44 de ani

Azi am implinit 44 de ani si viata e tare frumoasa:)

Va multumesc din inima pentru cuvintele frumoase care mi le-ati transmis, imi pun un dans de fericire in suflet si un zimbet enorm atat pe fata cat si in inima:) Viata mea e frumoasa pentru ca va am pe voi, familie si prieteni iubiti:)

La Multi Ani si celorlati nasuti in 14 Martie, eu cunosc numai pe verisoara mea Carmen si Pastorul Hada:)

Va doresc o zi plina de soare si bucurii sufletesti:)

 

Pentru Daniel

Draga Daniel,

Ce pot eu sa iti zic…cu zambet in san si sprinceana ridicata… decat caci peripetiile apartamentului nostru nou continua, lucrul necesar pentru a nu crea o viata plictisitoare.

Asigurarea apartamentului care trebuia sa intre in efect in momentul cand am semnat actele, nu a fost valabila (nu-ti fa necaz si noi am fost la fel de surprinsi cand am aflat) datorita unor confuzii birocratice. Ca atare faptul ca am inundat vecina de jos (fara intentie de data asta) nu este asigurat. Alti bani, alta distractie;) Am fi putut dat in judecata cateva companii dar m-am gandit ca timpul este mai bine folosit in a-mi  recupera sanatatea decat in a ma certa cu avocatii.

Vecina de sus ne scartie tavanul ori de cate ori se misca dintr-o parte in alta… si se misca tanti mult si bine, lucrul care ma face fericita de sanatatea si vigoarea ei dar il streseaza la maxim pe Chet care-i sensibil la galagie. Stim ca la 10:30 pm merge la culcare dupa jumate de ora de umblat cand la stanga cand la dreapta (cred ca face exercitii), la 1 am se scoala pentru o pauza la baie, urmata indeaproate si de noi (daca tot ne-a sculat hai sa golim vezica), si la 6:50 am scularea pentru a merge la munca. Ei inga, i-am zis la Chet ca nu o sa-i placa la apartament, dar daca a insistat… Zilnic ma intreaba acuma el pe mine cand vreau sa ma mut la casa:)))))))))

Saptamana trecuta am aflat ca sunt nevoi de renovari, lucrul de loc socant, arata blocul asta de parca a fost transportat din Europe de Est ca drept amintire victimelor comunistilor, si ca portia noastra va costa in jur de $92 000. Cand am auzit aproape am facut pe mine, lucrul pozitiv in caz ca eram constipata, si dupa ceva transpiratii si prespiratii, am inghitit in sec si mi-am dat seama ca astia vor sa aduca cladirea la standardul de azi cica, macar asa un pic sa nu ne facem de ras. Prea tarziu, ca eu rad acuma de la stres.

Si cum vezi mai Daniele, numai peripetii sa nu mai zic ca Chet si-a castrat sistemul audio nou din cauza vecinei de jos care mi se pare ca are darul de a se plange din orice.

“I had to emasculate my new sound system.” Mi-a zis Chet intr-o seara dupa o alta plangere, si sa-i fi vazut tu fata lui trista, ca ti se rupea inima de durere.

“Cand vrei sa te muti Carmen, ca eu sunt gata sa ma mut acuma.” Mi-a zis trist. Daca as fi stiut ca numai atata ar fi luat sa-l conving ca o casa e mai buna decat un apartament, as fi incercat metoda, dar e bine ca omul in general sa aibe experiente de tot felul.

Deci dupa cum vezi Daniel, peripetiile apartamentului nou continua si cine stie ce iti voi mai zice pe viitor? Sper ca tu esti bine si vecinii tai nu-ti fac necaz, ca viata ti-e plina de peripetii  si deabea astept sa ne vedem in vara:)

Cu drag, Carmen:)

Fratele Bandila

Bucurati-va cu cei ce se bucura: plange-ti cu cei ce plang.- Romani 12:15

Fratele Bandila din Hunedoara a plecat la Bunul Dumnezeu ieri. Condoleante familiei, o familie foarte frumoasa si plina de binecuvintari.

Doamne adu tu alinare acuma in sufletele indurera-te a familiei si prietenilor fratelui Bandila. Multumim Doamne de privilegiu de a cunoaste o persoana atit de speciala.

Amin.

