Azi am implinit 44 de ani si viata e tare frumoasa:)
Va multumesc din inima pentru cuvintele frumoase care mi le-ati transmis, imi pun un dans de fericire in suflet si un zimbet enorm atat pe fata cat si in inima:) Viata mea e frumoasa pentru ca va am pe voi, familie si prieteni iubiti:)
La Multi Ani si celorlati nasuti in 14 Martie, eu cunosc numai pe verisoara mea Carmen si Pastorul Hada:)
Va doresc o zi plina de soare si bucurii sufletesti:)
Today I’m 44 years old and couldn’t be happier:)
I’ve received so many beautiful words from all of you, words that have moved my heart to a very happy state and I thank God for all of you in my life. Life is good:) I smile, I feel well today, I am getting stronger and healthier every day:)
Happy B-day to everyone else born on March 14th, like my niece Carmen and Pastor Hada:)
What a wonderful day today is:) Thank you God:)
God Bless:)
I’m sorry, it has been a while since my last post. 
I have been quite involved with life in a fantastically good way.
First of all, my book is going to come out in the Romanian version soon, and I have been working with couple printing and distribution companies back home. We’ve summited the cover page just last week, designed by Chet and Meleah, and its due to come out on the market back in Romania in the coming weeks. I’ll put a link on the blog once I have one to share with you, for those who read Romanian and would love to purchase a copy:)
Yesterday I finished my 24-hour CE (Continual education) required for renewing my massage therapist license and I want to do more research into the wonderful sources and discoveries linking the autoimmune and trauma to illness and chronic illness.
I’m working on my second novel, a true story of my brother Sergiu’s life and his road to a better life.
Today, my friends came over to visit and wish me an early Happy B-day:) The fact that we were, once again, around the table, eating and chatting about our lives was fantastic. Gosh, I’ve missed them and our times together. There’s nothing more beautiful than good friends around a table full of good food, good conversation, and love.
Yes, Nicole, I am writing from my corner desk in my bedroom with the nice view of the park on one side and the trees on the other side, and its a wonderful privilege I’ve dreamed of since I was 8 years old.
May life be full of good friends, good conversations, and good food on our tables. But when it’s not -those stages of life no one dreams of going through- may you and I hold on to the great memories built throughout the good times.
Now go make good memories, laugh harder and surround yourself with as much love as you can possibly handle, and if you’re at a stage in life where true love is a figment of your imagination and reality sucks, hold on to the hope that one day it will change, but don’t forget to be grateful for it when it does change.
God Bless.
Draga Daniel,
Ce pot eu sa iti zic…cu zambet in san si sprinceana ridicata… decat caci peripetiile apartamentului nostru nou continua, lucrul necesar pentru a nu crea o viata plictisitoare.
Asigurarea apartamentului care trebuia sa intre in efect in momentul cand am semnat actele, nu a fost valabila (nu-ti fa necaz si noi am fost la fel de surprinsi cand am aflat) datorita unor confuzii birocratice. Ca atare faptul ca am inundat vecina de jos (fara intentie de data asta) nu este asigurat. Alti bani, alta distractie;) Am fi putut dat in judecata cateva companii dar m-am gandit ca timpul este mai bine folosit in a-mi recupera sanatatea decat in a ma certa cu avocatii.
Vecina de sus ne scartie tavanul ori de cate ori se misca dintr-o parte in alta… si se misca tanti mult si bine, lucrul care ma face fericita de sanatatea si vigoarea ei dar il streseaza la maxim pe Chet care-i sensibil la galagie. Stim ca la 10:30 pm merge la culcare dupa jumate de ora de umblat cand la stanga cand la dreapta (cred ca face exercitii), la 1 am se scoala pentru o pauza la baie, urmata indeaproate si de noi (daca tot ne-a sculat hai sa golim vezica), si la 6:50 am scularea pentru a merge la munca. Ei inga, i-am zis la Chet ca nu o sa-i placa la apartament, dar daca a insistat… Zilnic ma intreaba acuma el pe mine cand vreau sa ma mut la casa:)))))))))
Saptamana trecuta am aflat ca sunt nevoi de renovari, lucrul de loc socant, arata blocul asta de parca a fost transportat din Europe de Est ca drept amintire victimelor comunistilor, si ca portia noastra va costa in jur de $92 000. Cand am auzit aproape am facut pe mine, lucrul pozitiv in caz ca eram constipata, si dupa ceva transpiratii si prespiratii, am inghitit in sec si mi-am dat seama ca astia vor sa aduca cladirea la standardul de azi cica, macar asa un pic sa nu ne facem de ras. Prea tarziu, ca eu rad acuma de la stres.
Si cum vezi mai Daniele, numai peripetii sa nu mai zic ca Chet si-a castrat sistemul audio nou din cauza vecinei de jos care mi se pare ca are darul de a se plange din orice.
