It’s been a while since I haven’t done a blog, and lots of beautiful events have filled our days:)

Well, let me tell you, from celebrating my father-in-law’s 80th B-day to finding Snowdrops- Galanthus nivalis (ghiocei in Romanian) to getting 10 chicks to planting fruit trees celebrating my brother-in-law’s 60th B-day, visiting with our children, Chet and his dad enjoying target shooting together. During snowy days we’ve been enjoying the wood stove at home 🙂 Nothing much, just living the simple life in the country:)

A Happy International Women’s Day to all the beautiful and robust women all-over-the-world!

Living the beautiful life God has given me is a. blessing.

Health? It’s there. Otherwise, I’d be dead.

God Bless:)

The devastating 7.8 magnitude earthquake with the epicenter in Turkey near the Syrian border has caused immense damage. The casualties are high, too high, and I join in prayers for those affected by this natural catastrophe.

Eh, am fost odată tineri și frumoși

Și cu-o grămadă de mușchi armonioși.

Unii eram mai păduchioși

Iar alții mult prea religioși,

Și câțiva un pic ambițioși.

Așa am petrecut noi tinerețea.

Iar viața și de grea era

Tot timpul în lanul viselor trăiam:

Vom fi noi doctori! Ingineri! 

Dar de studiat nu ne plăcea.

Și multe altele noi cam vroiam:

Mămică, soț, și ceva sex, poate copii,

O casă mare că nu prinde rău,

Unul la altul ne spuneam.

Și Dumnezeu să ne dea forță,

Bunăstare și parale

Tăt timpul ne rugam.

Eh, ce viață de adolescenți am dus!

Toți la biserică ne întâlneam

Și mult acolo mai palavrageam.

Cuvântul D-lui să-l ascultăm doream

Dar de multe ori ne plictiseam.

Eh, ce frumos era când câte-un misionar venea

Ca sugativele, toți gură cască, așa stăteam

Amin! Amin! A noastre inimi proslăvea

Că eram dornici de cuvântul viu, nu-acela ce lovea.

Pe urmă am crescut, mulți dintre noi ne-am și căsătorit

Copii, durere, bani puțini cam astea au venit

Și să vezit tu cum genunchii ne-au căzut

Să stăm de vorbă cu Isus.

Mult la cap l-am tot bătut:

Dă-mi casă, pâine, și o mașină tată

Ca am nevastă și o fată.

Și cum ai noști părinți ne-au învățat

Cam multe rugăciuni am înălțat

Cei drept. Si-acuma încă înălțăm

Deși e mult mai greu pe genunchi să neaplecăm

Că-avem artrită, sinuzită, diabet și hepatită

Dar tot o facem că noi știm 

Că pe genunchi, chiar de miracolul nu vine

E tot mai bine decât să uităm de Tine,

Al nostru Dumnezeu care ne-ajută

Să ducem burta mare și oasele îmbătrânite

Pân la sfârșit.

Așa-i viața. Da. Să știi.

Așa că bucură-te măi de ea, că e un dar

Și chiar cu bune și cu rele

Zâmbim mereu, și învățăm constant

Că viața-i nu-i ca în telenovele sau pe internet

Ci mai degrabă e o poveste

Foarte frumoasă și de neuitat_ de Carmen McKnight

Fotografia a fost luata in 2007-2008 in Italia, cand am mers la nunta lui sora mea, Delia.

Ahh, sunt anumite persoane de care nu vreau sa scriu pentru ca simt o protectie materna fata de ele printre care e si Simona. M-am luptat cu mine cativa ani si in sfarsit simt dezlegare sa spun public de ce o apreciez foarte mult pe Simonica, cum ii spuneam in trecut. De obicei scriu generalitati despre cei de care vorbesc public si las anumite lucruri private sa ramana intre noi.

Ehh, cate memorii frumoase avem noi impreuna! Am apreciat intotdeauna la Simona stilul ei calm si practic de a a vedea lucrurile, dar mai ales devotiunea ei fata de familie, facand tot efortul de a participa la evenimente in familie. Ori de cate ori Simona venea aducea cu ea bucuria revederii unei persoane dragi. Este sora cea mai mica a mamei mele, matusa mea mult mai tanara decat mine, de asta cand eram copii sau adolescenti mai bine zis refuzam sa-i zic matusa:) Acume e ocupata cu cei trei copii si sotul, o mamica buna si inteleapta si apreciez mult cand ne putem auzi sau vedea prin intermediul tehnologiei.

