Cu ocazia zilei de naștere a lui Alin, fratele nostru, care a împlinit 50 de ani, familia Damean sa întrunit din nou în România în Aprilie, anul ăsta:)
Au trecut 12 ani (ultima dată când am fost în România a fost la nunta lui Iulian și Cornelia, în vara anului 2013) de când nu am mai fost în țară și mulți din voi știu de ce. Dar uite cu ajutorul lui Dumenzeu care a găsit de cuvință să mă țină în viață și să-mi întărească ființa am putut ajunge din nou în mijlocul familiei mele și pe pământul natal. Au fost niște momente unice care mi-au înviorat sufletul și mi-a umplut ochii și inima cu lacrimi de bucurie. Am avut prilejul să petrecem câteva zile cu tata meu, momente extrem de prețioase, să ne întâlnim și cu mătușa noastră Simona, și să-i întâlnim familia ei frumoasă. La fel și o parte din familia Macovei:) Am putut să vizităm mormântul lui Fanu, fratele nostru, și a lui mama. Să petrecem câteva ore în Hunedoara, unde am crescut, și să-i arăt lui Alex, băiatul cel mic al nostru de 21 de ani, locurile natale a mamei sale:)
Ori de câte ori îmi amintesc de vacanța noastră în Europa îi mulțumesc lui Dumnezeu cu o recunoștință profundă că am avut ocazia să-mi revăd familia și pământul natal, pentru că au fost multe momente în lupta mea cu boala de la mușcătura de căpușe care a devenit cronică și mi-a atacat sistemul nervos, când nu am crezut că îi voi revedea vreodată. Deși am avut câteva episoade de cădere de la oboseală, și am prins un covid (sau răceală puternică), Dumnezeu a fost cu noi și acuma am amintiri frumoase.
Dumnezeu e bun:) Vă doresc o zi frumoasă, plină de speranță, pace, și binecuntare:)
It’s been a long time since I bothered to write a post, I know, but the simple life in the country is filled with lots and lots of manual work:) I love it — most days — and it keeps me away from my writing desk. However, I’ve managed to nearly finish the second edition of Yellow Matter, my trilogy series, and I’m excited to share this story with all of you soon:) There will be more details, some changes for the better- I hope-, and lots of Appendix additions to complete the reader’s idea of the characters and places:) I must admit, one of my biggest challenges in writing is taking the time to give the details. I’m a headliner communicator: I give you the bones and nothing more. Details in a conversation can be fatiguing, but in a story, I find out that they are essential! Another challenge for me is transitions, so I’ve worked hard to have smoother transitions in my latest book. Once I’ve completed the English version, I’ll work on a Romanian translation. This book is suitable for all ages. Without further ado, here’s a spine-tingling pitch that makes folks feel like they’re standing at the edge of Hobița-Grădiște, about to step into something ancient, beautiful, and dangerous…
Set in 1800s Romania, this richly imagined tale blends ancient lore with the raw beauty of a forgotten world—a world still guarded by wonder, faith, and quiet power.
In a village hidden from time, four unlikely friends—Damian, Rue, Alex, and Adina—must rise against a spreading darkness known only as Yellow Matter, a force bent on unraveling the threads of every universe. As the balance teeters between light and decay, the children must confront prophecy, sacrifice, and the haunting truth of what it means to protect the good.
What if the end of all things began in a village no one remembered?
For readers of Tolkien, C.S. Lewis, and lovers of Eastern European folklore.
A trecut ceva timp de când am scris, știu, dar viața simplă de la țară e plină de multă, multă muncă manuală 🙂 Îmi place, și mă ține departe de biroul de scris. Totuși, am reușit să finalizez aproape a doua ediție din Yellow Matter, seria mea de trilogie, și sunt entuziasmată să împărtășesc această poveste cu voi în curând 🙂 Vor fi mai multe detalii, câteva schimbări și o mulțime de adăugiri în Anexe, pentru a completa imaginea cititorului despre personaje și locuri 🙂
Trebuie să recunosc, una dintre cele mai mari provocări pentru mine în scris este să îmi fac timp pentru detalii. Sunt un comunicator de tip „titluri de ziar”: îți dau oasele și nimic mai mult. Detaliile într-o conversație pot fi obositoare, dar într-o poveste am descoperit că sunt esențiale! O altă provocare pentru mine sunt tranzițiile, așa că am muncit mult ca să îmbunătățesc tranzițiile în această ediție nouă. După ce termin versiunea în engleză, voi lucra și la o traducere în română.
