amintiri

Oana Baby

/ Carmen McKnight / Leave a comment

IMG_4940IMG_4943IMG_4948

Prima fotografie; 1993 Oana cu mine

A doua fotografie: Gemenle lui Oana si Alex, Sara si Rebeca

A treia fotografie: nunta:)

Numarul doisprezece si ultima, Oana e cea mai mica si nu conteaza cit de puternica arata pentru noi va ramine tot timpul “cea mai mica”:) Inca de mica, Oana a invatat foarte repede cum sa-l invirta pe tata, care avea o slabiciune fata de “febletea” lui si a folosit aceasta fara hesitatie. In episoadele “de furie” a tatalui Oana statea tacuta si la distanta, dar sint sigura ca nu i-a fost usor vazind fratii ei abuzati.

Din anii frageti ai adolescentei, Oana, fortata de absenta mamei, a luat rolul matern, spalind in casa, facind curat, facind mincare etc. A trebuit sa invete de mica sa-si impuna punctul de vedere si nu sa lasat calcata in picioare, dind instructii fratilor ei des. Oana este opinionata si stie ce vrea in viata.

Dupa liceu, Oana a lucrat pe o perioada scurta de timp ca chelnerita la un restaurant, dupa care a plecat in Italia/ Roma sa-si ajute sora mai mare, care lucra ore lungi si schimb de noapte dese ori ca asistenta medicala. Asa a avut Oana grija de copii lui Delia,  facind curat si mincare. Oana si-a dat seama ca viata domestica ca mamica si sotie e pentru ea. Prin aceeasi site “Pom Verde” Oana l-a intilnit pe Alex, si nunta a avut loc in 2014, o nunta la care nu am putut participa din cauza bolii.

Viata financiara dupa nunta a fost cam great, ceva tipic in Romania, si Alex si-a extins viziunea dupa loc de munca spre tarile straine din Europa. A gasit un post de munca in Germania, la Munchen si a fost fortat sa-si lase sotia insarcinata in Romania cu parintii lui, vazindu-se numai prin vizite rare.

Alin, care pina acum sa stabilit foarte bine in Ulm, Germania, la numai o ora de Munich, il vizita pe Alex cind putea. Cartierul sarac si primejdious in care locuia Alex cu alti romani, l-a facut sa-i caute urgent un alt loc de munca. I-a gasit unul in Ulm, si Alex sa mutat la Alin. Oana a venit si ea imediat. Citeva luni (cred ca patru) mai tirziu, Oana a nascut fete gemene, o raritate atit in familia noastra cit si in familia lui Alex. De fapt nu stim sa fi avut gemeni in neamul nostru sau a lui Alex. Cele mai fericite momente in viata lui Oana au fost atit la nunta ei, dar in deosebi cind si-a tinut in brate fetele dupa nastere. Alex, care a dorit fete in loc de baieti era in culmea fericirii. Alin era si el in culmea fericirii ca unchi, si privilejiul de asi vedea familia crescind in numar.

Dupa ceva timp Oana si Alex s-au putut muta la locul lor, intr-un apartament mare. Oana e o fata foarte harnica. Dar ca bucatar e pur si simplu extraordinar de buna, si burtile lui Alex si a lui Alin, care maninca la Oana aproape zilnic, cresc zilnic ca dovada:) Pe cit e ea de buna la mincare pe atit e de buna la a coace si a face deserturi.

Desi a avut numai un an cind eu am plecat din Romania si o cunosc maj mult din conversatii pe WhatsApp or prin vizitele facute in Romania, in trecut, am primit o doza mare de respect fata de ea cind am auzit ca era insarcinata cu gemeni. Instantaneu am stiut ca Dumnezeu a gasit-o atit vrednica cit si puternica sa fie mama a unui set de gemeni.

Sint mindra de surioara mea cea puternica, si ambitioasa, si le doresc o viata lunga si plina de fericire. Oana si Alex par tare fericiti cu familia lor mica:)

Iti multumesc Doamne asa de mult pentru niste frati si surori atit de buni si speciali:)

 

Flavius cel Curajos

/ Carmen McKnight / Leave a comment

IMG_4658Eu cu Flavius.

