Îngerul de Carmen McKnight

Copil eram, în drum spre școală,
Cu cap plecat și burta goală
Și mi-era somn, ghiozdanul greu
De-abea trăgeam piciorul meu.

Afară totul era înghețat,
Alunecos, și gri și totul era prea uscat.
Și sufletul meu de copil, era cam întristat
Cu vânătăi pe față eu am cam umblat.

Și tu ai apărut, în dreapta mea într-o dimineață
Tăcut și pur, și alb, și nemaipomenit
Cu cap plecat pe lângă mine ai plutit
Respectful tău instant mi l-ai dăruit.

Și mă întrebam în sine mea: “De unde ai venit?
Ce vrei? Și cine ești?” Tăcut tu mult erai,
La fel ca mine.
La început nu ți-am vorbit de fel,
Furată mult de gândul trist al meu
Dar când mai zilnic tu ai apărut,
Și de urât atâta timp tu mi-ai ținut
Curiozitatea într-un fel pe mine ma umplut.

Și tot sperând că minte-i nu-i nebună
Am furișat priviri ascunse peste umăr
Tu tot la dreapta mea pluteai
Tăcut și pur și alb tu veci erai.

A luat o săptămână bună, chiar sau două.
Până curaj am prins să te salut.
“De unde vii?” Te-am întrebat ușor,
Îmi era frică că mă vei părăsi.

Din cer eu vin, trimis de Tatăl
A ta ființă să-o alin, să-o protejez
Aici am fost de când tu te-ai născut,
Urât să-ți țin mi-e mult mia plăcut.

Și ani de zile sfaturi tu mi-ai dat
Fără să miști o buză, tu ma-i îmbărbătat.
Fără furie eu de Dumnezeu multe-am aflat
Iar felul tău era așa de pur, de blând, de neuitat,
Atât de diferit de cele ce păstorul predica,
Sau mama, tata, mătușa sau prietena -mi spunea.
Și-ți ascultam tot sfatul. Balsam pe inimă el producea
Înviorându-mi inimă atât de grea.
Ai încercat să mă alini de atuncea pururea.

Când îmi ziceai de Tatăl tău ceresc
Fără religie era, femeile El nu le ura,
Și nici copii. El josnici nu-i considera
De multe ori deși greșelile creștinilor El le vedea.

“Carmen, tu iartă.” Așa mereu mă sfătuia.
Ei zic ce cred și fac ce pot,
Dar multe lucruri încă nu cunosc.
Eu am răbdare, îi iubesc și recunosc
Că multă creștere mai trebuie în toți,
Dar nu mă sperii, nu mi-e frică, nu mă storc.
Tu vezi…o creștere ia timp, eșec și grea voință
Nu-ți fă probleme pentru mine, eu am biruință.
Pe-ai mei copii, pe toți eu îi iubesc enorm
Fie creștini, baptiști, atei sau hoți.
Nu-ți umple capul cu necazuri,
Hai la taifas să stăm noi amândouă.

Sprânceana mult sa ridicat
Când am auzit ceea ce mi-a oferit.
Nu te mira. Mascul nu sunt și nici femelă
Ci amândouă, chiar mai mult. Nu înțelegi. Nu-i bai.
Care-i necazul tău în astă zi?
Zi-mi mie, și ca o mamă dragă sfat eu îți voi da.
A ta mămică e cam ocupată
Cu ai tăi frați, surori, răbdare nu mai are
Un sfat să-ți dea, durerea să-ți asculte
Ea ar dori, dar e prea obosită.
Și Dumnezeu pe mine ma trimis
Să o ajut pe ea, căci pentru tine rugăciuni ea a transmis
Pentru că te iubește mult, dar corpul ei e obosit.
Și uite-mă în locul ei aicea sunt.

Atunci eu lacrimile mi le-am ștres urgent
Că-un zâmbet larg pe față-a apărut.
Și buni prieten eu de atuncea sunt
Cu îngerul trimis de Dumnezeul sfânt.