Ceea ce simt pentru Simona e foarte adanc si greu de exprimat, cuvintele sunt sarace, dragostea este infipta si inradacinata adanc in sufletul meu:)

Nu ma certa Simona ca am scris despre tine, mersi:)

God Bless:)

https://youtu.be/NJukOh736Sk

Trenul din statia “Rinichilor” a plecat cu o piatra de 2mm spre urmatoarea statie; cel putin asa mi sa spus Duminica seara la spital, ceea ce explica de ce in ultima luna nu m-am simtit chiar asa in forma. In aceste momente de odihna trec prin scrisorile primite in trecut de la unii sau de la altii. Binenteles ca plang cand citesc randurile scrise de mama (sunt ca o comoara pentru sufletul meu) si rad citind cele scrise de fratii si sora mea. Dar am gasit o scrisoare scrisa de unchiu Marcel care mi-a amintit de timpurile cand ascultam formatia crestina LAMB- (am trimis un cantec mai sus in caz ca sunte-ti curiosi) si trecand printre lanurile propozitiilor si a cuvintelor srise in trecut, imi reamintesc cata dragoste era intre frati si surori si ce grea era viata materiala in acele timpuri. Tot odata inteleg ca vin vremuri grele iar pentru multi va fi foarte greu, ceea ce ma face sa ma rog mai mult pentru pace si speranta in general. In trecut erau momente cand eu una ma bucuram de lucrurile simple si acum mutandu-ne “la tara” vad ce frumoasa e viata simpla din nou. Multa munca dar isi are o frumusete simplistica si o legatura cu natura din jur extrem de apropiata. In primavara vom cumpara pui de gaina sa avem oua de casa. Vom planta pomi fructiferi, vita de vie si ne vom pune si gradina. Drept vorbind sper sa iese ceva din gradina aia:)

Dar revin, citind aceste cuvinte din scrisori pline de o credinta simpla si frumoasa ma re-leaga cu ce este important, anume relatiile intre oameni si relatiile intre mine si Dumnezeu si apreciez temelia pe care stau construita de parinti, frati si surori, prieteni si cunostinte si in primul rand Dumnezeu, o temelie buna si puternica care desi a trecut prin multe furtuni a rezistat si rezista, datorita semintelor si eforturile puse in mine de altii. La randul meu incerc sa nu fiu oarba nevoilor celor din jur, si sa-mi amintesc ca un zamber, sau o vorba buna face mult pentru un cineva care trece prin incercari.

Inchei prin a spune ca pacea care numai Dumnezeu o poate da sa ne umple vietile ca sa nu traim intr-un mediu plin de frica si deznadejde. Va las ca trebuie sa pun cateva lemne in soba sa nu se stinga focul-asa incalzim casa:) Va doresc o saptamana buna cu multa pace si D-nul cu voi:)

God Bless:)

Au trecut ceva ani de cand nu am mai scris despre anumite persoane dragi mie care au avut un impact frumos si pozitiv in viata mea.

Cami fosta Seman, a fost o alta prietena indragita de mine foarte mult si asa va ramane in inima mea pana voi muri. De fapt familia Seman este o familie extraordinara (pe langa alte familii cu care am avut legatura directa ca si familia Crisan, Carp, Popovici, Hada, Rotariu, Macovei, Muresan, si multe alte familiii care pe moment si din pacate nu-mi amintesc numele lor de familie).

Deci revin la Cami. Doamne ce frumoasa mi se parea mie Cami cand eram adolescenta, si eleganta, precum si extrem de finuta. Sunt sigura ca a ramas la fel desi nu ne-am vazut de mult timp. Mergeam acasa pe jos impreauna de la biserica, discutand fel de fel de discutii importante sufletelor noastre pe acea perioada. Nu eram singure, in gasca noastra erau Ica si Lena- pe care le consider femei extraordinare- Dorina, etc. Deseori cand ma gandesc in trecut ii multumesc lui Dumenzeu pentru dragostea care mi-a aratat-o prin aceste persoane -si multe altele-in viata mea. Dar Cami, prin felul ei finut era ca si sezonul de primavara pentru mine, plina de culori placute si parfum.

Rar ma deschid, si de ce acuma? Sau de ce prin blogul asta? Dumnezeu ma tot imbarbateaza sa-mi deschid sufletul si sa fiu vulnerabila cu voi, cititorii mei, si ca atare o fac. In lupta cu boala care m-a atacat mi-am dat seama cati oameni deosebiti in viata mea nu vor stii niciodata cad de mult au contat si inca mai conteaza pentru mine, in caz ca mor fara sa le spun. E important sa ne spunem unui altuia asemenea lucruri, cel putin asa cred eu.

Ce concluzie vreau sa trag? Nu stii niciodata ce diferenta poti face in viata unui om prin gesturi simpledar frumoase: un zambet, o incurajare, un evantai cand ti-e cald, o prajitura cand ti-e foame, o prietenie cand te simti singur. Astfel lucreaza Dumnezeu, prin noi si daca nu ne incurajam si apreciem unii pe altii, Satan (sau partea negativa, duhurile negative si toxice) vor invinge. Si duhurile negative tot prin om lucreaza, deci daca oamenii toxici sunt mai guralivi cei cu iubire in suflet sunt mai activi in fapte. Sper.

