We grieve because we love.

The dying generation.

The ladies in this picture are sisters and they happen to be my grandmother (Maria) on the right and my great aunt, Ticuta, on the left. In the middle stands uncle Ionel, my aunt’s husband. My grandfather passed away few years back from Alzheimer’s.

Both sisters had strokes within days of each other, couple of months ago. Sunday, 11-10-2019 aunt Ticuta passed away.

I look at life as a wonderful novel and for some their story may have ended their flesh and blood walk on this earth. It’s impossible not to feel sad at its finality. But strong memories continue their story and recollecting them is my way of spending time with the beloved departed ones.

Here’s one of those memories.

Ibanesti village stands quietly in the Bucovina region of Romania situated north of the country.

Head wrapped in a bright scarf and one hand shielding her eyes from the sun above my aunt stands in the middle of a potatoes field searching for me. In addition to her children and her chores I’m her responsibility for the time being as I spend few summer days working the fields along side. We’ve been weeding and picking these nasty bugs off every leaf for the past four hours and although there’s so much left the work is coming to an end for today. Heat waves dance over the land and her small but mighty frame rests a moment and I can’t help but smile towards her. She does not smile much, too engulfed in her never-ending chores life offers to a peasant but when she does my world brightens and I nearly tear up with overwhelming joy. I can smell dust and dried grass lingering in the air for the ground under our feet is cracked from lack of rain. She looks up towards the sun and her lips move, most likely in prayer. We need rain for the crops to grow, so I too begin to pray. As a child I don’t like the rain much but I sense its importance.

“Carmen! Gicu! Geta! Time to go home!” She waives us over and like separated aunts we happily cluster joking and pushing each other in cheerful teasing. The walk home is shared between gulps of lukewarm water once freshly pulled out of the well and I look forward to dinner.

But dinner in the country does not come quickly. First we must feed and give water to the cows who have just returned from the pastures, brought back by the village boy delegated with such a task. So I help carry the buckets of water after Gicu, one of my cousins, pumps it from the well. I see in the far distance, Geta, another cousin, lifting hay with a fork and bringing it in the stable. Today I must milk the cow, that’s my task, and I take the small wooden stool, I grab the aluminum bucket and set myself underneath the enormous belly hoping she’ll not kick me. The smell of cow manure gags me for a second yet years later this will become my best memory trigger to such times as these. I wash her nipples and began to pull, but its not as easy as it seems and my cousins start to laugh, teasing my clumsiness. I’m a city girl, and I feel it now in every bone of my body. Every day they work hard yet still manage to laugh and tease while I struggle to keep up too proud to admit defeat. So I try again and pull harder with more success.

“Here. Let me show you how it’s done.” Geta offers. She sits down and starts milking with great ease and as the while liquid slushes out quickly the smell of fresh milk teases my nostrils, followed by stomach gurgles. I’m really hungry.

“Lean your head on her belly gently, this helps her relax, then grab hard like this and pull like this. Now you do it.” I nod, ready to prove my worth. I lean my head and start to pull. I’m rewarded with a great sound of liquid hitting the bucket, Geta smiles and the cow moos happy. As I milk her, head agains her belly, my eyes see past the open stable door and into the courtyard, where Mitica, my youngest cousin only about five or six years old helps his mother by bringing the fire wood so she can start supper out in the summer kitchen. It’s too hot to cook inside and during the summer all the meals are cooked outside in the summer kitchen which is a clay oven next to a wooden table situated underneath a lush grape vine. Aunt Ticuta is starting the fire with some matches and soon the soft polenta, the universal bread in these parts of the country, is well on its way. Then she fries pieces of pork meat and my mouth is watering as the fumes reach me, and Geta hurries to help with the salad by picking lettuce from the nearby garden. Fresh made plain yogurt completes the simple meal and I become impatient with my chore.

Come on girl, help me out here!” But the cow turns and looks at me with her big eyes and I can tell she’s saying “What else do you want me to do?”

Once around the table we bow our heads and pray out loud over the meal then sit down under the shade of the grape vine busy eating. The fire was put out but the smell of aches lingers. We tease each other with mouth-fulls of goodness and settle down only when my aunt advertises us there’ll be whipping coming our way if we don’t. But like a bee hive we slowly start it up again. And life keeps going on in a beautiful continuance of love, hard work, and laughter.

