Îngerul

Photo by Pixabay from Pexels

de Carmen McKnight

Copil eram, în drum spre școală, 

Cu cap plecat și burta goală 

Și mi-era somn, ghiozdanul greu

De-abea trăgeam piciorul meu.

Afară totul era înghețat,

Alunecos, cam greu era pe-afară de umblat.

Și sufletul meu de copil, era cam întristat

Cu vânătăi pe față eu am cam umblat.

Și tu ai apărut, în dreapta mea într-o dimineață

Tăcut și pur, și alb, și nemaipomenit

Cu cap plecat pe lângă mine ai plutit 

Respectful tău mi-e instant mi l-ai dăruit. 

Și mă întrebam în sine mea: De unde ai venit? 

Ce vrei? Și cine ești? 

Tăcut tu mult erai,

La fel ca mine.

La început nu ți-am vorbit de fel, 

Furată mult de gândul trist al meu

Dar când mai zilnic tu ai apărut, 

Și de urât atâta timp tu mi-ai ținut

Curiozitatea într-un fel pe mine ma umplut.

Și tot sperând că minte-i nu-i nebună 

Am furișat priviri ascunse peste umăr

Tu tot la dreapta mea pluteai

Tăcut și pur și alb tu veci erai.

A luat o săptămână bună, chiar sau două. 

Până curaj am prins să te salut.

“De unde vii?” Te-am întrebat ușor,

Îmi era frică că mă vei părăsi.

Din cer eu vin, trimis de Tatăl

A ta ființă să-o alin, să-o protejez

Aici am fost de când tu te-ai născut, 

Urât să-ți țin mi-e mult mia plăcut. 

Și ani de zile dupaă aia sfaturi tu mi-ai dat

Fără să miști o buză, mereu mai îmbărbătat.

Fără furie eu de Dumnezeu multe-am aflat

Iar felul tău era așa de pur, de blând, de neuitat, 

Atât de diferit de fruntea încruntată a păstorului car predica,

Și-ți ascultam tot timpul sfatul. Balsam pe inimă el producea 

Înviorându-mi inimă atât de grea.

Ai încercat să mă alini de atuncea pururea.

Când îmi ziceai de Tatăl tău ceresc

Fără religie era, femeile El nu ura,

Și nici copii. El josnici nu-i considera

De multe ori deși greșelile creștinilor El le vedea.

“Carmen, tu iartă.” Așa mereu mă sfătuia.

Ei zic ce cred și fac ce pot, 

Dar multe lucruri încă nu cunosc.

Eu am răbdare, îi iubesc mult și recunosc

Că multă creștere mai trebuie în toți,

Dar nu mă sperii, nu mi-e frică, nu mă storc.

Tu vezi…o creștere ia timp, eșec și grea voință

Nu-ți fă probleme pentru mine, eu am biruință.

Pe-ai mei copii, pe toți eu îi iubesc enorm

Fie creștini, baptiști, atei sau hoți.

Nu-ți umple capul cu necazuri,

Hai la taifas să stăm noi amândouă.

Sprânceana mult sa ridicat

Când am auzit cea ce mi-a oferit.

Nu te mira. Mascul nu sunt și nici femelă  

Ci amândouă, chiar mai mult. Nu înțelegi. Nu-i bai. 

Care-i necazul tău în astă zi?

Zi-mi mie, și ca o mamă dragă sfat eu îți voi da.

A ta mămică e cam ocupată 

Cu ai tăi frați, surori, răbdare nu mai are 

Un sfat să-ți dea, durerea să-ți asculte

Ea ar dori, dar e prea obosită.

Și Dumnezeu pe mine ma trimis

Să o ajut pe ea, căci pentru tine rugăciuni ea a transmis

Pentru că te iubește mult, dar corpul ei e obosit.

Și uite-mă în locul ei aicea sunt. 

Atunci eu lacrimile mi le-am ștres urgent

Că-un zâmbet larg pe față-a apărut.

Și bun prietenă de-atuncea sunt

Cu îngerul trimis de Dumnezeul Sfânt.

Chet’s Love- A Poem

Photo by Carmen McKnight from Pexels

Hi everyone.

The people in my life I rarely speak to you about -like my children, parents, hubby, siblings,- has to do with a -I realized- certain selfish possession. I like to keep them all to myself. Today is one of those rare moments when I’ll share something private- this time is a poem- I wrote about Chet’s love towards me. It was inspired by his tender care when I was at my lowest (in 2014-2015). I would fall into seizure episodes often- three-four times a week or more-and he would rush by my side and carry my broken body to the safety of a bed or a couch then sit with me holding my hands until the scary episodes would pass. Chet’s practical example of love towards me helped me see God’s response to all of us when we’re hurting. A quick, nonjudgmental love in action, taking the fear away by his reassuring strong arms while sweeping us in a secure hug. Enjoy.

Chet’s Love 

It boasts in hugs,

In sweet surrenders 

In cute, soft dimples 

And arms so tender.

It holds me up when body falls,

It brings me up when sadness hits the soul,

It says good morning with the softest whisper

And gives me gentle good-nights kisses.

It sees the best in this shadowed face

And thinks I’m “awesome” thought I feel a fool.

It waits in silence my anger to surpass

And gives forgiveness even when I don’t ask.

Believes I’m stronger, I’m brave and I will conquer.

Thought weak I feel now all too often.

But when the body’s hit with sickness

And lashed, and cut with every measure,

He holds me tight in strongest arms

As weak I fall down into darkness.

He keeps me safe until it passes 

And out I crawl to see his charm,

I super love you” is his thunder. – by Carmen McKnight

God Bless:)