Fără alte introduceri, iată un pitch plin de fiori, menit să îi facă pe cititori să simtă că se află pe marginea Hobiței-Grădiște, gata să pășească într-un tărâm străvechi, frumos și primejdios…
Povestea se petrece în România anilor 1800, o lume imaginară, bogat conturată, ce îmbină miturile străvechi cu frumusețea brută a unui univers uitat — un univers încă păzit de miracol, credință și o putere tăcută.
Într-un sat ascuns de timp, patru prieteni neașteptați — Damian, Rue, Alex și Adina — trebuie să se ridice împotriva unei întunecimi care se răspândește, cunoscută doar ca Yellow Matter, o forță menită să destrame firele fiecărui univers. În timp ce balanța se clatină între lumină și putrezire, copiii trebuie să înfrunte profeția, sacrificiul și adevărul cutremurător despre ce înseamnă cu adevărat să protejezi binele.
Ce-ar fi dacă sfârșitul tuturor lucrurilor ar începe într-un sat pe care nimeni nu și-l mai amintește?
Pentru cititorii lui Tolkien, C.S. Lewis și pentru iubitorii de folclor est-european.
“Vă doresc la toți un an nou plin de puterea învingerii oricărui obstacol care încetinește demersul creșterii și a dezvoltării caracterului ascuns în noi toți.” Jan.1.2025
Nu mi-am dat seama că voi avea nevoie de puterea învingerii oricărui obstacol așa de curânt, dar nu doresc ca demersul creșterii și a dezvoltării caracterului ascuns să încetinească, așa că sunt nevoită să învăț să merg înainte.
Zilele sunt reci și gri, și chiar și pauzele de soare par gri. Inima mea a fost lovită adânc, din nou, de aceleași persoană pe care tot sper să o schimb și să mă iubească în sfârșit—dar nu se întâmplă. (Nu este vorba de soțul meu, copiii mei sau frații mei.) Mă întreb de nenumărate ori, de ce persist în această relație? De ce mă întorc, iar și iar la ea? De ce nu pot să-mi urmez propriile sfaturi și să opresc ciclu vicios? Răspuns: Cred în puterea răscumpărării și iubesc această persoană. Ați fost și voi în această postură vreodată?
A fost odată ca-n povești, a fost ca-ntotdeauna, o lume plină de greșeli, și duh ascuns care-aduce furtuna și uite-așa iară tot sper, să trec cu bine prin acest infern.
Se spune că cea mai mare trădare este făcută de aproapele tău—de exemplu, soț/soție, părinte, frate/soră, sau prieten apropiat. În realitate cea mai mare tădare este făcută împotriva credinței noastre, de noi înșine: spunem că-ci avem credință dar în realitate pretindem. Trădarea asta o înțeleg, și-mi cer scuze de la Dumnezeu des, întrebându-l să mă ajute să descopăr adevărul Lui înlăuntru meu. Am siguranța dragostei lui față de mine, și numai așa pot merge înainte fără regrete. Dar a fost odată când nu am avut această siguranță în sufletul meu, și frica mă copleșea deseori. Ce sa schimbat? Am fost pe patul de moarte câțiva ani, unde am învățat cele mai puternice lecții din viața mea.
Revin la persoana care nu are puterea de a mă iubi. Foarte dureros, dar asta e. Dealungul copilăriei și a tinereții slăbiciunea în această persoană m-au afectat adânc, dar dealungul anilor Dumnezeu ma învățat că nu are nimic de-aface cu mine. Această persoană trăiește într-un iad personal și nu are puterea sau dorința de a se schimba. E frustrant când rugăciunile multora de ani de zile nu pare să aducă roade în asemenea circumstanțe și mă întreb deseori- Care-i misterul unei rugăciuni neascultate?- fiind lucidă că în această lume avem multe perspective false.
