Fanu cel Puternic

IMG_4877IMG_4651

1991-2002

Moartea ne intilneste pe toti la un moment dat, si conteaza cum ii raspundem.

Fanu, scurt pentru Stefan, a fost ultimul baiat si numarul unsprezece in rindul clanului nostru. A intrat in lumea asta in Decembrie 1991 si a plecat mult prea curind din mijlocul nostru.

Fanu era o fire blinda si foarte darnica. Ochii lui mari si caprui erau plini de expresie si tenul deschis era parca de portelan. In aceste detalii a semanat mult cu Alin. Datorita virstelor apropiate dintre ei, Fanu si Alex petreceau mult timp impreauna, jucindu-se cu masinute sau fotbal in curtea apartamentului. O fire competitiva, Fanu lupta mult sa cistige, dornic de a deveni cel mai bun. Tot odata visa mult cum sa ajute cind pe unul cind pe altul. Copilaria lui a fost cit de cit normala, desi un pic umbrita de cruzimea tatalui. Zimbea usor, ridea cu pofta si ii placea glumele.

In primavara anului 2002, Februarie mai exact, Fanu a inceput sa aibe dureri de cap izolindu-se de ceilalti si evadind lumina. Simultan avea febra si dureri in partea temporala din stinga. Mama la dus la clinica de familie, unde fara sa-i faca examin la pus pe tratament, tratament care nu l-a ajutat. A fost dus la spital si internat doua saptamini, unde a facut antibiotic injectabil zilnic, ca tratament. Odata inapoi acasa Fanu sa simtit un pic mai bine pe o perioada temporara de doua saptamini, dupa care febra si durerea temporala a revenit cu o forta si mai mare. Mama cu Delia l-au dus la urgenta, dar nu l-au internat, in schimb l-au trimis la spitalul de boli infectioase. Acolo au asteptat ceva timp, cu Fanu pe o targa plingind in dureri. Cind a venit medicul, care-l suspecta de meningita, a observat ca Fanu avea o semipareza pe partea stinga si l-a trimis direct la Timisoara. A chemat ambulanta si a fost transferat in aceeasi zi la spitalul de la Padurea Verde in Timisoara. Era Martie. La Timisoara a fost transferat la citeva spitale, multe teste sau facut, si multe diagnosticuri sau schimbat, dar in general dupa o tomografie la sectia de neurologie, medicii si-au dat seama ca e grav si fara sperante.

Fanu si Alin se mai plimbau prin curtea spitalului la inceput, ori de cite ori se vizitau, dar in termen de citeva saptamini Fanu a paralizat, nu a mai putut sa inghita sau sa vorbeasc. Era pe transfuzie non-stop si comunica prin notitele care le scria. (Exemplu sus in fotografie). Mama mea a stat linga Fanu zi si noapte, si mergea sa se odihneasca din cind in cind, si numai daca era acolo ori Delia ori Alin. Tata, care veni-se in vizita in America pentru prima data, a trebuit sa-si taie concediu si impreuna ne-am intors in Romania. Cind l-am vazut pe Fanu era de nerecunoscut, toti muschii ii disparu-se si era numai piele si os. Ii vedeam forma inimii cum ii batea sub pielea subtire. Cu citeva saptamini inainte de a muri ia spus mamei, scriind, ca el va muri. Plina de durere in suflet mama i-a raspuns ca nu-i adevarat. A treia oara, Fanu a insistat.

“Mama, eu am sa mor. Te rog deschide usa.” Si mama ii deshidea cind usa de la baie cind cea de la salon.

“Nu mama, usa asta.” Si Fanu a aratat spre tavan.

“Fanule, ala e tavanul, nu usa.”

“Ba da, mama, e o scara cu doi ingeri care asteapta si o usa inchisa in fata scarii. Te rog deschide usa ca sa plec.” Si mama si-a dat seama atunci ca se apropie timpul dar inca nu putea realiza adevarul. De fapt nici unul din noi nu am putut realiza adevarul. Fanu a murit in noaptea de 27 Mai, cu Alin la capul lui si a venit acasa numai in sicriu unde fratii il asteptau indurera-ti. Sefa spitalului a cerut permisiune pentru autopsie, si a gasit diferite tipuri de cancer, cancer care ea nu a mai vazut pina atunci (numai pe coloana vertebrala a gasit patru tipuri de cancer diferit) si a trimis multe probe in Franta pentru analize. Nu am primit nici o veste inapoit. Dar ea a recomandat ca toti sa faca niste analize de plamini (nu stiu exact detaliile). Dupa inmormintare, (31 Mai) o inmormintare plina de colegii de clasa atit a lui Fanu, dar si cit a lui Alex si Oana, si directoarea Scolii Generale Numarul 1, doamna Chintuan, mama sa mutat la Vilcele permanent unde l-a jelit mult pe Fanu.

Fanule, nu te vom uita niciodata. Dar in acela-si timp sintem bucurosi ca nu mai sufera, si ca nu mai are dureri. Ii multumesc Bunului Dumenzeu pentru privilejiul de a-l avea pe Fanu in viata noastra, chiar daca pentru o perioada scurta de timp. Ii multumesc ca la impartit cu noi o perioada de timp:) Intr-o buna zi ne vom revedea, dar nu inca.

P.S Un an mai tirziu, Alin a avut aceleasi simptome si ne-a intristat pe toti, nedornici sa pierdem un alt frate. I-au gasit o formatiune tumorala dar nu canceroasa, in sfenoid, cit un virf de deget mare, format din cauza stresului si a prafului/poluarii. Operatia facuta la Bucuresti a fost plina de succes:)

Domane, iti multumesc pentru fratii si surorile mele, pentru timpul petrecut impreuna, si de memoriile frumoase care le am (avem) cu Fanu:) Amin.

