Lumina in Cheata

Doamne Isuse, iti multumesc pentru o noua zi, desi sufletul meu se simte obosit, iti multumesc pentru o noua zi cu noi aportunitati, desi trupul e plin de durere si obosit de atita durere, iti multumesc pentru o noua zi, desi spiritul lupta in a decide in fiecare clipa pe cina sa asculte (intre tine si diavol), iti multumesc pentru o noua zi.

Poate va gasiti si voi printre rindurile astea, dar in final sper sa simti-ti victoria vietii pusa in noi de Bunul Dumnezeu. Ma lupt cu o singerare grea de ceva timp (cam o luna), slabita si incercind sa alung valurile negre a fricii care apar in forma de intrebari ca de exemplu: Ce se intimpla? si De ce nu se mai termina lupta asta? Am primit medicamente noi de la clinica care am vizitat-o pe 23 Decembrie, care ma pus in pat simtindu-ma si mai rau. Luni am fost la specialist de ginecologie, si mau pus pe progesterone, care mi-au facut rinichiu drept sa ma doare atita de sever citeva zile ca nu am putut dormi in timpul noptii. Asistenta medicala mi-a zis sa intrerup imediat medicamentul si azi astept alt raspuns. Intre timp, jumate de noapte iara nu am dormit, si cind somnul nu vine, vine frica sau indoiala sau grija etc, si a venit si la mine la fel, dind tircoale. O alta simptoma de la medicamentul nou este o depresie cu care trebuie sa ma lupt in fiecare clipa, si azi noapte asa am si facut, cautind raspunsuri la descurajarile mentale care ma invadau… si ele nu au fost putine.

Ce faci cind cazi in intuneric si te simti singur? Ce faci cind nu simti sau vezi raspunsul rugaciunilor tale? Nu stiu ce face-ti voi, dar eu raspund asa:

“Carmen, nu te vei vindeca niciodata, asa ca lasa-te batuta.” Raspuns: “Diavol, nu te voi ajuta sa-mi iei viata, ca mi-a fost data cadou de Dumnezeu, care lupta de partea mea.” “Dar unde-i acest Dumenzeu? Il vezi? Il simti?” raspuns “Desi momentan nici nu-l vad nici nu-l simt, el mi-a facut o promisiune si nu-i in characterul lui sa-si schimbe promisiunile, dar e in characterul tau.” “Uite ce umbra de om esti, fara simnificatie, fara nici o importanta in ochii altuia.” raspuns “In ochii copiilor, a sotului, a fratilor si surorilor, a prietenilor dar in deosebi in ochii Tatalui meu ceresc, a lui Isus si a Duhului Sfint, am cea mai mare importanta!” “Nu produci nimic, numai ei bani pentru doctori si esti povara familiei.” “Diavol, asta e mentalitate Marxista, nu Dumnezeiasca. Am importanta in ochiii lui Dumenzeu care ma creat.” etc

Nu e usor cind te simti singur, in durere, in intuneric, dar… daca copilul tau sar lasa batut de diavol, te-ar durea? Daca sotia, fratele sau sora sar lasa batut, te-ar durea? Daca prietena/prietenul sar lasa batut de diavol, te-ar durea? Daca rasunsul este “da” inseamna ca altii simt la fel daca tu te-ai lasa batut de diavol. Stiu precis ca mar durea pe mine daca te-ai lasa batut/batuta, sa nu mai zic de Dumnezeau care te-a creat.

Azi dimineata am auzit o poveste despre o vrajitoare dezvaluind unei crestine ca nu se poate atinge de ea pentru ca are o protectie in jurul ei, protectie facuta de singele lui Isus si alegerea crestinei de a petrece timp in prezenta lui Dumnezeu in fiecare dimineata. (Sa intimplat acum o luna in Deva) Ma incurajat enorm pe mine aceasta revelatie si sper ca te va incuraja si pe tine in lupta ta.

Doamne iti multumesc pentru o noua zi, cu oportunitatile zilei de a confrunta si infrunta, de a incuraja si de a fi incurajata, de a iubi si de a fi iubita, de a te proslavi si de a lasa pe Dumenzeu sa fie proslavit prin noi. Amin si amin!

Va doresc o zi plina de speranta in mijlocul luptei, nu sintem singuri:) Sintem copii lui Dumnezeu, nu are cum sa fim singuri!

Carmen cea…

IMG_4598IMG_5015IMG_4008

Prima fotografie: eu in clasa a 12-a

A doua fotografie: Eu cu Chet chiar inainte de nunta, 1993.

A treia fotografie: ei cu Chet acuma o luna:) 2017

Carmen cea, ce, care, de ce si cum? Am prea multe porecle: Visatoarea, Scriitoarea, Capitanul, Luptatoara si Pintesa de Gheata. Ultima, dupa cum va da-ti seama, e datorita caracterului meu calduros:))))

De a scrie despre propria-ti fiinta este un proces care-i usor deceptiv. Ori scrii prea partinitor ori esti prea aspra asupra-ti proprii fiinte.

