Poezie

Azi am simtit nevoia de a scrie o poezie de imbarbatare pentru cei abatuti de anumite necazuri in viata asta.

Desi nu am expertiza in acest domeniu, sper ca aceasta poezie sa incurajeze pe cine are nevoie de incurajare.

Va doresc o zi binecuvantata in continuare la toti:)

Am auzit ca nu se vede bine poezia, si atunci o scriu aicea:)

Durere,durere, soptesti in tacere

Cu foc si putere in madularele mele

Si sufletu-mi arzi cu-atata durere

Si ochii-mi inalt cu-atata sfiala

Spre cerul de sus, spre pura speranta

Dar cel de sus tace, ma simt far siguranta.

Oh Doamne? Sunt singur? Am nevoie de pace!

Si lumea vorbeste, pe-n dos ma barfeste,

Si vorbele sapa, din plin ma doboara

Si-n urma las urme, adanc ma coboara

Si suflet, is trup, si spirit omoara.

Oh, Doamne vorbeste si de rau tu pazeste

Caci durerea sopteste si multe trezeste

Si pacea mi-o fura, fiinta-mi oboseste

Iar tot ce-i curat si pur ofileste.

Oh Doamne! Ascult! Tu vorbeste!

In lacrima ta presenta mea este

Pe patul de suferinta al meu spirit pazeste

Eu plang langa tine, copilul meu, fireste

Cazut este-acum si tatal sopteste:

Domul, eu adica, al tau pastor este

De nimic lipsa nu vei duce.

Eu te culc in pasunile verzi,

Tot eu te conduc pe api odihnitoare,

Si sufletul-ti trist tot eu il inviorez.

Si cu mult drag eu te calauzesc

pe dreptile cai, datorita Numelui meu.

Si in valea umbrei mortii cand vei umbla

Sa nu te temi, copile, de raul apasat

Ca tot eu sunt langa tine, singur nu vei fi lasat

Iar toiagul si basonul meu te vor ghida.

Eu iti voi intinde o masa bogata

in fata dusmanilor tai,

Si-ti voi unge capul cu undelemn

si cupa tot eu ti-o voi umple,

sa vada cei ce-ti vor raul, ca al tau tata sunt,

de partea ta raman,

pentru ca bunatatea si credinciosia mea

te vor insoti pe tot parcursul vietii tale

si tu loc in casa mea

vei avea cat vor dainui zilele. Amin.

15 Octombrie 2021

Anuntam cu mare drag si entuziasm, ca pe 15 Octombrie 2021, ne vom intoarce in Europa! Nu cred ca ne vom intoarce in Romania imediat, dar vom fi in Europa, detaliile inca nu sunt finalizate:)

Pe 15 Octombrie 1993 am plecat din tara dupa nunta si casatoria cu sotul meu american, Chet si am decis ca ar fi poetic sa ne intoracem tot pe 15 Octombrie:) Alex, baiatul cel mic va termina liceul anul viitor si pe urma in toamna venim inapoi:) In primavara vom vinde si apartamentul aicea:)

Ne va fi mare dor de America, si de prietenii si familia de aicea, dar vom avea bucuria de a putea petrece timp cu familia si prietenii din Europa:)

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu vom ajunge cu bine:)

Va dorim o zi binecuvantata cu Domnul:)

In patul de suferință nu există discriminare.

La un moment dat în viețile noastre fiecare din noi vom avea de trecut prin durere și suferință într-un anumit fel sau altul. Când durerea este atât de insuportabilă încât singura rugăciune care iese de pe buzele noastre consistă în “Ajută-mă, Doamne!” nu puneți accentul pe faptul că rugăciunea nu este lungă sau bogată în terminologie teologică. În acele momente ajutorul pe care îl primim este Dumnezeu însuși în persoana Duhului Sfânt. Această prezență poate fi experimentată printr-o persoană în particular, fel de gândire plin de speranță, puterea de a lupta sau printr-o carte scrisă cu intenția de a încuraja. Pentru mine acea carte a fost și este “Suffering” sau “A Suferi” de Paul David Tripp (nu știu dacă este tradusă din limba engleză în limba română încă). Dar sunt diferite căi prin care Dunhul Sfant își arată prezența și dragostea față de noi. În următoarele rânduri ve-ți afla un exemplu din propria mea experiență în timpul unor astfel de momente insuportabil de dureroase pe perioada anului 2015.

