In anii 1987-1993, cind eram copil, ne unitam mult la fotbal, adica echipa Steaua, care era stiuta ca echipa oamenilor de rind- sau cum Leo fratele meu zice “a oamenilor normali, usor fericiti si mereu ragusiti”. Dinamo, pe de alta parte, sau “ciinii rosii” era echipa “comunistilor, securistilor si oamenilor la care le placea tortura” ca sa cotez iara pe fratele meu, Leo:)

Zilele cind Gigi Hagi era admirat mult, si galeriile se auzeau print tot cartierul in timpul unui meci televizat au fost frumoase:) Eu preferam pe Belodedici- slabiciuni de adolescent- dar Duckadam mi-a umplut inima de respect. Am decenit portarita la meciurile noastre din fata blocului sau la scoala in clasa de sport datorita, lui Duckadam:)

Odata ajunsa in America, am realizat diferenta de bogatie intre un atlet in America si unul in Romania pe timpul “epocii de aur”. Diferenta mare. Dar imi aduc aminte cu drag, galeriile familiei si dicutii ca de exemplu: “Eu tin cu Hagi! Eu cu Lacatus! Eu cu Piturca!” Eu cu Belodedici. Gindeam eu in sinea mea cu zimbetul pe buze:)

Ma gindesc ca si voi ati avut jucatorii vostrii preferati, si va aduce-ti aminte cu drag de zilele glorioase a echipei de fotbal, Steaua.

P.S. Dinamo in loc a practica tactici se ocupa de mismasuri impotriva echipei Steaua.

O zi buna va doresc si multe binecuvintari de la Bunul Dumnezeu:)