 

Carmen cea…

IMG_4598IMG_5015IMG_4008

Prima fotografie: eu in clasa a 12-a

A doua fotografie: Eu cu Chet chiar inainte de nunta, 1993.

A treia fotografie: ei cu Chet acuma o luna:) 2017

Carmen cea, ce, care, de ce si cum? Am prea multe porecle: Visatoarea, Scriitoarea, Capitanul, Luptatoara si Pintesa de Gheata. Ultima, dupa cum va da-ti seama, e datorita caracterului meu calduros:))))

De a scrie despre propria-ti fiinta este un proces care-i usor deceptiv. Ori scrii prea partinitor ori esti prea aspra asupra-ti proprii fiinte.

Nascuta prima la doisprezece frati si surori, din prima suflare pe acest pamint am avut de luptat. M-am nascut cu ceva probleme de sanatate si mi-a trebuit injectii de vitamina D si fier din start. Aceste probleme ia dat doctorului care m-a adus pe lume o idee, si a incercat sa o convinga pe mama mea sa ma omoare, un fel de avort dupa nastere. Mama, femeie cu frica de Dumnezeu, a refuzat categoric. Ura asupra crestinilor a fost a-l doilea motiv a doctorului. Eram un pui de crestin, parte dintr-o grupa a societatii mult urita de ateistii la putere.

Un suflet sensibil, am adunat in sufletul meu durerea altora, ca si cum viata mea depindea de a elimina suferintele altora. Abuzul societatii l-am inteles; eram pocaiti si multi ne ura, dar abuzul tatalui nu l-am inteles multi ani. Intr-un camin unde trebuia sa ne fi simtit in siguranta, tata a devenit inamicul numarul unul, fulgering orice intelegere in inima mea a unui camin de siguranta. Am respirat si am mincat frica zilnic, lucru care mi-a daunat in sanatate, in intelegerea mea spirituala fata de Dumnezeu, si fata de adaptarea in general in societate. Noi nu am fost educati, in schim am fost abuza-ti. Cartile mi-au fost mie refugiu si acolo am gasit o lume a imaginatiei, unde puteam visa fara frica.

Fiind cea mai mare, nu am avut copilarie sau adolescenta, ci am lucrat foarte mult.

Dupa liceu, nu mi sa dat voie sa merg al facultate din cauza sexului meu (pentru ca eram fata) si datorita lipsei de bani, lucru care ma umplut de ura, pe moment. Am intrat direct la lucru ca vinzatoare de suc si inghetata, pe timpul acela la moda, si am avut prima mea experienta cu un sef tare de treaba. Intr-un fel nenea Vasile, nestiut de el, mi-a devenit imaginea pozitiva de tata. Lucram 10-12 ore pe zi si eram fericita.

Dumezeu pentru mine, pe acea perioada de timp, nu era decit un tiran, agitat si plin de furie tot timpul, si fara pic de mila. Nu vroiam sa am nimic de a face cu un asa monstru, lucrul care nu l-am putut discuta cu nimeni pe acea perioada. Dar, dupa revolutie, cind un misionar a venit in vizita si a inceput sa vorbeasca despre toate experientele lui personale cu Dumenzeu, Isus si Duhul Sfint, am vazut o latura a lui Dumenezeu foarte diferita de cea predicata de la amvon. Latura asta era a lui Isus din Noul Testament, a unui Dumnezeu a miracolelor dar mai ales a dragostei. Inima mi sa deschis in seara aceea, si ma simteam ca Maria la piciorele lui Isus absorbita in cele auzite. Libera, si fara nici o tactica de manipulare am ales in acea seara o relatie cu Dumnezeu, care pina-n ziua de azi e prezenta:) De atunci viata, desi grea in anumite momente, a avut o latura frumoasa.

In 1993, am intilnit un misionar chipes care m-a salvat, pe mai multe lature:) Chet, American get-pe-get, a venit inapoi in August si am facut nunta desi nu puteam vorbi unul cu altul. In Otombrie am plecat in America si a fost cea mai grea perioada din viata mea; nu din cauza lui Chet, mai degraba faptului ca-mi lasam familia in urma neprotejata, si tot odata intram intr-o lume straina in care nu cunosteam pe nimeni. Nu pretind ca a fost usor, dar am trecut si de perioada aceea. Numai romanii plecati in strainatate pot intelege cit de greu este.