Nascuta prima la doisprezece frati si surori, din prima suflare pe acest pamint am avut de luptat. M-am nascut cu ceva probleme de sanatate si mi-a trebuit injectii de vitamina D si fier din start. Aceste probleme ia dat doctorului care m-a adus pe lume o idee, si a incercat sa o convinga pe mama mea sa ma omoare, un fel de avort dupa nastere. Mama, femeie cu frica de Dumnezeu, a refuzat categoric. Ura asupra crestinilor a fost a-l doilea motiv a doctorului. Eram un pui de crestin, parte dintr-o grupa a societatii mult urita de ateistii la putere.

Un suflet sensibil, am adunat in sufletul meu durerea altora, ca si cum viata mea depindea de a elimina suferintele altora. Abuzul societatii l-am inteles; eram pocaiti si multi ne ura, dar abuzul tatalui nu l-am inteles multi ani. Intr-un camin unde trebuia sa ne fi simtit in siguranta, tata a devenit inamicul numarul unul, fulgering orice intelegere in inima mea a unui camin de siguranta. Am respirat si am mincat frica zilnic, lucru care mi-a daunat in sanatate, in intelegerea mea spirituala fata de Dumnezeu, si fata de adaptarea in general in societate. Noi nu am fost educati, in schim am fost abuza-ti. Cartile mi-au fost mie refugiu si acolo am gasit o lume a imaginatiei, unde puteam visa fara frica.

Fiind cea mai mare, nu am avut copilarie sau adolescenta, ci am lucrat foarte mult.

Dupa liceu, nu mi sa dat voie sa merg al facultate din cauza sexului meu (pentru ca eram fata) si datorita lipsei de bani, lucru care ma umplut de ura, pe moment. Am intrat direct la lucru ca vinzatoare de suc si inghetata, pe timpul acela la moda, si am avut prima mea experienta cu un sef tare de treaba. Intr-un fel nenea Vasile, nestiut de el, mi-a devenit imaginea pozitiva de tata. Lucram 10-12 ore pe zi si eram fericita.

Dumezeu pentru mine, pe acea perioada de timp, nu era decit un tiran, agitat si plin de furie tot timpul, si fara pic de mila. Nu vroiam sa am nimic de a face cu un asa monstru, lucrul care nu l-am putut discuta cu nimeni pe acea perioada. Dar, dupa revolutie, cind un misionar a venit in vizita si a inceput sa vorbeasca despre toate experientele lui personale cu Dumenzeu, Isus si Duhul Sfint, am vazut o latura a lui Dumenezeu foarte diferita de cea predicata de la amvon. Latura asta era a lui Isus din Noul Testament, a unui Dumnezeu a miracolelor dar mai ales a dragostei. Inima mi sa deschis in seara aceea, si ma simteam ca Maria la piciorele lui Isus absorbita in cele auzite. Libera, si fara nici o tactica de manipulare am ales in acea seara o relatie cu Dumnezeu, care pina-n ziua de azi e prezenta:) De atunci viata, desi grea in anumite momente, a avut o latura frumoasa.

In 1993, am intilnit un misionar chipes care m-a salvat, pe mai multe lature:) Chet, American get-pe-get, a venit inapoi in August si am facut nunta desi nu puteam vorbi unul cu altul. In Otombrie am plecat in America si a fost cea mai grea perioada din viata mea; nu din cauza lui Chet, mai degraba faptului ca-mi lasam familia in urma neprotejata, si tot odata intram intr-o lume straina in care nu cunosteam pe nimeni. Nu pretind ca a fost usor, dar am trecut si de perioada aceea. Numai romanii plecati in strainatate pot intelege cit de greu este.

In 1995 am avut primul copil, un baiat pe care l-am numit Merrill dupa socrul meu, in 1996 am avut-o pe Meleah si in 2003 l-am nascut pe Alex, care i-am dat un nume mai usor de pronuntat pentru familia mea din Romania:)

Am lucrat ca babysitter, ca invatatoare, ca vinzatoare la Gap, ca agent de cumparare-vinzare a caselor, ca scriitoare si ca terapist de masaj.

In 2014, am cazut la pat cu o boala care aproape mi-a luat viata, de la o muscatura de capuse, si lupt de atunci sa ma refac, un proces mult prea lent pentru o personalitate nerabdatoare ca a mea. Ii multumesc lui Dumnezeu zilnic pentru fiecare zi traita pe acest pamint, si ma multumesc cu lucruri simple:) Inca am nevoie de multa odihna si in ultimele trei saptamini am avut iara un val de slabiciune cu symtomele de la malarie, de asta am avut timp sa scriu atita:))) Cind ma simt bine mi-e greu sa stau locului pentru ca sint nerabdatoare sa traiesc viata din plin, sau cel putin plinul care-l pot la momentul de fata.

De cind m-am nascut Dumnezeu a fost de partea mea. Pe urma la trimis pe Chet sa fie exemplu a dragostei lui si uite asa, Dumnezeu, Chet si cu mine mergem inainte si ne bucuram mult de cadoul numit- viata:)

L-am intrebat o data Pe Dumnezeu, de ce m-a adus in America.

“Sa-ti salvez viata.” A fost raspunsul.