Astazi ma palit iarasi si scriu pi moldovinesti si amu voi faci.

Duminica ne-am mutat in apartamentul care ni l-am cumparat amusilea di curind, dar dupi atita amar di munca ni dor tati chealea prin corp.

Ieri am sarbatorit, cum i obicheiul American, ziua multumirii la socrii acasa, oamini tari cumsecadi. Si am ris si am mancat si pi urma am plecat fuga inapoi acasa undi ni asteapta iara munca. Zic eu fuga, dar ne-o luat patru ori pana am ajuns acolea si iara inca patru ori pina am ajuns inapoi acasa, tati opt ori facuti in aceasi zi. Chet, sotul meu, a condus cam tata ziua, si cind nu a condus a stat la masa cu ai lui si eu linga el si am mancat, povistit si ris cit am putut di ghini. L-am vazut ci fericit era el in mijlocul familiei cu traditiile obisnuiti lui de mic si asta ma facut si pi mini sa zimbesc, si rid si sa ma bucur di tati date di Bunul Dumnezeu in viata noastra.

Cu o zi inainti am aflat ci al meu ficior al mari si-a pierdut postul di munca, asa ci fain frumos l-am luat si pi el cu noi si ne-am dus tati, impriuna la rudi si le-am facut surpriza. Si le fi vazut feteli lor plini di surpriza placuta, ca-i mai mari dragu sa faci surprize. Acolea am multumit impreuna dupa obiceiul American, obicei nascut in 1621, cind coloniile Pilgreme noi americane au celebrat prima recolta cu indienii, oamenii natali. Pilgrimii, un grup mari di oamini din Anglia, satui di opresie religioasa sau pus pi vapoari si au plecat sa-si cauti libertatea vietii. Au intrat pe teritoriu aista care pi vremea acheia era pamintul indienilor, au fost ajutati di indieni sa inceapa o viata noua cu recolta si alti lucruri, i-au hranit cu porumb si cartofi o vremi pina sau pus ei pi picioari si pi urma Pilgremii i-au omorit pi multi din indieni iar pe restul i-a asuprit. Nu stiu ce fel di libertati religioasa exact au cautat aistea oamini, ca nu cred eu ca au gasit-o omorind pi altii. Dar amu, sa lasam historia la o parti.

Am ajuns acasa la unu dimineata cu tati trei copii dupa noi si amu infara di mini, tati patru sforaie voiosi. Am ramas cu nisti dureri di cap de la oboseala, dar vad ca durerili vin cu inspiratie moldovineasca di scris. Cam rar pentru mini, mai ales ca am crescut in Transilvania si numai am fost nascuta in Botosani. Dar singili e singi, si-si aduce aminti de locurili natali. Dar te mai uiti?

Si uiti asa, fiecari cu ali lui:)

Va doresc o zi buna cu Bunul Dumnezeu linga voi.