In fotografie: Simona, verisoara mea cu un prieten

Am crescut in Romania, orasul Hunedoara, desi nu m-am nascut acolo. Odata cu sosirea adolescentei, parintii m-au lasat- un pic- sa merg in vizite la anumite persoane.

Una din cele mai frumoase amintiri care le am, au fost vizitele mele la verisoara mea acasa, Simona Lavric:) Imi placea sa merg la ea acasa pentru ca avea bomboane, ciocolata, si in general mancare buna si asa ma bucuram si eu un pic de dulciuri, desi nu am avut patima dulciurilor pana nu am dat de menopauza, acum 10 ani:) Revin: Numai ce venisem de la tara, de la Ibanesti, unde am petrecut cateva saptamani cu strabunica mea si am baut lapte proaspat direct dupa ce vaca a fost mulsa, sau la tanti Ticuta am mancat/baut lapte batut cu cozonac cu mac. Simona, mi-a oferit un pahar de lapte, lapte de oras, si in cateva minute am invatat cat de neplacuta e intoleranta la lapte sau produse lactate. De atunci intoleranta a ramas pana in ziua de azi.

Imi aduc aminte Simona, (sa nu fie confundata Simona Lavric cu Simona Anitei, matusa mea:) o cutie plina cu bomboane in vitrina si nu puteam sa cred ca nu era goala cutia. La noi acasa ar fi fost golita in cateva secunde. Conversatiile noastre, desi nu mi le aduc aminte, poate Simona si le aduce aminte, erau frumoase, pentru ca emotiile care au ramas in urma de bucurie cand eram impreuna palpiteaza in sufletul meu si-n ziua de azi:) Dar cel mai mult am indragit balconul ei. Pe vremea aia- in anii tarzii ai 1980- balconul ei era inchis (numai cei cu bani isi permiteau asa ceva), si avea multe plante si flori pe pervaz si in general in balcon dar era un pat fain unde stateam si citeam impreuna, sau desenam, sau stateam la taifas:) Eu, fiind cea mai mare la 12 frati si surori nu aveam conditiile care le avea Simona, ea avand numai un frate mai mare, Alin. Parintii ei, tanti Ghiinuta si nea Ionel, lucrau amandoi, si conditiile pe vremea aia in timpul comunismului, erau mult mai bune la ea acasa, fapt care ma facea sa doresc sa petrec mai mult timp acolo. Dar fiind cea mai mare, si mama avand nevoie de ajutorul meu, acele momente de relaxare au fost rare dar indragite la maxim.

Imi aduc aminte cu drag de balconul Simonei, inchis, unde m-am simtit pentru cateva momente in viata mea in siguranta, relaxata si libera sa citesc cat am dorit de mult. Ii multumesc lui Dumnezeu ori de cate ori imi aduc aminte de aceste momente frumoase, ii multumesc ca am avut parte de ele, si imi dau seama tot mai mult cat de importanti sunt oamenii din jurul nostru.

Va doresc o zi binecuvantata si stiu ca si voi aveti asemenea momente faine din copilarie sau adolescenta pe care le indragiti. Apreciati-le, aprecia-ti oamneii din jurul si mediul vostru ca Dumenzeu ia pus in viata voastra cu intentie:)

O zi binecuvantata va doresc la toti:)