In 1995 am avut primul copil, un baiat pe care l-am numit Merrill dupa socrul meu, in 1996 am avut-o pe Meleah si in 2003 l-am nascut pe Alex, care i-am dat un nume mai usor de pronuntat pentru familia mea din Romania:)

Am lucrat ca babysitter, ca invatatoare, ca vinzatoare la Gap, ca agent de cumparare-vinzare a caselor, ca scriitoare si ca terapist de masaj.

In 2014, am cazut la pat cu o boala care aproape mi-a luat viata, de la o muscatura de capuse, si lupt de atunci sa ma refac, un proces mult prea lent pentru o personalitate nerabdatoare ca a mea. Ii multumesc lui Dumnezeu zilnic pentru fiecare zi traita pe acest pamint, si ma multumesc cu lucruri simple:) Inca am nevoie de multa odihna si in ultimele trei saptamini am avut iara un val de slabiciune cu symtomele de la malarie, de asta am avut timp sa scriu atita:))) Cind ma simt bine mi-e greu sa stau locului pentru ca sint nerabdatoare sa traiesc viata din plin, sau cel putin plinul care-l pot la momentul de fata.

De cind m-am nascut Dumnezeu a fost de partea mea. Pe urma la trimis pe Chet sa fie exemplu a dragostei lui si uite asa, Dumnezeu, Chet si cu mine mergem inainte si ne bucuram mult de cadoul numit- viata:)

L-am intrebat o data Pe Dumnezeu, de ce m-a adus in America.

“Sa-ti salvez viata.” A fost raspunsul.

Oana Baby

IMG_4940IMG_4943IMG_4948

Prima fotografie; 1993 Oana cu mine

A doua fotografie: Gemenle lui Oana si Alex, Sara si Rebeca

A treia fotografie: nunta:)

Numarul doisprezece si ultima, Oana e cea mai mica si nu conteaza cit de puternica arata pentru noi va ramine tot timpul “cea mai mica”:) Inca de mica, Oana a invatat foarte repede cum sa-l invirta pe tata, care avea o slabiciune fata de “febletea” lui si a folosit aceasta fara hesitatie. In episoadele “de furie” a tatalui Oana statea tacuta si la distanta, dar sint sigura ca nu i-a fost usor vazind fratii ei abuzati.

Din anii frageti ai adolescentei, Oana, fortata de absenta mamei, a luat rolul matern, spalind in casa, facind curat, facind mincare etc. A trebuit sa invete de mica sa-si impuna punctul de vedere si nu sa lasat calcata in picioare, dind instructii fratilor ei des. Oana este opinionata si stie ce vrea in viata.

Dupa liceu, Oana a lucrat pe o perioada scurta de timp ca chelnerita la un restaurant, dupa care a plecat in Italia/ Roma sa-si ajute sora mai mare, care lucra ore lungi si schimb de noapte dese ori ca asistenta medicala. Asa a avut Oana grija de copii lui Delia,  facind curat si mincare. Oana si-a dat seama ca viata domestica ca mamica si sotie e pentru ea. Prin aceeasi site “Pom Verde” Oana l-a intilnit pe Alex, si nunta a avut loc in 2014, o nunta la care nu am putut participa din cauza bolii.

Viata financiara dupa nunta a fost cam great, ceva tipic in Romania, si Alex si-a extins viziunea dupa loc de munca spre tarile straine din Europa. A gasit un post de munca in Germania, la Munchen si a fost fortat sa-si lase sotia insarcinata in Romania cu parintii lui, vazindu-se numai prin vizite rare.

Alin, care pina acum sa stabilit foarte bine in Ulm, Germania, la numai o ora de Munich, il vizita pe Alex cind putea. Cartierul sarac si primejdious in care locuia Alex cu alti romani, l-a facut sa-i caute urgent un alt loc de munca. I-a gasit unul in Ulm, si Alex sa mutat la Alin. Oana a venit si ea imediat. Citeva luni (cred ca patru) mai tirziu, Oana a nascut fete gemene, o raritate atit in familia noastra cit si in familia lui Alex. De fapt nu stim sa fi avut gemeni in neamul nostru sau a lui Alex. Cele mai fericite momente in viata lui Oana au fost atit la nunta ei, dar in deosebi cind si-a tinut in brate fetele dupa nastere. Alex, care a dorit fete in loc de baieti era in culmea fericirii. Alin era si el in culmea fericirii ca unchi, si privilejiul de asi vedea familia crescind in numar.