Adevărul e că de multe ori nu înțelegem mai nimic. Așa că în încheiere, continui să învăț cum să mă stăpânesc pe mine însumi, și să am credința împlinirii adevărului. Cu drag, Carmen
Vă doresc la toți un an nou plin de puterea învingerii oricărui obstacol care încetinește demersul creșterii și a dezvoltării caracterului ascuns în noi toți. A construi o temelie puternică în credința noastră, în prezența autonomă care o numim Dumnezeu, și a învăța să avem încredere în noi, și să recunoaștem detaliile relațiilor noastre cu Dumnezeu, de foarte multe ori trecem mai întâi prin valea morții. Această vale a morții are anumite detalii diferite pentru fiecare dintre noi, dar durerea suferinței este reală. Numai când am avut curajul să nu mă mai mint și să ascult ce avea Dumnezeu să-mi dezvăluie, am început să înțeleg că este o diferență enormă între obiceiurile religioase creștinești și o legătură autentică și reală cu Dumnezeu. Când ești pe pragul de moarte nu mai ai timp, putere sau dorință de a te mai minți, de a-ți înșela ființa cu lucruri greșit învățate și accepți adevărul pur și simplu, care te întâmpină fără judecată, și te ajută să alegi următorul pas.
Știu că fiecare dintre noi, la un moment dat, vom fi aruncați de circumstanțele vieții în mijlocul unei furtuni, dar avem și zile însorite unde râdem și ne putem bucura de darul vieții dăruit de Dumnezeu. Mă rog, atât pentru voi cât și pentru mine, ca atunci când deznădejdea furtunii ne copleșește, memoria să ne reamintească că există și cealaltă latură a vieții, unde soarele și puterea căldurii sunt la fel de reale ca și furtuna, și amândouă își au rolul și importanța lor. Mă rog să nu ne fie frică de valurile neprevăzute, ci mai degrabă să învățăm să le întâmpinăm cu un zâmbet învingător pe buze, pentru că victoria este tot la fel de reală ca și furtuna.
Un an nou, vă doresc atât vouă cât și mie, înzestrat cu ce avem trebuință pentru a trece învingători peste momentele care ne vor întâmpina, și să avem curajul și înțelepciunea să le întâmpinăm cu un zâmbet biruitor, pentru că ne aducem aminte că în ființele noastre există lumina Creatorului.
Azi am implinit 44 de ani si viata e tare frumoasa:)
Va multumesc din inima pentru cuvintele frumoase care mi le-ati transmis, imi pun un dans de fericire in suflet si un zimbet enorm atat pe fata cat si in inima:) Viata mea e frumoasa pentru ca va am pe voi, familie si prieteni iubiti:)
La Multi Ani si celorlati nasuti in 14 Martie, eu cunosc numai pe verisoara mea Carmen si Pastorul Hada:)
Va doresc o zi plina de soare si bucurii sufletesti:)
Saptamina trecuta a avut loc in America Protestul Anual al Femeilor, si inafara urii adresata impotriva presedintelui prezent in putere si rivna dupa dreptului de a avorta, nu prea inteleg ce tot protesteaza- vor egalitate, dar in America femeile au toate drepturile egale ca si cele a barbatilor, nu ca femeile din partea Arabica a planetei, China, Africa, Europa de Est, India, si alte tari.
Va spun o poveste- e a mea.
Cind m-am nascut am avut ceva probleme fizice de sanate si doctorul a dat de subinteles ca nu voi putea avea copii deoarece organele mele de reproducere nu erau cazute la locul potrivit. Fontenela (partea moale a capului) iesea afara intre cele doua oase (parietale) si era foarte transparenta, doctorul a spus ca voi fi idioata (adica cu probleme psihice sau fara o dezvoltare completa a potentialului creierului). Mama nici nu ma lua in brate in primele luni si ma misca foarte putin ca sa nu-mi faca rau, pina la urma usor, usor sa retras dar am suferit in primele luni de atingere fizica. Vitamina D era, de-asemenea imi era redusa in corp si am facut injectii de vit. D regular de la citeva saptamini de viata timp de un an. Ca atare doctorul a sugerat avort dupa nastere. Mama a refuzat categoric, spunindu-si in sine “Faca-se voia lui Dumnezeu.”
Da am intrat in lume cu probleme si votul de a fi ucisa datorita acestor probleme, dar cind ai credinta in Dumnezeu speranta unui miracol este fantastic de puternica.
