December 4th- 2014

IMG_3052

Not sure how your night’s been but our night, last night, was tough. At 1 am I woke up suddenly from chicken in distress noises. (Chet’s been up a while now, due to noises made by squeaky floors which it only meant that one of our kid was up again. Big suprise.) Both Chet and I got up, got dressed, went outside to help but found out our chickens were alright. Our eldest son, however, was out of bed again for the thousand-th time. Frustrated with the situation Chet sent our son back to bed and the friend he was hanging out with in our motor home, back home. Come  to think of it, Chet’s been up most night’s the past 20 years, specifically since our eldest’s has been born. We went back to bed only to be woken up again around 4 am by more chicken distress noises, hard cries of pain in fact. By the time I got some clothes on they quickly died down and I knew sadly why. A racoon visit. An hour later, it happened again. Our neighbor has three chickens and the neighborhood has too many raccoons. The whole thing happened fast and I laid down saddened by what just happened, thinking of the verse: The thief comes only to steal and kill and destroy. (John 10:10) Later on more noises came up. I got up, got dressed, grabbed a golf club we keep around just for racoon butt kicking, a flashlight and ran next door to help, surprised any of his chickens were still alive. Two raccoons, somehow made their way into an otherwise safe chicken coop and were having a good old-time hunting. I flashed the light right in their eyes, screamed and hit anything solid around me like a mad woman. It scared them away but not too far, because I still saw them. So I repeated the crazy woman act. It worked better the second time. Then from 4:45 am until about 7 am I stood guard, mended the damage done as well as I could and made sure the remaining chickens (two survived!) were alright. Once back home I made coffee, a small breakfast for my working guys and tried to go back to sleep. I could not, if its light outside my brain wants to play not to lay in bed:) The reason I’m telling you this story is due to an analogy dancing in my head; the chickens who are peaceful creatures minding their sleep had no clue their night would turn around so fast and their lives would be in danger. The raccoons, predators that hunt and kill at night, formed a plan ( because there were two of them) and went picking the easy defenseless prey, in this case my neighbour’s chickens. Only when I got there and stayed guard ( just like God does so many times we end up crying out to him in distress) the thiefs left. God comes and stands guard between us and the prey roaming around to kill more times than you or I know. The chickens never thanked me, just like we don’t thank God for all the great things he does for us, but I cared anyway and I would’ve stayed there longer if needed. I’m a small, weak human being. How much bigger, how much greater and how much more do you thing God loves us?

P.S. (My neighbour, a great friend, wo is usually up and on top of the situation heard nothing, too tired from a long trip they took the previous day.) We’ll  have a talk later on today with our son about the night owl habit, again.

IMG_2738

Nu sunt sigura cum a fost azi-noapte pentru voi, dar noaptea trecută pentru noi a fost greu. La 1 am m-am trezit brusc din pricina zgomotului de gaina in primejdie. (Chet a fost treaz deja de o vreme, din cauza zgomotului de scirtiiala de parchet,  însemnand că una dintre copii nostrii era treaz. Mare surpriză.) Atât Chet și eu ne-am ridicat, ne-am îmbrăcat, si am  mers afară cu intentia de a ajuta gainile, dar ale noastre erau în regulă. Fiul nostru cel mai mare, însă, era treaz iara. Frustrat cu situația, Chet l-a trimis înapoi în pat și pe prietenul lui cu care vorbea înapoi la acasă lui. Daca stau bine si ma gandesc, Chet a dormit prost in ultimii 20 de ani, în mod special de când sa născut primul copil. Ne-am întors la pat, numai sa ma trezesc iara brusc, de data asta dintr-un vis urit, în jurul orei 4 am cu zgomote de durere facute de gaina iara. Până am pus haine pe mine a murit zgomotul repede și am știut ce sa intimplat. Ratoni. O oră mai târziu, sa întâmplat din nou. Vecinul nostru are trei gaini și cartierul este plin de ratonii. Totul sa întâmplat repede și am stabilit întristata ca versetului: Hoțul nu vine decât să fure, să ucidă și să distrugă. (Ioan 10:10) era foarte potrivit situatiei. Jumate de ora mai tirziu sa intimplat din nou. M-am ridicat, m-am îmbrăcat, am luat un club de golf, o lanternă și am fugit la vecinu sa ajut cumva, surprinsa ca nu toate gainile au murit. Doi ratoni, si-au facut cumva drumul în coteț. Am străfulgerat umina drept în ochii lor, am țipat și am lovit tot ce era solid în jurul meu ca o femeie nebună. Sau speriat, au fugit dar nu prea departe, pentru că eu încă-i vedeam asteptind. Așa că am repetat actul femeii nebune. A doua oara a lucrat mai bine. Apoi, de la 04:45 până la circa 7 dimineața am stat de pază, reparat pagubele. Doua, din cele trei gaini care el le avea, au supravetuit. Odată  ce a aparuy lumina am stiut ca vor fii okay si m-am intors acasă, am făcut cafea, un mic dejun pentru băieții mei și am încercat să se întoarc la somn. Nu am putut, dacă e lumina afara creierul meu vrea să joace nu sa doarma. Motivul pentru care va spun acest eveniment de viata este din cauza unei analogie în capul meu; gainile sint creaturi creaturi pașnice care-si vad de treaba lor, si azinoapte nu au avut nici o idee ca viata lor era in pericol. Ratoni, prădători care vineaza și ucide pe timp de noapte, au format un plan de atac (pentru că arau doi) au ales prada usoara, în acest caz gainele vecinului meu. Doar când am ajuns acolo și a rămas de pază (la fel face Dumnezeu acest lucru de cite ori strigat catre el cind ne simtim în primejdie) raconii au plecat. Dumnezeu vine și stă de pază între noi și dusmanu vietii noastre care face ocol cu intentia de a ucide, de multe ori. Gainele nu mi-au mulțumit, la fel ca și noi, nu mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile minunate pe care le face pentru noi, dar mi-a păsat oricum și eu aș fi stat acolo mai mult, pina eram sigura ca ele sint okay. Sunt o fiinta slaba si neputincioasa, dar D-zeu este mult mai mare  si cit de mult crezi tu ca ne iubește?

5 thoughts on “December 4th- 2014

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s