Citat din viitorul meu roman, care va fi gata în doi ani, sper:)

“Întinsă în pat zi și noapte se pare că-i noua mea existență în ultima vreme, o activitate acceptată ​​fără strop de plăcere și direct corelată cu misterul bolii acesteia așa de insuportabile. Nu mi-am imaginat veac că o mușcătură de căpușe poate duce la moarte. Văd în ochii doctorilor acest diagnostic- moarte, sub formă de “e prea avansat” “e prea complicat”- dar nu-l acept. Eu am altcineva de partea mea, îl am pe Dumnezeu și numai El va avea ultimul cuvânt în această boală. Dar durere aduce cu ea de multe ori o anumită cantitate de frică. La un moment dat intesitatea suferinței a atins un nivel mult prea sever ca să-l pot îndura singură și cu fața spălată în lacrimi am șoptit “Doamne ajută-mă.” Privind cu ochii sufletului, am văzut cum patul meu sa mărit continuu ocupat dintr-o dată de milioane și milioane de oameni bolnavi atât fizic cât și emotional (există o conecție directă între cele două în majoritatea cazurilor) care la rândul lor cu fețele scăldate în lacrimi se confruntau cu suferința. Oameni de toate vârstele, din toate națiunile, ambele sexe și cu forme extrem de diferite de credință. Duhul Sfânt întruchipat într-o femeie, o prezență maternă, cu lacrimi în ochi era alături de mine ștergându-mi ușor fruntea, și cu fiecare mângăiere ameliorându-mi durerea la un nivel suportabil. Îi eram extrem de recunoscătoare și nu simțeam pic de frustrare, nu ceream răspunsuri, nu puneam întrebări, pentru că am înțeles pe loc că deși procesul suferinței este extrem de dureros nu treceam singură prin el. Am văzut cât de mult o durea văzându-mă, văzându-ne, în așa dureri și câtă grijă avea de noi prin prezența ei constantă. Zi și noaptea era lângă mine. Zi și noapte. Nu eram singură în suferință, exact cum Psalmul 23 zice.

Nu trebuia să-mi spună nimic pentru a-i  înțelege emoția față de noi și orice încurajare din partea ei venea fără să-și miște buzele. În ochii ei, am văzut cum plângea pentru fiecare dintre noi, nu doar pentru mine și pe patul de suferință nu exista nici o discriminare. Era la fel de devastată pentru fiecare în particular și inima ei era rănită iar fața-i împovărată de suferința noastră colectivă, o emoție pe care o simțeam mult mai profund decât am înțeles-o vreodată. Tăcută, loială și mereu prezentă de partea suferinței și a durerii, ea ședea și ne ștergea încet durerile și îndoielile.

Nu mai aveam nici o putere să-mi termin rugăciunea fragmentată pe care am început-o, dar privindu-mă adânc în ochi a terminat-o ea în locul meu, o rugăciune rostită cu o intensitate pătrunsă într-o adâncime străină mie fără să-și miște buzele. Dar am auzit-o. Nu înțelegeam limba ei diferită, plină de culori și sunete plăcute, fenomen străin omului. Dar am înțeles imediat că aceasta era limba Trinității și o auzeam doar din afară, dar  exista o profunzime interioară pe care nu puteam să o aud sau să o văd, doar știam că există. Limbajul era destinat lor în numele și dreptul nostru, a copiiilor lor, care la un moment dat au ales să se despartă ei între ei conduși de frică și de ură. Alegerea noastră, nu a lor. Un set de lanțuri numite “voință umană” era înfășurat în jurul încheieturilor mâinilor ei. Fiecare act de ură împotriva celuilalt a adus mai multe lacrimi și durere în patul suferinței care a început să stârnească un nou val de durere care ne-a afectat pe toți și pe ea. M-am uitat în ochii ei, dar nu ne ura pentru că o răneam. Ne iubea. Pentru că noi eram copii ei.”