Marius Misionarul

IMG_4657In fotografie, Marius e in clasa a doua si Delia in prima clasa, inainte de a deveni pionier al patriei.

Datorita distantei de virsta nu am fost prea apropiata de Marius decit dupa ce ne-am casatorit amindoi, fapt care-l regret.

Nascut al patru-lea, Marius, dupa parerea mea, a trait o adolescenta cam singuratica, dar o copilarie buna, in general. Mama a pierdut o sarcina (un baiat) intre Sergiu si Marius si asta a fost simtita de Marius, cred, prin faptul ca a fost cam marginalizat de cei trei mai mari. Desi Sergiu a fost abuzat cel mai tare, Marius a fost abuzat pe cea mai lunga perioada de timp, inclusiv dupa ce sa casatorit si a trebuit sa ierte foarte mult, lucru care l-am apreciat enorm. Dar ce ma socat in mod pozitv, a fost stilul lui calm de a vorbi in timp ce era abuzat, cu o calmitate si toleranta mare, mai ales dupa ce sa casatorit. A avut si are un refugiu pozitiv in relatia lui cu Veronica, sotia lui, care a intilnit-o in cimpul misionar.

Refugiu lui Marius in adolescenta a fost in biserica unde a realizat multe, incepind ca voluntar la grupa de copii, pe urma pastor de copii la o biserica, pe urma peste oras si pe urma peste judet tot in cimpul misionar pentru copii. A petrecut mii de ore ajutind copii saraci, copii de tigani, copiii starzilor si copii din biserica. Impreuna cu Veronica, Marius are cinci copii. Ca tata, pune mult effort si bani in educatia copiilor lor, si Maria, cea mai mare, la numai 15 ani stie trei limbi si e eleva de nota 10.

Cu citiva ani in urma sau mutat in Austria si recent Marius a inceput productia lui de miere de albine bio, de la stupii lui de albine dar e talentul lui de a negocia care-l deosebeste de altii, fapt care ne-a ajutat ca familie:)

Sint mindra cu cita diplomatie a facut fata abuzului si cit de mult a luptat pentru o viata bine traita si plina de fericire, desi nu usoara de multe ori. Multami Bunului Dumnezeu pentru fratii si surorile mele:)

 

Sergiu cel rezistent

IMG_4660

De la stinga: Tibi, Sergiu si Iuli.

In copilarie Sergiu ne facea mereu sa ridem ca atare unul din poreclele lui a fost “The Jocker” sau “comicul”. Dar reflectind la viata lui Sergiu “cel Rezistent” se potriveste mai bine. Desi eram plini de vinatai si indurera-ti, in copilarie, Sergiu tot timpul avea o gluma   la indemina.

Din cei doisprezece frati si surori, el a fost cel mai abuzat, dar uitindu-te pe fata lui si la felul cum isi traieste viata nu ti-ai da seama. Are cea mai pozitiva atitudine si iarta repede. Intr-o zi l-am intrebat cum de poate sa uite asa repede si dind din umeri, mi-a raspuns:

“Nu dau atentie. Stiu ce veau sa fac si ma duc si-l fac. O sa iau bataie fie ca fac fie ca nu fac, asa ca mai bine fac.” Pentru Sergiu a explora si a invata ce are viata de oferit era mult mai important decit frica care parintele incerca sa o bage in el, prin violenta. Intr-un fel la pregatit pentru viata care o avea inaintea lui de trecut. A fugit in Germania dupa revolutie, a fost prins si dat inapoi. A doua oara a reusit, si a trebuit sa sacrifice a nu participa la nunta mea, sacrificiul care l-am inteles. Mai bine asa, decit sa vina inapoi si sa fie prins in ghiarele abuzului din nou si fara un viitor bun. Statea la rinduri in timpul comunismului toata noapte fie pe timp de iarna sau vara pentru un litru de lapte sau o piine. Avea darul bagatului in fata si rare ori venea acasa cu mina goala.

Acuma Sergiu stie legile Germaniei mai bine decit un neamt crescut acolo, si e bosul unei companii care aduce miilione de euro. Da comanda si instrueste acuma pe care vrea el, dar a luat mult sacrificiu si multa munca sa ajunga unde este acuma. Casatorit cu o nemtoaica, amindoi au o fata, Michelle, o casa tare faina si o viata buna.

Sergiu, de cind a facut un ban in buzunar a trimis inapoi si la familie si a ajutat tare mult. Mii de euro au plecat din buzunarul lui in tara. L-a adus si pe Leo si Nico in Germania si ia ajutat sa se stabileasca legal si cu post de munca.

De cind il stiu, il plac surprizele si ca atare a facut multe vizite-surpriza in tara:) Ii plac masinile de calitate:) si lucrul facut corect. Dar o gluma buna e cea mai indicata pentru el:) Am fost dintotdeauna mindra de el si asa va ramine pina mor.

Le sarea in ajutor fratilor mai mici si asa a primit o piatra in cap de si-a spart capul, dar nu sa lasat pagubas si a spart geamul inapoi celui care-i sparse capul.

Sergiu cel rezistent:)

Mi-e dor de el zilnic, ca si de ceilalti si ma bucur mult cind vad ca viata lui e binecuvintata:)

Multa-mi Doamne de fratii si surorile mele:)