“I had to emasculate my new sound system.” Mi-a zis Chet intr-o seara dupa o alta plangere, si sa-i fi vazut tu fata lui trista, ca ti se rupea inima de durere.
“Cand vrei sa te muti Carmen, ca eu sunt gata sa ma mut acuma.” Mi-a zis trist. Daca as fi stiut ca numai atata ar fi luat sa-l conving ca o casa e mai buna decat un apartament, as fi incercat metoda, dar e bine ca omul in general sa aibe experiente de tot felul.
Deci dupa cum vezi Daniel, peripetiile apartamentului nou continua si cine stie ce iti voi mai zice pe viitor? Sper ca tu esti bine si vecinii tai nu-ti fac necaz, ca viata ti-e plina de peripetii si deabea astept sa ne vedem in vara:)
Cu drag, Carmen:)
Not sure who needs to read these words, but here I go.
For the one that’s hurting, with tears of sorrow and discouragement running down your face and heart, from yet another blow life just hit you with:
Picture the outcome you want and in due time it will come to pass. The road will not be void of pain, struggles, and failures, but it will not be void of success, victory, and hope either. You must fight for the outcome you’re picturing and never doubt you’re not strong enough:)
God Bless:)
Bucurati-va cu cei ce se bucura: plange-ti cu cei ce plang.- Romani 12:15
Fratele Bandila din Hunedoara a plecat la Bunul Dumnezeu ieri. Condoleante familiei, o familie foarte frumoasa si plina de binecuvintari.
Doamne adu tu alinare acuma in sufletele indurera-te a familiei si prietenilor fratelui Bandila. Multumim Doamne de privilegiu de a cunoaste o persoana atit de speciala.
Amin.
Saptamina trecuta a avut loc in America Protestul Anual al Femeilor, si inafara urii adresata impotriva presedintelui prezent in putere si rivna dupa dreptului de a avorta, nu prea inteleg ce tot protesteaza- vor egalitate, dar in America femeile au toate drepturile egale ca si cele a barbatilor, nu ca femeile din partea Arabica a planetei, China, Africa, Europa de Est, India, si alte tari.
Va spun o poveste- e a mea.
Cind m-am nascut am avut ceva probleme fizice de sanate si doctorul a dat de subinteles ca nu voi putea avea copii deoarece organele mele de reproducere nu erau cazute la locul potrivit. Fontenela (partea moale a capului) iesea afara intre cele doua oase (parietale) si era foarte transparenta, doctorul a spus ca voi fi idioata (adica cu probleme psihice sau fara o dezvoltare completa a potentialului creierului). Mama nici nu ma lua in brate in primele luni si ma misca foarte putin ca sa nu-mi faca rau, pina la urma usor, usor sa retras dar am suferit in primele luni de atingere fizica. Vitamina D era, de-asemenea imi era redusa in corp si am facut injectii de vit. D regular de la citeva saptamini de viata timp de un an. Ca atare doctorul a sugerat avort dupa nastere. Mama a refuzat categoric, spunindu-si in sine “Faca-se voia lui Dumnezeu.”
Da am intrat in lume cu probleme si votul de a fi ucisa datorita acestor probleme, dar cind ai credinta in Dumnezeu speranta unui miracol este fantastic de puternica.
Am crescut intr-un mediu destul de saracacios, si am dus greva foamei involuntar multe zile, atit eu cit si fratii si surorile mele si pentru asta multumim lui Dumnezeu ca sunte-m bine si prea rotunzi acuma de atita mincare:))) si cu dragostea lui Dumnezeu in suflet. Am fost raniti fizic, agresa-ti si tortura-ti atat fizic cit si emotional, acest abuz a continuat pina am plecat de acasa, fiecare cind a putut, si pentru asta nu folosim acest motiv sa ranim pe altii si nu dorim sa fi fost avortati. Am avut toti cei 12 frati si surori zile negre pe acest pamint, dar… am avut foarte momente pline de o dragoste infinita din partea lui Dumenzeu, atat direct dar de multe ori prin altii (ca de exemplu prin unii care citesc aceste rinduri), sau chiar si prin straini. Dumnezeu ne alina sufletul cind avem nevoie de alinare, si desi inca avem cicatrice sau rani deschise datorita trecutului avem si multa tarie pusa in noi de Dumenzeu. Viata care mi-a dat-o Dumnezeu este plina de momentele fermecatoare a dragostei lui Dumenzeu si a dragostei oamenilor prin care characterul lui Dumenzeu se manifesteaza zilnic.