Am crescut intr-un mediu destul de saracacios, si am dus greva foamei involuntar multe zile, atit eu cit si fratii si surorile mele si pentru asta multumim lui Dumnezeu ca sunte-m bine si prea rotunzi acuma de atita mincare:))) si cu dragostea lui Dumnezeu in suflet. Am fost raniti fizic, agresa-ti si tortura-ti atat fizic cit si emotional, acest abuz a continuat pina am plecat de acasa, fiecare cind a putut, si pentru asta nu folosim acest motiv sa ranim pe altii si nu dorim sa fi fost avortati. Am avut toti cei 12 frati si surori zile negre pe acest pamint, dar… am avut foarte momente pline de o dragoste infinita din partea lui Dumenzeu, atat direct dar de multe ori prin altii (ca de exemplu prin unii care citesc aceste rinduri), sau chiar si prin straini. Dumnezeu ne alina sufletul cind avem nevoie de alinare, si desi inca avem cicatrice sau rani deschise datorita trecutului avem si multa tarie pusa in noi de Dumenzeu. Viata care mi-a dat-o Dumnezeu este plina de momentele fermecatoare a dragostei lui Dumenzeu si a dragostei oamenilor prin care characterul lui Dumenzeu se manifesteaza zilnic.
Nu condamn de loc pe cei care au avut avort- departe de mine acest gind- pentru ca nu am fost in situatia lor cind au facut aceasta decizie, dar stiu ca Dumenzeu iubeste pe toti si iarta profund si non-stop. Dar sint un exemplu al unui caz care in ochii lumii sansele mele ar fi fost mai bune daca as fi fost avortata… nu stiu ce sa zic decit, voi ce crede-ti?
Doamne din tot sufletul iti multumesc de fiecare zi pe acest pamant, ca are mare pret orice secunda:)
Dumnezeu sa va aline durerea azi si-n fiecare zi. Amin.
In noul an sa aveti parte de bucurii si multa sanatate, ca restul se fac de la sine:) Linga Dumnezeu sa stam, asta nu inseamna ca stim totul, ca nu vom avea greautati si ca nu vom avea intrebari fara raspunsuri. Dar alegem sa crede-m in ciuda faptului ca nu intelegem multe in viata asta. Doresc ca trecutul sa va invete anumite lucruri dar sa nu va tina prizonieri, doresc sa va bucura-ti de present si sa ave-ti speranta viitorului.
Unii din voi ati trecut anul acesta prin multe schimbari, altii sint in doliu, si altii asteapta bucuria unui nou nascut. Eu numai ce am iesit dintr-o criza, a venit fara anunt, cum de obicei vine necazul si a plecat repede dar nu a lasat frica in urma sau deznadejde. Cum am terminat, m-am gindit la voi:)
Vreau sa-mi cer iertare de la toti care poate pe parcusul anilor mei pe pamint pina in prezent, datorita imaturitatii, sau reactionind dintr-o inima ranita v-am suparat cu ceva sau v-am jignit cu ceva. Imi stiu inima, si in mare parte a fost fara intentie.
In noul an voi continua sa intreb intrebari, sa citesc si sa caut adevarul, nu cum o prezinta religia ci cum o prezinta Dumnezeu. Voi avea interbari, poate tot mai putine raspunsuri dar stiu clar ca voi avea multe experiente vrednice de trait si memorii pretioase de acumulat. Vreau ca in anul nou sa citesc si sa scriu mai mult, si sa continui sa ma bucur de momentele mici de zi cu zi ale vietii care in realitate sint foarte importante.
Fie ca Bunul Dumnezeu sa fie cu voi, in mijlocul vietii de zi cu zi, cu toate esecurile si victoriile noastre care impacheteaza characterul important al fiecarui individ.
Eu as prefera sa vorbesc numai de glume si lucruri care ne pun un zimbet pe fata, si nu mi-e usor (de fapt nu prea vreau sa ma uit in urma la durerea prin care am trecut), dar Dumnezeu ne aduce aminte, ca mai ales in necaz el e cu noi.
P.S. Desi stiu ca Duhul Sfint e cu mine si cu noi constant, in acea perioada mi sa dat voie sa vad si sa inteleg anumite lucruri, de asta spun ca era linga mine, pentru ca era intr-o forma mai vizibila mie.
Journey 