Nascut al saptelea, Flavius face parte din echipa brunetilor impreuna cu mine, Alin, Iosif,  Alex si Oana. Echipa blonzilor este formata din Sergiu, Marius, Delia, Tibi, Iulian si Fanu.

Flavius a fost un copil simpatic cu gropite in obrajiori, plin de energie si guraliv:) Ca adolescent Flavius a fost plin de glume si peripetii, facindu-i pe multi sa rida, dar in spatele glumelor erau ascunse dureri de burta frecvente provocate de stresul abuzului din frageda-i copilarie.

Intre timp in Germania, Sergiu a citit un anut in ziarul local care i-a stirnit o idee. O echipa noua de fotbal cautau jucatori si Flavius era stiut in Romania ca fotbalist bun. Sergiu la adus in Germania atit pe el cit si pe Leo si amindoi au dat interviu la fotbal si au intrat in echipa, Flesh ca jucator si Leo ca portar. Foarte repede Flesh a devenit steaua echipei si cel mai bun jucator. Leo, care veni-se numai pentru fructele si ceaiul servit dupa practica, a fost dat afara. Singurul obstacol intre bogatie si faima au fost actele care nu le-au reusit nimeni sa le faca desi a fost depus effort din partea nemtilor. Impins inapoi in Romania, Flavius a terminat liceul in Hunedoara, pe urma a plecat la Arad, unde a stat la Alin si a terminat facultatea de inginerie. In timpul facultatii a intilnit-o pe Adina la Ilia, si sau casatorit dupa ce a terminat facultatea. Sau stabilit in Timisoara si impreuna au o fetita:)

Adina lucreaza in mediul tehnic si Flesh lucreaza ca prezentator la un post de radio Crestin in Timisoara, (rve.timisoara), emisiune data live pe Facebook si YouTube, zilnic. Are darul vorbirii repede si clar:) Dar bine practicat din copilarie. Flesh poate prezenta orice si oriunde cu o usurinta uluitoare. Eu as face pe mine si as voma non-stop, dar Flesh parca a fost nascut cu microfonul in mina, si ma bucura mult faptul acesta. Flesh este mult implicat in biserica locala, dar in ultimii cinci ani un nor de boala care l-a pus in paturile urgentei mai mult decit va pute-ti imagina, a pus multa tristete in sufletul lui Adina si a-l nostru. Flesh trebuie sa aiba grija la dieta si stilul de viata cit de calm possibil, dar in general se simte bine si e fericit linga mica lui familie:)

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru Flesh si ma bucur ori de cite ori aud ca e bine si fericit:)

Iosif cel Puternic

/ Carmen McKnight / 1 Comment

IMG_4633IMG_4723

In prima poza sint eu cu Iosif.

In a doua: Iosif cu Dana si cei trei copii, Delia cu copii ei si Alex cu Mia.

Acest post in particular imi va fi foarte greu de scris din punct de vedere emotional si curind ve-ti afla de ce.

Intre Delia si Iosif, mama a pierdut un baiat, care a murit cam la cinci minute dupa nastere, cu probleme de inima.

A-l saselea, Iosif a fost un copil tare blind si cuminte. A facut tot posibilul sa nu creeze probleme intr-un mediu si asa plin de tulburenta. Iosif era foarte tacut si retras, intr-un fel Iosif parca incerca sa dispara din evidenta,  ca si cum prezenta lui in sine crea stres. De multe ori statea flamind pina veneam eu de la scoala, in jurul orei doua la amiaza. Cind il intrebam:

“Iosif, ai mincat azi?” Cu un glas blind imi raspundea: “Nu.”

“De ce?”

“Nu am vrut sa-o deranjez pe mama.” Mi se muia inima de mila lui si il hraneam imediat. Ceilalti frati mai mici de obicei, cum intram pe usa, sareau in loc proclamind ca le era foame, dar Iosif era tacut.

Datorita sarcinilor numeroase si abuzul constant din partea sotului, mama a devenit foarte distanta, rece si nervoasa/ agitata. Intr-un fel o inteleg. Hormonii sarcinii nu-s usor de indurat dar mai ales abuzul.