Family members of the dying generation mean the world to me. Despite grave injustice against them some brought on by the socialist/communist party others by life circumstances they always worked hard and looked at life as God’s precious gift. The thankful attitude and their tendency to see the positive side of life taught me to be strong. I love that! I was taught that by them! I will treasure it forever. If only I can do as good of a job, now that’s my turn, and make the world around me better. I’m trying:) These are the people I’m mostly proud of, the older generations, that sit invisible behind this two ladies in this picture. My family back home and some here:)

Everyone of us needs a strong and healthy foundation to stand on and I hope you have such a great foundation. If some of these great people have passed away, remember them well, and be proud to have encountered such wonderful human beings:)

God Bless.

Buna Dimineata:) Good Morning:)

În cele din urmă Alexa a ajuns și în România. Vede-ţi ce se întâmplă când un american se căsătorește cu o româncă:))))))) Chet, sotul meu care lucreaza la Amazon in Seattle a facut reclama asta dar cantecul e diferit, specific pentru americani. nu stiu cine a adaugat melodia romaneasca dar imi place:)

Finally, Alexa made it in Romania as well. See what happens when an American boy marries a Romanian girl:)))))) Chet, my hubby made this add, but with another song for the American audience:) (Not sure who did the Romanian version:)

Familia Macovei

c1f63285-1b40-4505-a4c7-324637aca9a7

Cand ma gandesc la familia Macovei (unchi si matusa), automat ma gandesc la satul Ibanesti, la tanti Ticuta si la strabunica mea. Unele dintre cele mai fericite clipe ale vietii mele au fost petrecute la Ibanesti si la Botosani, in copilarie. In Romania, pe timp de vara copii de obicei sunt trimisi la tara, la bunici, si acolo petrec multe ore pe camp, la cules de mere, ajutand bunicii sau facandu-le necazuri. Si eu cad in ambele categorii, am si ajutat am facut si necazuri. Dar trebuie sa revin la povestea de azi. Pe tanti Marcela am intalnit-o ca domnisoara la Ibanesti (eu eram copila), si mai tarziu dupa ce sa casatorit cu unchiu Valer si sa mutat la Certej ne vizita des la Hunedoara unde am locuit in acea perioada. Chet a avut si el ocazia, in 1993 sa-i cunoasca si isi aduce aminte cu drag de acele momente.

Familia Macovei, pentru mine si pentru Chet vor ramane intotdeauna una dintre cele mai indragite familii si rude:) Energia positiva si simtul umorului traieste din plin in aceasta familie, dar si faptul ca sunt oameni muncitori si prietenosi:) Deabea astept, cand ajungem si noi pe viitor inapoi in Europa sa ne revedem:)

P.S. Am multe persoane care le indragesc foarte multe de care inca nu am scris un blog la adresa lor inca:) Va urma:)

Va doresc o zi minunata tuturor:)

John and Paulette Stabb

img_4081

(In limba Romana la sfarsit)

On Christmas day while on the ferry making our way to my sister-in-law for Christmas dinner we ran into old and excellent friends, in fact, if not for John Stabb and his trips to Romania after the Revolution in 1989, I would’ve never met Chet:) God works through people.

It’s through them that we found out about Summer and Aurel Macsim, his daughter and son-in-law who live in Hunedoara, and that’s how we found out about Aurel’s Glioma tumor diagnosis on December 31, located in the right side of his head. Since he had an operation on January 4th in Timisoara and the recovery road, although good, is long and tiresome. Just like many of you who know them and their situation we kept them in prayers and thank God for brother Aurel, as some of you know him, recovery. I believe tomorrow he’ll be transferred back to the hospital from Hunedoara.

For some, the recovery is short of a miracle while for others may take time, but if we have faith and believe we don’t go through the suffering alone. God is on our side. Caringbridge.com (aurelmacsim) has regular updates done by Summer, his wife.

We continue to pray for Aurel and Summer through the recovery process and thank God for their well-being.

 

 

În drum spre cumnata mea în ziua de Crăciun ne-am întâlnit cu niște prieteni dragi pe care nu-i mai văzuse-m de mulți ani.