Am simțit nevoia de a adăuga acest fragment acum înainte de a termina cartea, pentru că unii dintre noi avem nevoie de incurajare azi.

Doamne îți mulțumesc de dragostea ta față de noi:)

Amin.

Rugaciune

Doamne azi iti multumesc ca m-am trezit si pot respira aerul, pot vedea soarele pe cer, pot merge la baie si imi pot simti fiecare parte a corpului.

Doamne iti multumesc ca desi stiu ce inseamna durerea, azi am pauza, si pot incuraja pe altul.

Doamne iti multumesc ca ma pot duce la munca azi, ca pot retine informatiile din jurul meu, ca pot comunica fara episoade de epilepsie.

Dar cel mai adanc sentiment fata de tine e faptul ca ma iubesti, ca existi, si ca esti cu mine chiar daca nu te vad in anumite zile, nu te simt in altele si am indoile de multe ori. Te iubesc pentru cine esti nu pentru ce poti face pentru mine. Cu tine in viata mea nu ma simt singura, si nu ma intereseaza daca altii cred ca-s bolnava mintal pentru ca am o asa credinta.

Doamne continua sa ajuti pe toti copii tai, printre ei sunt si prietenii si familia mea:)

Amin

John and Paulette Stabb

img_4081

(In limba Romana la sfarsit)

On Christmas day while on the ferry making our way to my sister-in-law for Christmas dinner we ran into old and excellent friends, in fact, if not for John Stabb and his trips to Romania after the Revolution in 1989, I would’ve never met Chet:) God works through people.

It’s through them that we found out about Summer and Aurel Macsim, his daughter and son-in-law who live in Hunedoara, and that’s how we found out about Aurel’s Glioma tumor diagnosis on December 31, located in the right side of his head. Since he had an operation on January 4th in Timisoara and the recovery road, although good, is long and tiresome. Just like many of you who know them and their situation we kept them in prayers and thank God for brother Aurel, as some of you know him, recovery. I believe tomorrow he’ll be transferred back to the hospital from Hunedoara.

For some, the recovery is short of a miracle while for others may take time, but if we have faith and believe we don’t go through the suffering alone. God is on our side. Caringbridge.com (aurelmacsim) has regular updates done by Summer, his wife.

We continue to pray for Aurel and Summer through the recovery process and thank God for their well-being.

 

 

În drum spre cumnata mea în ziua de Crăciun ne-am întâlnit cu niște prieteni dragi pe care nu-i mai văzuse-m de mulți ani.

După Revoluția din 1989, John și Paulette Stabb au bătut pământul românesc mulți ani de zile ca misionari, aducând biblii și propovăduind evanghelia. Prin John l-am întâlnit pe Chet 🙂 Dumnezeu lucrează prin oameni.

Stând la povești am aflat că Summer, fata lor, este căsătorită cu un băiat din Hunedoara, Aurel Macsim și împreună au adoptat o fată. Pe 1 Ianuarie anul ăsta Aurel a fost diagnosticat cu o tumoare la cap. Operația a avut loc pe 4 Ianuarie în Timișoara și drumul de recuperare, deși bun, este lung și obositor.

Ca mulți din voi care-i cunoașteți și cunoaște-ți situația lor, i-am păstrat în rugăciuni și mulțumim lui Dumnezeu pentru succesul operației. Cred că mâine va fi transferat înapoi la Hunedoara. Operația, în general, este scurtă în comparație cu procesul, de multe ori descurajator, al recuperării. Dar victoria este a lui Dumnezeu și spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Pentru mulți care suferă recuperarea poate veni sub formă de miracol, pentru majoritatea din noi timpul suferinței se prelinge dar dacă avem credință nu vom trece niciodată prin suferință singuri. Dumnezeu este de partea noastră.

Caringbridge.com (aurelmacsim) are actualizări făcute de Summer, soția sa.

Continuăm să ne rugăm pentru Aurel și familia lui, pentru procesul de recuperare și mulțumim lui Dumnezeu pentru bunăstarea lor.

Psalmul 23 este și va rămâne pentru mine un capitol special din Biblie care mi-a adus mângăiere în timpul suferinței. Vi-l recomand:)

Dumnezeu să vă binecuvinteze pe fiecare în parte. Amin.