Poezie

Photo by Johannes Plenio from Pexels: https://www.pexels.com/photo/silhouette-photography-of-boat-on-water-during-sunset-1118874/

Diavolul din piață. de Carmen McKnight

Diavolul sa dus la aprozar

Să cumpere o legătură de mărar.

Sa dus și pe la piața mare

Ca să mănâce o frigare

Și acolo eu l-am întâlnit

Când un kilogram de morcovi am dorit

De la omul care încerca și zarzavat călit să-mi vândă.

Dar am refuzat. Și am crezut că-o văd pe Ica

O prietenă ce am și-acuma și-n trecut,

Era doar o iluzie. Ce păcat. O amintire de demult. 

Când o lacrimă la un copil pe-obraz a apărut

“Nu-are cine să mă-ajute,” când el ușor a cam gemul

“Că-ci răul adânc la noi în casă a pătruns

Și tot mereu loveste cu avânt,

Din moș strămoși e-acolo, generații să distrugă

Și-acum pe mine mă poftește!”

Așa a plâns copilul la tejghea

Și vânzătorul care zâmbetul pe față mainainte îl avea

Cu glasul rece ca de gheață copilului-i vorbea

“Măi taci din gură și mergi acasă!” el a zis punându-mi morcovii în plasă.

Dar am știut că diavolul acuma morcovi-i vindea.

“Nu mulțumesc. M-am răzgândit. Pe altă dată,

Acasă morcovi eu aș mai avea.”

Dar diavolul cu ochii răi și inima de piatră

A presimțit ce va urma și a urlat

“Nicicum! Tu nu vei câștiga!” Eu i-am răspuns:

“Asta noi doi o vom vedea.”

Dar diavolul a dispărut, o gaură-n pământ el a făcut

De-o adâncime mare și de ne-ntrecut.

Dar după el spiritul meu l-a urmărit

Luând și trupul care nicidecum nu a dorit

Să meargă la o altă bătălie

Căci cu durerea ce-a să vină, o să-o simtă din avânt.

Și-n groapa morții cea adâncă am căzut

Și gheara întunericului cu vibrațiile ei neclare și cu greață mare

Ma străpuns. Tărână neagră peste ochi s-a pus… cam deajuns.

Dar eu urmam pe diavolul tot mai adânc. 

Ca un tunel de uragan el arăta:

Tunelul viselor ne-împlinite, 

Divorțului de sine, de altul și de Dumnezeu, abuzului și deznădejdi

A bolilor și a coșmarurilor cumplite,

A lacrimilor de durere și-a viselor înfrânte

Căci el colecționează cam cu zor

Tot ce e frânt, și rupt și putred și fără spor.

Era îngrozitor și spaima iute-a vrut ca pradă să mă ea

“Vei câștiga! Mergi cu nădejde, cu avânt, nu întârzia, 

că din prăpastia asta Eu te voi înălța. Tu singură nu ești,

în vena ta a mea prezență este și forță îți va da

și vei ieși din groapa morții și voi învinge, nu uita!” 

Și-atuncea am știut că orice negreală aș vedea

In adâncul prăfuit și singur și fără de speranță

La suprafața gropii iară voi ajunge unde-i viață

Și soarele răsare, aeru-i curat, viață măreață

Unde copilul trist eu voi putea să-alin

Că-n vene aveam pe Dumnezeul universului divin

Care-mi dădea putere, forță și curaj

Să-nving pe diavolul din piață

Și pace-n suflet am primit și siguranță pentru biruință.

Isaiah 54:17

Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osîndi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mîntuirea care le vine dela Mine, zice Domnul.“

Poezia asta este bazata pe un vis care l-am avut azi dimineata. Va doresc la toti o zi plina de nadejde si puterea sperantei. O zi binecuvantata va doresc la toti.