Rugaciune

Doamne azi iti multumesc ca m-am trezit si pot respira aerul, pot vedea soarele pe cer, pot merge la baie si imi pot simti fiecare parte a corpului.

Doamne iti multumesc ca desi stiu ce inseamna durerea, azi am pauza, si pot incuraja pe altul.

Doamne iti multumesc ca ma pot duce la munca azi, ca pot retine informatiile din jurul meu, ca pot comunica fara episoade de epilepsie.

Dar cel mai adanc sentiment fata de tine e faptul ca ma iubesti, ca existi, si ca esti cu mine chiar daca nu te vad in anumite zile, nu te simt in altele si am indoile de multe ori. Te iubesc pentru cine esti nu pentru ce poti face pentru mine. Cu tine in viata mea nu ma simt singura, si nu ma intereseaza daca altii cred ca-s bolnava mintal pentru ca am o asa credinta.

Doamne continua sa ajuti pe toti copii tai, printre ei sunt si prietenii si familia mea:)

Amin

Rugaciune

Azi dimineata, in timpul petrecut cu Bunul Dumnezeu, am primit aceasta rugaciune atat pentru mine cat si pentru oricine o vrea:)

Mulțumesc, Dumnezeule, pentru abilitatea de a ierta și pentru darul iertării. Până de curând nu puteam ierta desi am încercat, nu știu de ce, dar presupun că a avut de-a face cu ura care a luat tot spațiul disponibil în inima mea, lăsând loc pentru nimic altceva, inclusiv iertare sau bucurie.

Iti mulțumesc Doamne, pentru că ai inmuiat ceara greu calcificată de ură față de ceilalți și de mine insumi și că ai făcut ca acea ceara să se prelingă afara din sufletul meu. Acum am loc pentru iertare, iubire și bucurie. Acum pot să iert atat pe alții cat și pe mine; va lua efort, va lua voința și alegerea mea, dar am puterea de a alege acum si sufletul meu nu mai e blocat în boala urii, nu mai munceste continuu și epuizat, fără progres inafara oboselii. Îți mulțumesc sincer pentru că mi-ai dat părinții pe care îi am, că locuiesc în această parte a lumii, pentru familia mea și trupul pe care îl am. Ce lucruri spectaculoase si extraordinare am învățat datorita acestor privilegii și ce privilegii am de a putea ajuta pe alți.

Iti mulțumesc, Doamne, pentru că m-ai trezit la potențialul meu, dezvăluindu-mi temerile mele, temerile care m-au capturat într-un costum întunecat si restrans de-a lungul acestor ani. Prin faptul că mi-am arătat aceste temeri și consecințele lor, ai deschis ochii sufletului meu la lucrurile pe care le-am pierdut și la oportunitățile care nu le voi avea dacă aleg să rămân în acest costum întunecat, numit frică.

Eu voi alege viața, dragostea și bucuria. Voi risca să mă deschid și să fiu vulnerabila pentru a câștiga aceste trei calități. Voi re-învăța și re-direcționa atat atenția mea cat si gândurile și comportamentul meu pentru a experimenta consecințele vieții, iubirii și bucuriei. În căutarea mea, voi eșua uneori, dar mă voi ridica și voi continua pentru că focalizarea mea sa schimbat. În cele din urmă, văd că am dreptul să experimentez viața, dragostea și bucuria, un drept pe care mi la-i dat tu cu mult timp în urmă, dar care a fost rapit de temerile altora doar pentru a fi recucerit recent.

Este un proces de re-învățare bazat pe adevărul aratat de tine: ceea ce au spus sau făcut alții impotriva mea cu intentia de a mă dobora este bazat pe propriile lor sentimente de nesiguranță și temeri nu pe caracterul constuit in mine de Tine, Doamne. Sunt pereții lor de restrangere, nu ai mei. Iti mulțumesc, Tată, pentru că mi-ai deschis atat ochii, cat și sufletul pentru a accepta acest lucru. Acceptarea este diferenta între succes și eșec. În trecut, am acceptat adevărurile false a altora și mi-a adus numai un deșert vast in suflet, acum voi accepta adevărul Tău de a alege viața, dragostea și bucuria. La urma urmei, aceasta este definiția echilibrului. Nu unul fără celălalt. Echilibru. Adevăr. De data aceasta aleg adevărul Tău și vom vedea unde se va sfârși.