Dupa ceva timp Oana si Alex s-au putut muta la locul lor, intr-un apartament mare. Oana e o fata foarte harnica. Dar ca bucatar e pur si simplu extraordinar de buna, si burtile lui Alex si a lui Alin, care maninca la Oana aproape zilnic, cresc zilnic ca dovada:) Pe cit e ea de buna la mincare pe atit e de buna la a coace si a face deserturi.

Desi a avut numai un an cind eu am plecat din Romania si o cunosc maj mult din conversatii pe WhatsApp or prin vizitele facute in Romania, in trecut, am primit o doza mare de respect fata de ea cind am auzit ca era insarcinata cu gemeni. Instantaneu am stiut ca Dumnezeu a gasit-o atit vrednica cit si puternica sa fie mama a unui set de gemeni.

Sint mindra de surioara mea cea puternica, si ambitioasa, si le doresc o viata lunga si plina de fericire. Oana si Alex par tare fericiti cu familia lor mica:)

Iti multumesc Doamne asa de mult pentru niste frati si surori atit de buni si speciali:)

 

Fanu cel Puternic

IMG_4877IMG_4651

1991-2002

Moartea ne intilneste pe toti la un moment dat, si conteaza cum ii raspundem.

Fanu, scurt pentru Stefan, a fost ultimul baiat si numarul unsprezece in rindul clanului nostru. A intrat in lumea asta in Decembrie 1991 si a plecat mult prea curind din mijlocul nostru.

Fanu era o fire blinda si foarte darnica. Ochii lui mari si caprui erau plini de expresie si tenul deschis era parca de portelan. In aceste detalii a semanat mult cu Alin. Datorita virstelor apropiate dintre ei, Fanu si Alex petreceau mult timp impreauna, jucindu-se cu masinute sau fotbal in curtea apartamentului. O fire competitiva, Fanu lupta mult sa cistige, dornic de a deveni cel mai bun. Tot odata visa mult cum sa ajute cind pe unul cind pe altul. Copilaria lui a fost cit de cit normala, desi un pic umbrita de cruzimea tatalui. Zimbea usor, ridea cu pofta si ii placea glumele.

In primavara anului 2002, Februarie mai exact, Fanu a inceput sa aibe dureri de cap izolindu-se de ceilalti si evadind lumina. Simultan avea febra si dureri in partea temporala din stinga. Mama la dus la clinica de familie, unde fara sa-i faca examin la pus pe tratament, tratament care nu l-a ajutat. A fost dus la spital si internat doua saptamini, unde a facut antibiotic injectabil zilnic, ca tratament. Odata inapoi acasa Fanu sa simtit un pic mai bine pe o perioada temporara de doua saptamini, dupa care febra si durerea temporala a revenit cu o forta si mai mare. Mama cu Delia l-au dus la urgenta, dar nu l-au internat, in schimb l-au trimis la spitalul de boli infectioase. Acolo au asteptat ceva timp, cu Fanu pe o targa plingind in dureri. Cind a venit medicul, care-l suspecta de meningita, a observat ca Fanu avea o semipareza pe partea stinga si l-a trimis direct la Timisoara. A chemat ambulanta si a fost transferat in aceeasi zi la spitalul de la Padurea Verde in Timisoara. Era Martie. La Timisoara a fost transferat la citeva spitale, multe teste sau facut, si multe diagnosticuri sau schimbat, dar in general dupa o tomografie la sectia de neurologie, medicii si-au dat seama ca e grav si fara sperante.

Fanu si Alin se mai plimbau prin curtea spitalului la inceput, ori de cite ori se vizitau, dar in termen de citeva saptamini Fanu a paralizat, nu a mai putut sa inghita sau sa vorbeasc. Era pe transfuzie non-stop si comunica prin notitele care le scria. (Exemplu sus in fotografie). Mama mea a stat linga Fanu zi si noapte, si mergea sa se odihneasca din cind in cind, si numai daca era acolo ori Delia ori Alin. Tata, care veni-se in vizita in America pentru prima data, a trebuit sa-si taie concediu si impreuna ne-am intors in Romania. Cind l-am vazut pe Fanu era de nerecunoscut, toti muschii ii disparu-se si era numai piele si os. Ii vedeam forma inimii cum ii batea sub pielea subtire. Cu citeva saptamini inainte de a muri ia spus mamei, scriind, ca el va muri. Plina de durere in suflet mama i-a raspuns ca nu-i adevarat. A treia oara, Fanu a insistat.