Am avut un instinct puternic de al proteja pe Iosif, mi-am dat seama, ca el era ca oaia blinda care accepta orice soarta ii venea. In realitate, copil sensibil, avea nevoie de iubire parinteasca si de o mina ocrotitoare. Si asa a devenit Iosif copilul meu, o perioada de timp, si el imi spunea mie “mama”.

In felul meu am incercat sa-i protejez pe fratii mei, dar Iosif mi-a dat curajul sa-mi infrunt frica fata de tata, intr-o dupa-amiaza in particular, cind venind de la scoala, in fata blocului i-am auzit plinsetele de durere si rugamintile si ceva a plesnit inlauntru meu. Nu am trait niciodata o distanta mai mare intre mine si el cum am trait atunci infinitul timpului fugind in sus pe scari pina in apartament unde micul Iosif, numai de patru ani, era gemuit jos pe podea, ferindu-si cu minutele capul si de asupra lui tatal meu dadea in el cu o violenta tulburatoare. Fara ezitatie am fugit intre ei si cu corpul meu l-am acoperit pe Iosif primind in locul lui loviturile. Aveam in jur de doisprezece ani. (Pina in ziua de azi nu pot auzi un copil plungind fara sa nu ma afecteze). Cind si-a dat seama tata ca eram eu s-a opri si a inceput cu jignirile si amenintarile. El dadea in fete dar nu asa abuziv ca in baieti, in shimb ne abuza emotional prin cuvinte aruncate in ura. M-am ridicat drept intorcindu-ma sa ma pot uita in ochii abuzantului, care in momentul acela mi-a devenit inamic, tinindu-l pe Iosif in spatele meu in mod protectiv. M-am uitat tinta in ochii tatalui fara sa clipesc. Ca o leoaiaca protejindu-si puiul m-am simtit si nu m-as fi miscat din loc numai daca ma omora si-mi tira corpul. Ma plesnit peste fata si peste cap de citeva ori aruncind blesteme din gura, dar nu m-am miscat de fel, intorcindu-mi capul si uitindu-ma direct in ochii lui fara o lacrima in ochi sau un cuvint pe buze. Am fost martora violentei din trecut fara sa intru in actiune, dar in acea zi totul sa schimbat. De atunci pina am plecat, le-am luat apararea fratilor si desi nu am reusit 100% sa-i protejez am incercat cum am putut si cit am putut, atit pe ei cit si pe mama. Am rupt toate joardele care le culegea el din copaci in drum spre casa de la servici, si m-a durut sufletul cind a trebuit sa plec in America stiind ca-mi las fratii expusi si fara protectie. Dar Iosif ma ajutat sa-mi infrunt frica launtrica care-mi minca sufletul de ani de zile, si pentru asta ii sunt recunoscatoare.

Dupa ce am plecat, Iosif a fost abuzat dublu. Pe perioada adolescentei Marius nu sa purtat frumos cu fratii lui mai mici, dar intr-un fel era singurul lucru invatat de la parintele lui. Sa schimbat mai tirziu.

Singurul refugiu pentru Iosif a fost la facultate, care a facut-o in Arad. O perioada de timp a stat la Alin, daca imi aduc bine aminte. Alin si el a terminat facultatea in Arad ca inginer, si a lucrat in Arad ceva ani buni de zile inainte de a se muta cu lucru in Germania. Dar tot in Arad, Iosif a intilnit la o biserica o familie de oameni tare buni care intr-un fel l-au adoptat si Iosif se simtea mult mai iubit cu ei decit cu parintii lui proprii. Asa a intilnit-o pe Dana, sotia lui, si acum impreuna au trei copii.

Iosif a terminat facultatea ca inginer, si in ultimii cinci-sase ani si-a construit, in marea majoritate singur, casa in care s-au mutat anul acesta. A petrecut multe ore fie in ploaie, fie in frig, fie pe caldura, la construirea casei dupa orele de serviciu si a muncit din greu, dar acum se poate bucura de o casa frumoasa, si de o familie binecuvintata. Stiu ca este implicat si in biserica, mai ales cu copii.

Ii multumesc Bunului Dumnezeu de grija care i-a purtat atat lui Iosif dar si celorlalti, si ma bucur cind in vad fericit:)