietii care in realitate sint foarte importante.

Fie ca Bunul Dumnezeu sa fie cu voi, in mijlocul vietii de zi cu zi, cu toate esecurile si victoriile noastre care impacheteaza characterul important al fiecarui individ.

La Multi Ani!!!!

Dumnezeu e dragoste

Eu as prefera sa vorbesc numai de glume si lucruri care ne pun un zimbet pe fata, si nu mi-e usor (de fapt nu prea vreau sa ma uit in urma la durerea prin care am trecut), dar Dumnezeu ne aduce aminte, ca mai ales in necaz el e cu noi.

P.S. Desi stiu ca Duhul Sfint e cu mine si cu noi constant, in acea perioada mi sa dat voie sa vad si sa inteleg anumite lucruri, de asta spun ca era linga mine, pentru ca era intr-o forma mai vizibila mie.

Simona- my cousin

IMG_5317IMG_5316

First picture. Simona on her baptism day with a local friend.

Second picture.  Bunch of friends from the Baptist church Simona and her family attended on her older brother, Alin’s eighteenth B-day Party (not in the picture, in fact I do not have a picture of him). Simona and I are in the back, the two youngest kids there:)

In actuality, Simona is my third cousin on my mother’s side. Same as Mirela, but that’s another story for another time.

It was Simona’s father, Ionel, who enticed my parents to move all the way from Moldova to Transylvania, more precisely to the young city of Hunedoara, where a new steel factory just got built and jobs were “falling from the skies” so to speak. Moldova’s economy was in ruin, not sure if much of that changed today, and most of the young people migrated south, west and east all over the country, where jobs were easier to come by. Sergiu was the first-born in Hunedoara, (Alin and I were born in Botosani). My young parents moved to Hunedoara in 1976 and left that town only recently, moving closer to their remaining children in Romania. The move was unexpected and sudden due to my mother’s declining health.

Unlike me, Simona grew up in a much smaller family. Her only sibling was an older brother, Alin. The age and gender gap forced a lonely Simona childhood on Simona. However, during her adolescence that loneliness was well-balanced with a very active social life in the local Baptist church she attended. There she began her singing career and her lovely voice is also passed down to her one and only daughter.

Both her parents worked which it simply meant a better financial life, overshadowed by the high pressures for academic success. My parents never seemed to have time or interest about our academic success and we surprised ourselves how well we still did in spite of that. Simona’s parents on the other hand were hands on, diligent and persistent. Learning English was one of those academic demands and I was very glad she learned the foreign language, especially after I met Chet. I would take my letters and run all the way to her apartment eager to find out what Chet wrote to me. After words, with a  dreamy expression on our faces, we would lie down on her sofa or sit outside on her enclosed balcony wondering what a married life had to offer to our livers or how different American life was from ours. I would soon found out about both. I knew I was blessed with Chet in my life, and I saw the longing in many of my female friends but I couldn’t do anything about it except share pieces of this unique experience with some of them. Simona and I sure shared some nice times together:) Younger by a couple of year we hung out with each other only when we were allowed by our parents. I had a couple rare and precious sleep overs at her apartment and I loved the quietness, the books she had and the board games we played. Also the food, hmm, she always had good food:)

My first “majorat” as it is called in Romanian, which stands for turning eighteen, the age when you’re considered an adult in Europe, meaning you can drink (which we did not do) it was for Alin, Simona’s older brother-second picture. I was young both in age and mind, naive and gullible. In fact, Simona and I were the youngest two out of everyone there and tried hard to fit in and play along the fun games that were totally foreign to me. I lost a lot and tried to keep up a brave facade but I had a wonderful time that evening. The Christian parties of that time were very safe and had such an innocence to the whole experience, something I appreciated both then and later on in life.

Well, my little cuz (short for cousin) was a fresh breath of air for me, and I do remember one of my best friends having a crush on her, something that brought a touch of jealousy in my heart at the time:)))))

While in a three-day fever unconscious state, between the ages of 10-13 years old (can’t remember exactly), I do remember in one of my brief waking moments, Simona’s mother, miss Ghinuta, sitting with my mother by my bed side holding a bag of apples, apples she brought along for us. I always preferred fruits over deserts. I opened my eyes and they were talking to each other only to slip back into darkness for another twenty hours. Miss Ghinuta and her husband Ionel were always nice to me. Alin too, even though her liked to tease us any chance he got. At least his sense of humor was not dangerous and painful:)

Simona, if you read this, and I hope you will, I miss you and I look forward one day to see you and catch up on life:))))))

Thank you God for my cuz:)