“Mama, eu am sa mor. Te rog deschide usa.” Si mama ii deshidea cind usa de la baie cind cea de la salon.

“Nu mama, usa asta.” Si Fanu a aratat spre tavan.

“Fanule, ala e tavanul, nu usa.”

“Ba da, mama, e o scara cu doi ingeri care asteapta si o usa inchisa in fata scarii. Te rog deschide usa ca sa plec.” Si mama si-a dat seama atunci ca se apropie timpul dar inca nu putea realiza adevarul. De fapt nici unul din noi nu am putut realiza adevarul. Fanu a murit in noaptea de 27 Mai, cu Alin la capul lui si a venit acasa numai in sicriu unde fratii il asteptau indurera-ti. Sefa spitalului a cerut permisiune pentru autopsie, si a gasit diferite tipuri de cancer, cancer care ea nu a mai vazut pina atunci (numai pe coloana vertebrala a gasit patru tipuri de cancer diferit) si a trimis multe probe in Franta pentru analize. Nu am primit nici o veste inapoit. Dar ea a recomandat ca toti sa faca niste analize de plamini (nu stiu exact detaliile). Dupa inmormintare, (31 Mai) o inmormintare plina de colegii de clasa atit a lui Fanu, dar si cit a lui Alex si Oana, si directoarea Scolii Generale Numarul 1, doamna Chintuan, mama sa mutat la Vilcele permanent unde l-a jelit mult pe Fanu.

Fanule, nu te vom uita niciodata. Dar in acela-si timp sintem bucurosi ca nu mai sufera, si ca nu mai are dureri. Ii multumesc Bunului Dumenzeu pentru privilejiul de a-l avea pe Fanu in viata noastra, chiar daca pentru o perioada scurta de timp. Ii multumesc ca la impartit cu noi o perioada de timp:) Intr-o buna zi ne vom revedea, dar nu inca.

P.S Un an mai tirziu, Alin a avut aceleasi simptome si ne-a intristat pe toti, nedornici sa pierdem un alt frate. I-au gasit o formatiune tumorala dar nu canceroasa, in sfenoid, cit un virf de deget mare, format din cauza stresului si a prafului/poluarii. Operatia facuta la Bucuresti a fost plina de succes:)

Domane, iti multumesc pentru fratii si surorile mele, pentru timpul petrecut impreuna, si de memoriile frumoase care le am (avem) cu Fanu:) Amin.

Alex Biruitorul

IMG_4784IMG_4828

Prima fotografie, de la stinga la dreapta: Fanu, Alex si Tibi

A doua fotografie, de la stinga la dreapta: Alex, Iuli, Cornelia si Mia in vacanta, vara asta.

Al zece-lea, Alex sa nascut cu doua luni inainte de Revolutia din 1989 si in general a fost un copil fericit si plin de viata:) Datorita virstei apropiate intre ei, nu pot vorbi de Alex fara sa-l implic si pe Fanu (numarul unsprezece). Amindoi au fost atit frati dar si buni prieteni, petrecind ore cu masinutele, jucindu-se, in aceelasi timp imaginindu-si o lume plina de aventuri si planificind cum sa ajute cind pe unul cind pe altul, in viitor, cind vor creste ei mari:) Afara, in fata blocului tot timpul jucau in aceeasi echipa si se alegeau unul pe altul ca parteneri in jocurile copilaresti din fata blocului. In stresul momentelor de boala a lui Fanu, Alex nu a fost dus la spital si nu a putut sa-si is ramas bun de la Fanu. Alex a avut numai 13 ani cind fratele, si in aceelasi timp bunul lui prieten a murit si a luat ceva timp sa treaca peste durerea care moartea in general aduce cind rupe din mijlocul nostru pe careva iubit. In shimb la visat, dupa ce a murit, si stiau amindoi acest fact, si Alex la intrebat pe Fanu sa-i arate taietura facuta pe mijloc la autopsie. Fanu sa dezbracat si i-a aratat-o.