Amin.

Deuteronomi 30: 15-20

5 Mai 2018

Sambata pe data de 5 Mai, 2018, in Timisoara, sau mai corect pe langa Timisoara, un grup de cupluri tineri casatoriti crestine sau decis sa mearga la iarba verde, la un picnic. Spre mirarea lor au ales o zona noua salbaticita parca pentru acest picnic, si odata ajunsi la iarba verde au inceput pregatirile pentru barbeque, cand au vazut un baiat tinar, descult, alergand dintr-o parte in alta cu o viteza inumana. Curand tinarul sa indreptat spre ei cerandu-le ceva de mancare. A primit doua banane si un mar care le-a mancat la o distanta de ei, intorcandu-se si cerand mincare din nou. Umplandu-i o farfurie cu de toate, baiatul a luat loc langa grup si au inceput a discuta: “cum te cheama? Cati ani ai? Unde stai?” etc. Asa au aflat ca-l cheama Daniel, are 21 de ani si locuia in grajdul parintesc intr-un sat din apropiere. Majoritate satenilor le era frica de el din cauza bolii. Cand Daniel a zis “Trebuie sa plec ca vine boala.” cei din jur nu au inteles si l-au incurajat sa mai stea cu ei la povesti. Zis si facut pana cand Daniel a cazut pe spate la pamint, a inceput sa faca spume la gura, convulsii si sunete ciudat de urate ii ieseau din gura. Instant barbatii au format un lant protectiv intre familiile lor si Daniel, si toti sau retras de baiat cu exceptia a 6-8 barbati, printre care si fratele meu, care sau decis sa se roage pentru bietul om. Singurele detalii care mi le amintesc din conversatia telefonica cu fratele meu de saptamina trecuta erau ca Daniel, si-a astupat urechile cu miinile sa nu auda rugaciunile, minca iarba, si corpul i se indoia drastic ca un pod, se catara pe copaci cu o viteza fulgeratoare, trunchiul copacului fiind foarte gros si fara ajutorul ramurilor, pana a ajuns sus de tot, si tot cu aceeasi repezeala sa dat jos, a sarit in sus la o distanta asa de inalta ca nici un om nu-i in stare de asa ceva si a fost trantit pe spate lovindu-se de o radacina de copac. Intr-un final Daniel sa linistit, si ochii care pana-n acel moment aveau o salbaticiune in ei si-au revenit la normalitate, baiatul sa sculat zimbind privind in jur specific dupa cineva.

“Nu mai vad preoteasa in negru cu limba despicata in doua.” A zis el in cele din urma, continuind “Nu ma mai doare capul, numai spatele.” Spatele il durea de la faptul ca a fost trantit de trunchiul de copac cu cateva minute inainte.
‘Cei in mine, numai cu post si rugaciune iese.” A marturisit baiatul si fratele meu impreuna cu ceilalti l-au incurajat sa inceapa sa mearga la biserica.
‘Asa de mult ma bucur ca ati venit aicea, asa de bine ma simt printre voi.”

“Nu noi, Daniel, ci Isus prin noi te-a vindecat. Slava Domului!”

Desi atmosfera de picnic a fost stricata, cu totii au ajuns la aceeasi concluzie: Dumezeu i-a trimis in acest loc de salbaticiune nou pentru al intilni si pentru a se ruga pentru Daniel ca sa fie eliberat de duhul rau care-l stapinea.

Doamne iti multumim ca tu iubesti pe fiecare copil al tau, si ne rugam ca Daniel sa-ti slujeasca tie pana la moarte.

09f0a008-36cf-41e2-a8a3-d99544d80384

Daniel dupa rugaciune.