După Revoluția din 1989, John și Paulette Stabb au bătut pământul românesc mulți ani de zile ca misionari, aducând biblii și propovăduind evanghelia. Prin John l-am întâlnit pe Chet 🙂 Dumnezeu lucrează prin oameni.

Stând la povești am aflat că Summer, fata lor, este căsătorită cu un băiat din Hunedoara, Aurel Macsim și împreună au adoptat o fată. Pe 1 Ianuarie anul ăsta Aurel a fost diagnosticat cu o tumoare la cap. Operația a avut loc pe 4 Ianuarie în Timișoara și drumul de recuperare, deși bun, este lung și obositor.

Ca mulți din voi care-i cunoașteți și cunoaște-ți situația lor, i-am păstrat în rugăciuni și mulțumim lui Dumnezeu pentru succesul operației. Cred că mâine va fi transferat înapoi la Hunedoara. Operația, în general, este scurtă în comparație cu procesul, de multe ori descurajator, al recuperării. Dar victoria este a lui Dumnezeu și spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Pentru mulți care suferă recuperarea poate veni sub formă de miracol, pentru majoritatea din noi timpul suferinței se prelinge dar dacă avem credință nu vom trece niciodată prin suferință singuri. Dumnezeu este de partea noastră.

Caringbridge.com (aurelmacsim) are actualizări făcute de Summer, soția sa.

Continuăm să ne rugăm pentru Aurel și familia lui, pentru procesul de recuperare și mulțumim lui Dumnezeu pentru bunăstarea lor.

Psalmul 23 este și va rămâne pentru mine un capitol special din Biblie care mi-a adus mângăiere în timpul suferinței. Vi-l recomand:)

Dumnezeu să vă binecuvinteze pe fiecare în parte. Amin.

Our family just got bigger:) Familia sa largit:)

Meet Dorothea Damian, born August 27th in London to parents Iulian and Cornelia:) She’s the 19th grandchild to my parents, Lydia and Ilie Damian and the first child for Cornelia and Iuli:) Cutie pie:)

Bine ai venit Dorothea Damean, nascuta August 12, 2018 in Londra:) Parintii Iulian si Cornelia sunt plini de bucurie si noi alaturi de ei:)

c15d6cd6-a7dc-47a7-98a2-75c21ff62704

Meet Sofia Damian, born today in Portugal to parents Alex and Mia:) She just rounded the number of grandchildren to 20th:) Sofia is Alex and Mia’s first child and a cutie:)

Bine ai venit Sofia Damean, nascuta azi, Octombrie 16, 2018, in Portugalia:) Parintii Alex si Mia sunt in culmea fericirii si noi printre ei:)

IMG_3245

Greetings and love from the Damean family from London:) Missing in the picture are Cornelia, Carmen and Chet, Alex and Mia, Tibi and Nicol, Oana and Alex and children Merrill, Meleah, Alex, Dennis, Sarah and Rebecah (the twins:), Sofia, Iosua, Ionatan, Hadasa and Dorothea.

Salutari calduroase din partea familiei Damean, din Londra:) Lipseste din fotografie Cornelia, Carmen si Chet, Alex si Mia, Tibi si Nicol, Oana si Alex, si copii Merrill, Meleah, Alex, Dennis, Sara si Rebeca (gemenele:), Sofia, Iosua, Ionatan, Hadasa si Dorothea.

c35af679-83b4-4ac9-a6f3-202675faf7ee

God Bless:)

Osana

In ultimul timp mi-a fost tare dor de Dumnezeu. Gura mi-a fost inchisa, probabil pentru ca inima imi trece prin anumite schimbari si desi schimbarile sunt pozitive in final sunt noi, si tot cei nou ia un timp de rumegare. Impovarata de anumite detalii a vietii de zi cu zi, am uitat sa vorbesc cu el zilnic, cum am obiceiul, dar inima a continuat sa tanjeasca dupa momentele petrecute impreauna in mod regular.

Toti trecem prin momente similare, cand gura noastra parca nu poate exprima ceea ce am simtit asa de clar si puternic odata in trecut. Toti trecem prin momente in care parca ne impedicam de toate amanuntele vietii, si ne auto-frustram sau auto-invinovatim. Devenim tacuti trecand cu o anumita sovaire prin noul process al cresterii, icercand sa invatam tot mai multe.