Deci Cami daca vei citi aceste cuvinte, multumesc din nou pentru prietenia care mi-ai oferit-o. Am avut nevoie de ea:)

God Bless:)

Buna dragilor. Am dat de o cutie de scrisori pastrate de mine dealungul anilor, scrisori de la parinti, frati si prieteni si de o saptamana le recitesc cu drag. Cuvinte frumoase de la Ica, Camelia Seman (fosta), Nicoleta Muresan, Stoienoiu Monica, Simona Lavric, tusa Rodica si unchiu Marcel, Simona Anitei (fosta) si multe alte persoane si trec prin lanul memoriilor cu zambet in suflet.

Dar cuvintele unei mame, mai ales unei mame care nu mai este fizic aici pe pamant cu noi, sunt cele mai de pret. Prin aceste cuvinte ea imi aminteste multe lucruri care le-am auzit dealungul anilor, lucruri frumoase la adresa lui Dumnezeu ca de exemplu: “Eu una cred in fagaduinta lui Dumnezeu prin cuvantul sau ca daca eu sunt in El si El este conducatorul vietii mele (aceptand aceasta in fiecare zi): “Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta” sau “Tu si casa ta” ve-ti fi mantuiti, primindu-va pe toti ca o binecuvantare si daruri de la Dumnezeu asa ve-ti ramane mereu “ai Lui” nu ai mei.” Randurile astea mau pus pe gand: cand am spus ultima data Doamne ca-ci ai mei copii sunt ai tai? Ca atare iti multumesc ca mi i-ai dat imprumut pe aceasta perioada a vietii pe pamant si da-mi in continuare intelepciune sai sfatuiesc in planurile care le au pentru viitorul lor dar sa nu uit de tine Doamne. O mama draga nu am inteles eu mai nimic pana nu am devenit si eu mama. Cat de mult fac vorbele mamei, mai ales a unei mame intelepte. Cat de buna temelie construieste mama care iubeste pe Dumenzeu si se lasa ajutata de El. Roadele se vad de obicei dupa multi ani si numai atunci de multe ori. Rabdarea unei mame e nelimitata.

A trebuit sa impart aceste lucruri cu voi azi:) Va doresc o zi,sear, dimineata buna si muta rabdare, putere si intelepciune pentru toate mamele, pentru ca ele construiesc viitorul.

God Bless:)

Ehh, ce tinerei erau ei aici in fortografie:)

In viata nu ai cum sa inaintezi fara ajutorul celor apropiati. Domnul pune multe persoane in calea noastra sau in cazul asta in familia noastra ca sa ne ajute si sa ne indrume. Ei, pentru mine printre acesti oameni speciali sunt si unchiu Marcel si tusa Rodica.

Oameni buni si muncitori au trecut prin multe incercari in viata lor dar si au biruit. Ma impresionat intotdeauna faptul ca au avut mult curaj si au reusit sa faca multe in viata.

Unchiu a muncit ca miner in Judetul Hunedoara. Asta mi-aduc aminte cand eram eu copil, pe urma a plecat in strainatate si a lucrat in Austria si Italia. Pentru cei care sunt plecati din tara in strainate stiu ca nu-i usor sa traiesti printre straini. Dar revenim la timpurile copilariei: cand mergeam la ei acasa eram bine veniti, serviti tot timpul cu mancare buna si conversatia era interesanta. (Eu sunt o persoana tacuta cand stam fata in fata, ca atare nu interesanta, dar tusa si unchiu in schimb nu-s asa.)

Sora mai mica a lui mama, tusa este alta persoana importanta in viata mea:) Imi place ca e cocheta, si are un fel foarte clar si frumos de a vorbi. Foarte foarte amiabila. (Sunt multe cuvinte care le-am uitat pe romaneste si imi limiteaza stilul de a scrie, scuze.) Cand mergeam la ei-pe timpul copilariei- ma jucam mult cu verisorii mei mai mari, dar cand am crescut si eram domnisoara stateam altfel de vorba cu tusa si unchiu:) Si acuma, ma bucur mult cand pot vorbi cu tusa, ea imi aduce aminte mult de anumite aspecte din copilaria ei si a lui mama:) Cu dar profetic mi-aduc aminte multe cercuri de rugaciuni se faceau la ei in apartamentul din Hunedoara, pe vremea comunismului. E, ce vremuri. Tot la ea am petrecut mult timp la telefon cand vorbeam cu Chet inainte de a ne casatori. Pe timpul ala trebuia sa astept cel putin jumate de ora pana se facea legatura si asteptand, stateam de vorba cand de una cand de alta cu ei. Vorbind cu tusa aflu multe lucruri din trecutul ei, si o apreciez si mai mult. A trecut prin multe dar a si biruit mult cu ajutorul lui Dumnezeu si sunt mandra de ea:) Si de unchiu. Pe vremea comunismului nu a fost usor pentru familiile crestine si cu multi copii, dar in ciuda faprului asta au trecut cu ajutorul D-lui peste multe dificultati. Dar tusa a fost si a ramas frumoasa:) Doamne iti multumesc ca ii am in viata mea si le doresc in continuare multa sanatate si multa pace de la Domnul:)