Plina de durere si amaraciune, mama sa mutat la Vilcele, lasind in urma pe Iulian, Tibi, Alex si Oana, la mila tatalui, care a continuat abuzul dar si o lipsa de grija. Au suferit de foame si au trebuit sa se descurce fiecare cum a putut (fact care l-am aflat numai recent).

Dupa ce a terminat liceul, Alex a plecat pentru o luna in vizita la Delia, si a lucrat in constructii cu Sami, sotul lui Delia. Atunci ei stateau in Roma, Italia. Ca recompensa i sa cumparat primul laptop. Intors in Hunedoara, a dorit sa intre la facultate dar lipsa de ajutor financiar la fortat sa se uite dupa o pozitie de lucrul. A gasit de lucru la o fabrica de cablaj pentru interioarele masinilor la Deva, un oras numai 30 minute distanta de Hunedoara.

Pe un site crestin numit “Pom verde” a intilnit-o pe Mia, care avea acelasi nume de familie, Damean. Crezind ca-i ruda a intrat in conversatie dar curind a aflat ca Mia nu inrudita cu el. Asa a inceput curtarea. Un lucru foarte important pentru amandoi a fost Dumnezeu in relatia lor si binecuvintarea Lui, are au primit-o amandoi intr-un interval de 24 de ore, printr-un semn nedezvaluit unul la altul decit dupa ce l-au primit. Nunta a fost la Ludos, de unde e Mia. Dar viata finaciara dupa era grea. Ca electrician Alex facea bani lucrind ori unde prindea ceva de lucru, fie la zugravit, fie pus de faianta dar in ciuda toate eforturilor deabea se puteau intretine. Au hotarit sa plece o luna in Portugalia unde parintii lui Mia lucrau. Alex si-a gasit de lucru acolo fapt care i-au facut sa se mute definitiv in Portugalia acuma trei ani si usor, usor sau ridicat financiar, Alex ca electrician si intretinere generala a unei case, Mia ca artist de machiaj. Recent Mia si-a gasit un post de munca ca chelnerita.

Mia si Alex stiu cum sa se bucure de viata, si mereu viziteaza locuri frumoase in Portugalia, maninca mincaruri foarte bune la restaurant (de fapt tata lui Mia lucreaza la un restaurant ca bucatar si copii il viziteaza des:).

Alex a ales sa fie fericit in viata si sa lase in trecut durerea trecutului, fapt care-l apreciez mult la el. Cicatrice inca este si ranile inca dor, dar usor, usor cu ajutorul Bunului Dumnezeu se vindeca ranile atit in el cit si in restul fratilor si surorilor). In realitate numai Bunul Dumnezeu ne-a alinat la toti durerile si ne-a aratat caile de vindecare. Fara el si binecuvintarile lui in viata noastra nu am fi putut avea succes.

Ma bucur ori de cite ori ii vad rizind si ori de cite ori aud ceva bun ca sa intimplat in viata lor:) Doamne multumim mult de toate:)

Unchiu Stefan

De cind mi-l aduc aminte pe unchiu Stefan, e un om plin de umor si fara mare stress. Dar a trecut si el prin multe, mai ales in ultimul lui an in Romania, care l-a petrecut in patul spitalului mai mult decit acasa, datorita unui caz de astma severa. Cu ajutorul Crucii Rosii a putut pleca in America, unde sa stabilit in California unde aerul uscat si caldura atit cit si tratamentul l-au ajutat sa traiasca o viata normala. Ca electrician, incetul cu incetul si-a cumparat o casa, pregatind terenul pentru sotia lui Olga si cei cinci copii, care cu mare durere a trebuit sa-I lase in Romania. A luat, nu-mi aduc aminte precis, in jur de noua ani pina a putut sa-i aduca si pe ei in America.

Unchiu Stefan a zburat din tara cu ultimul avion in 1989, chiar dupa ce Revolutia  incepu-se si aeroportul sa inchis.

Din nefericire, acuma citeva zile a cazut jos de pe o scara, la lucru, si si-a lovit spatele. Ieri a avut o operatie care a fost foarte reusita si acum e in recuperare. Multumim Bunului Dumnezeu de protectia lui si ii dorim unchiului o precuperare rapida:)

Cu drag:)

IMG_4487