Am invatat, ca durerea nu e sfarsitul sperantei. Am invatat ca nu-mi dau indeajuns acreditate, am invatat ca totu-i trecator, totul inafara de dragoste. Frica e foarte trecatoare si numai dragostea o poate invinge. Am invata ca am tendinta de a conversa direct si fara multe detalii. (Scurt si cumprinzator cum e zicala). Am invatat ca-s mult mai puternica decat mi-am dat seama in trecut. Am invatat ca-mi iubesc fratii si surorile extrem de adanc, desi poate exprim treaba asta in forma saraca. Am invatat ca Chet si copii sunt in centrul inimii mele dar Dumnezeu stapaneste peste toate. Am invatat ca a ierta este nou pentru mine si ca atare am de luptat sa patrez o inima iertatoare mult mai puternic decat mi-am dat seama. Am invatat ca Romanii stiu cum sa incurajeze un om cazut, mult mai superior decat isi dau ei seama. Am invatat sa accept faptul ca Dumnezeu ma chemat sa fiu vulnerabila in fata voastra, simultan un proces necesar insanatosirii unui suflet ranit. Am invatat ce-i suferinta dar simultan am invatat cat de adanc iubirea parcurge in aceste momente de suferinta, daca le lasi sa parcurga. Am invatat ca impreauna putem invinge orice. Am invatat ca toti avem o poveste de zis. Am invatat ca e un privilegiu sa va am in viata mea, privilegiu de care sunt foarte adanc miscata si multumitoare.

Am invatat sa zic: Doamne iti multumesc de toate! si sa simt aceste cuvinte pe deplin.

Voi prin ce trece-ti in ultimul timp?

Va doresc o zi plina de pace in toate colturile inimii si puterea de a invinge orice obstacol prezent in mijlocul vostru.

O zi binecuvantata va doresc la toti:)

Durerea sufletului, boala corpului, suferinta spiritului

1 Tesaloniceni 5:23 (NTLR)

23 Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în toate şi să vă păstreze întreaga fiinţă – duhul, sufletul şi trupul vostru – fără pată la venirea Domnului nostru Isus Cristos.

Traditional si religios, trupul a fost dat la o parte, gasit fara mare importanta in cercurile religioase urmat indeaproape de suflet, la fel gasit fara prea mare importanta. Numai spiritul omului a fost pus pe un pedestol ca singurul focus important in credinta. E ca si cum am spune, Isus nu e important, nici Duhul Sfant, numai Dumnezeu. In noi exista trei dimensiuni, trei atmosfere, trei lumi intr-una singura. Daca nu intelegem importanta acestor treimi care exista in noi, ne va fi foarte greu sa intelegem treimea dumnezeiasca. Fiecare latura are o importanta egala (nu mai mare sau mai mica) si toate trei au nevoie de o existenta harmonioasa pentru o relatie sanatoasa cu noi, intre noi, si cu Dumenzeu. Dar nu-i usor in a mentine harmonia intre cele trei: trup, suflet si spirit, asa-i? Parca aud deja remarci pline de furie, mai ales din partea extremista a unor crestini, dar pot spune cu convingere ca daca trupul si sufletul nu erau asa de importante nu erau atatea versete in Biblie dand sfaturi cum sa le ingrijim, respectam, hrani, imbraca, cultiva, pastra sanatoase.

Treimea dumnezeiasca exita in noi, pentru ca suntem facu-ti dupa chipul si asemarea Lui (treimii dumnezeiesti).

Daca trupul nu se simte bine, sufletul si spiritul sufera. Daca sufletul e bolnav, trupul si spiritul sufera, daca spiritul e bolnav trupul si sufletul sufera.

Am observat, atat la mine cat si la altii, ca trupeste poti fi sanatos si peste noapte in primejdie de moarte, desii poate doctorii nu pot gasi nimic grav in corp, producand confuzie. Bolile autoimmune, in schimb nu se vad pe masinariile medicale, sunt atata de sinistre si periculoase ca poti muri dintr-o muscatura a unei insecte extrem de mici. Dar bolile autoimmune, am observat, au un lucrul in comun- suflet bolnav care dealungul anilor a tot scurs otrava in corp fara sa ne dam seama manifestat intr-un system imun slabit.