Nu condamn de loc pe cei care au avut avort- departe de mine acest gind- pentru ca nu am fost in situatia lor cind au facut aceasta decizie, dar stiu ca Dumenzeu iubeste pe toti si iarta profund si non-stop. Dar sint un exemplu al unui caz care in ochii lumii sansele mele ar fi fost mai bune daca as fi fost avortata… nu stiu ce sa zic decit, voi ce crede-ti?
Doamne din tot sufletul iti multumesc de fiecare zi pe acest pamant, ca are mare pret orice secunda:)
Dumnezeu sa va aline durerea azi si-n fiecare zi. Amin.
Doamne Isuse, iti multumesc pentru o noua zi, desi sufletul meu se simte obosit, iti multumesc pentru o noua zi cu noi aportunitati, desi trupul e plin de durere si obosit de atita durere, iti multumesc pentru o noua zi, desi spiritul lupta in a decide in fiecare clipa pe cina sa asculte (intre tine si diavol), iti multumesc pentru o noua zi.
Poate va gasiti si voi printre rindurile astea, dar in final sper sa simti-ti victoria vietii pusa in noi de Bunul Dumnezeu. Ma lupt cu o singerare grea de ceva timp (cam o luna), slabita si incercind sa alung valurile negre a fricii care apar in forma de intrebari ca de exemplu: Ce se intimpla? si De ce nu se mai termina lupta asta? Am primit medicamente noi de la clinica care am vizitat-o pe 23 Decembrie, care ma pus in pat simtindu-ma si mai rau. Luni am fost la specialist de ginecologie, si mau pus pe progesterone, care mi-au facut rinichiu drept sa ma doare atita de sever citeva zile ca nu am putut dormi in timpul noptii. Asistenta medicala mi-a zis sa intrerup imediat medicamentul si azi astept alt raspuns. Intre timp, jumate de noapte iara nu am dormit, si cind somnul nu vine, vine frica sau indoiala sau grija etc, si a venit si la mine la fel, dind tircoale. O alta simptoma de la medicamentul nou este o depresie cu care trebuie sa ma lupt in fiecare clipa, si azi noapte asa am si facut, cautind raspunsuri la descurajarile mentale care ma invadau… si ele nu au fost putine.
Ce faci cind cazi in intuneric si te simti singur? Ce faci cind nu simti sau vezi raspunsul rugaciunilor tale? Nu stiu ce face-ti voi, dar eu raspund asa:
“Carmen, nu te vei vindeca niciodata, asa ca lasa-te batuta.” Raspuns: “Diavol, nu te voi ajuta sa-mi iei viata, ca mi-a fost data cadou de Dumnezeu, care lupta de partea mea.” “Dar unde-i acest Dumenzeu? Il vezi? Il simti?” raspuns “Desi momentan nici nu-l vad nici nu-l simt, el mi-a facut o promisiune si nu-i in characterul lui sa-si schimbe promisiunile, dar e in characterul tau.” “Uite ce umbra de om esti, fara simnificatie, fara nici o importanta in ochii altuia.” raspuns “In ochii copiilor, a sotului, a fratilor si surorilor, a prietenilor dar in deosebi in ochii Tatalui meu ceresc, a lui Isus si a Duhului Sfint, am cea mai mare importanta!” “Nu produci nimic, numai ei bani pentru doctori si esti povara familiei.” “Diavol, asta e mentalitate Marxista, nu Dumnezeiasca. Am importanta in ochiii lui Dumenzeu care ma creat.” etc
Nu e usor cind te simti singur, in durere, in intuneric, dar… daca copilul tau sar lasa batut de diavol, te-ar durea? Daca sotia, fratele sau sora sar lasa batut, te-ar durea? Daca prietena/prietenul sar lasa batut de diavol, te-ar durea? Daca rasunsul este “da” inseamna ca altii simt la fel daca tu te-ai lasa batut de diavol. Stiu precis ca mar durea pe mine daca te-ai lasa batut/batuta, sa nu mai zic de Dumnezeau care te-a creat.
Azi dimineata am auzit o poveste despre o vrajitoare dezvaluind unei crestine ca nu se poate atinge de ea pentru ca are o protectie in jurul ei, protectie facuta de singele lui Isus si alegerea crestinei de a petrece timp in prezenta lui Dumnezeu in fiecare dimineata. (Sa intimplat acum o luna in Deva) Ma incurajat enorm pe mine aceasta revelatie si sper ca te va incuraja si pe tine in lupta ta.
Doamne iti multumesc pentru o noua zi, cu oportunitatile zilei de a confrunta si infrunta, de a incuraja si de a fi incurajata, de a iubi si de a fi iubita, de a te proslavi si de a lasa pe Dumenzeu sa fie proslavit prin noi. Amin si amin!
Va doresc o zi plina de speranta in mijlocul luptei, nu sintem singuri:) Sintem copii lui Dumnezeu, nu are cum sa fim singuri!
Journey 