Romani 12:2 a fost tocit in mintile noastre cu o latura spirituala dar, din punctul meu de vedere, incompleta. Nu ai cum sa-ti reinoiesti gandirea, daca esti invatat ca-ci gandurile noastre nu sunt importante, partial importante sau importante numai cand are de a face cu o latura religioasa. Asta inseamna ca unicatul nostrul, RNA, calitatile noastre etc, la care Dumenzeu cu drag a lucrat sa ne formeze nu-s asa de importante ca de exemplu a stii scriptura de la cap la coada si invers.

Sufletul meu a fost bolnav ani de zile, scurgand continu ortrava in corp, in forma de furie si neiertare. Te rog nu fa aceeasi greseala. Sanatatea corpulu si a sufletului sunt in mod egal extem de importante, ca si partea spirituala:)  Incepe a ierta, incepand cu tine si bucura-te de momentele mici binecuvantate din viata:)

Va doresc o zi binecuvantata la toti:)

 

Carte Noua!

 

frame-coperta

O marturisire personala, acum pe piata privata Romaneasca:))))

Detaliile sunt afisate pe pagina Book/Carte:) Pute-ti lasa mesaj privat pe Facebook sau telefon la sora mea Delia la +40 760 562 282 pentru a da comanda, cu numele, adresa si cantitatea de copii:) Imi pute-ti lasa si mie mesaj privat pe Facebook cu aceelasi detalii.

Costul: 30 de lei +11 lei prin rambus transportul (posta) in tara Romania.

Europe: 20 Euro (Inclus transportul in pret).

Pret redus pana la sfarsitul lunii pe paypal. (14 Euro sau 15$, transportul inclus)

 

Rascumparata Prin Iubire-Carte

Transportul inclus in pret. În 1989 după căderea communismului în România, nu numai țara se găsește în mijlocul multor schimbări dar și Carmen, o adolescentă hărțuită de încercări, printre care și un missionar American. Va reuși ea să înfrunte atât durerea trecutului cât și frica prezentă în fața alegerii unei vieți noi? Acest roman este bazat în totalitate pe experiențele personale a autorului și va trasporta cititorii în adâncul luptelor ei emoționale ca copil și în cele din urmă ca femeie, soție, soră și copil a lui Dumenezeu. Acest roman este primul într-o serie, bazat pe viețile fraților și a surorilor Damean din Hunedoara. 372 de pagini. In pret este inclus si transportul.

€14.00

America: $20 (transportul inclus in pret).

 

Rascumparata Prin Iubire- Carte

Transportul inclus in pret. În 1989 după căderea communismului în România, nu numai țara se găsește în mijlocul multor schimbări dar și Carmen, o adolescentă hărțuită de încercări, printre care și un missionar American. Va reuși ea să înfrunte atât durerea trecutului cât și frica prezentă în fața alegerii unei vieți noi? Acest roman este bazat în totalitate pe experiențele personale a autorului și va trasporta cititorii în adâncul luptelor ei emoționale ca copil și în cele din urmă ca femeie, soție, soră și copil a lui Dumenezeu. Acest roman este primul într-o serie, bazat pe viețile fraților și a surorilor Damean din Hunedoara. 372 de pagini.

$15.00

Multumesc anticipat 🙂

În 1989 după căderea communismului în România, nu numai țara se găsește în mijlocul multor schimbări dar și Carmen, o adolescentă hărțuită de încercări, printre care și un missionar American. Va reuși ea să înfrunte atât durerea trecutului cât și frica prezentă în fața alegerii unei vieți noi? Acest roman este bazat în totalitate pe experiențele personale a autorului și va trasporta cititorii în adâncul luptelor ei emoționale ca copil și în cele din urmă ca femeie, soție, soră și copil a lui Dumenezeu. Acest roman este primul într-o serie, bazat pe viețile fraților și a surorilor Damean din Hunedoara. 372 de pagini.

5 Mai 2018

Sambata pe data de 5 Mai, 2018, in Timisoara, sau mai corect pe langa Timisoara, un grup de cupluri tineri casatoriti crestine sau decis sa mearga la iarba verde, la un picnic. Spre mirarea lor au ales o zona noua salbaticita parca pentru acest picnic, si odata ajunsi la iarba verde au inceput pregatirile pentru barbeque, cand au vazut un baiat tinar, descult, alergand dintr-o parte in alta cu o viteza inumana. Curand tinarul sa indreptat spre ei cerandu-le ceva de mancare. A primit doua banane si un mar care le-a mancat la o distanta de ei, intorcandu-se si cerand mincare din nou. Umplandu-i o farfurie cu de toate, baiatul a luat loc langa grup si au inceput a discuta: “cum te cheama? Cati ani ai? Unde stai?” etc. Asa au aflat ca-l cheama Daniel, are 21 de ani si locuia in grajdul parintesc intr-un sat din apropiere. Majoritate satenilor le era frica de el din cauza bolii. Cand Daniel a zis “Trebuie sa plec ca vine boala.” cei din jur nu au inteles si l-au incurajat sa mai stea cu ei la povesti. Zis si facut pana cand Daniel a cazut pe spate la pamint, a inceput sa faca spume la gura, convulsii si sunete ciudat de urate ii ieseau din gura. Instant barbatii au format un lant protectiv intre familiile lor si Daniel, si toti sau retras de baiat cu exceptia a 6-8 barbati, printre care si fratele meu, care sau decis sa se roage pentru bietul om. Singurele detalii care mi le amintesc din conversatia telefonica cu fratele meu de saptamina trecuta erau ca Daniel, si-a astupat urechile cu miinile sa nu auda rugaciunile, minca iarba, si corpul i se indoia drastic ca un pod, se catara pe copaci cu o viteza fulgeratoare, trunchiul copacului fiind foarte gros si fara ajutorul ramurilor, pana a ajuns sus de tot, si tot cu aceeasi repezeala sa dat jos, a sarit in sus la o distanta asa de inalta ca nici un om nu-i in stare de asa ceva si a fost trantit pe spate lovindu-se de o radacina de copac. Intr-un final Daniel sa linistit, si ochii care pana-n acel moment aveau o salbaticiune in ei si-au revenit la normalitate, baiatul sa sculat zimbind privind in jur specific dupa cineva.

“Nu mai vad preoteasa in negru cu limba despicata in doua.” A zis el in cele din urma, continuind “Nu ma mai doare capul, numai spatele.” Spatele il durea de la faptul ca a fost trantit de trunchiul de copac cu cateva minute inainte.
‘Cei in mine, numai cu post si rugaciune iese.” A marturisit baiatul si fratele meu impreuna cu ceilalti l-au incurajat sa inceapa sa mearga la biserica.
‘Asa de mult ma bucur ca ati venit aicea, asa de bine ma simt printre voi.”

“Nu noi, Daniel, ci Isus prin noi te-a vindecat. Slava Domului!”

Desi atmosfera de picnic a fost stricata, cu totii au ajuns la aceeasi concluzie: Dumezeu i-a trimis in acest loc de salbaticiune nou pentru al intilni si pentru a se ruga pentru Daniel ca sa fie eliberat de duhul rau care-l stapinea.

Doamne iti multumim ca tu iubesti pe fiecare copil al tau, si ne rugam ca Daniel sa-ti slujeasca tie pana la moarte.

09f0a008-36cf-41e2-a8a3-d99544d80384

Daniel dupa rugaciune.

Noutati de mama noastra

Miine, mama va pleca acasa, eveniment celebrat de ea cu bucurie si multumire. Datorita unei bacterii noi foarte rezistente va continua tratament antibiotic timp de sase saptamani. Datorita unor abcese de-a lungul sirei spinarii, nu are voie sa se ridice si sa umple, pentru ca este pericol de paralizie daca se sparg, asa ca transportul pentru dializa care il face de doua ori pe saptamana va fi cu ajutorul ambulantei, unde va putea sta intinsa pe pat. Desi parca nu par a fi noutati pozitive, noi suntem foarte fericiti sa o vedem zamband si razand, celebrand orice imbunatatire inlauntrul nostru. Va multumim din inima tuturor pentru rugaciunile inaltate spre cer la adresa ei, si ii multumesc Bunului Dumnezeu pentru dragostea lui:)

O zi binecuvantata va doresc la toti:)