de Carmen McKnight

Copil eram, în drum spre școală, 

Cu cap plecat și burta goală 

Și mi-era somn, ghiozdanul greu

De-abea trăgeam piciorul meu.

Afară totul era înghețat,

Alunecos, cam greu era pe-afară de umblat.

Și sufletul meu de copil, era cam întristat

Cu vânătăi pe față eu am cam umblat.

Și tu ai apărut, în dreapta mea într-o dimineață

Tăcut și pur, și alb, și nemaipomenit

Cu cap plecat pe lângă mine ai plutit 

Respectful tău mi-e instant mi l-ai dăruit. 

Și mă întrebam în sine mea: De unde ai venit? 

Ce vrei? Și cine ești? 

Tăcut tu mult erai,

La fel ca mine.

La început nu ți-am vorbit de fel, 

Furată mult de gândul trist al meu

Dar când mai zilnic tu ai apărut, 

Și de urât atâta timp tu mi-ai ținut

Curiozitatea într-un fel pe mine ma umplut.

Și tot sperând că minte-i nu-i nebună 

Am furișat priviri ascunse peste umăr

Tu tot la dreapta mea pluteai

Tăcut și pur și alb tu veci erai.

A luat o săptămână bună, chiar sau două. 

Până curaj am prins să te salut.

“De unde vii?” Te-am întrebat ușor,

Îmi era frică că mă vei părăsi.

Din cer eu vin, trimis de Tatăl

A ta ființă să-o alin, să-o protejez

Aici am fost de când tu te-ai născut, 

Urât să-ți țin mi-e mult mia plăcut. 

Și ani de zile dupaă aia sfaturi tu mi-ai dat

Fără să miști o buză, mereu mai îmbărbătat.

Fără furie eu de Dumnezeu multe-am aflat

Iar felul tău era așa de pur, de blând, de neuitat, 

Atât de diferit de fruntea încruntată a păstorului car predica,

Și-ți ascultam tot timpul sfatul. Balsam pe inimă el producea 

Înviorându-mi inimă atât de grea.

Ai încercat să mă alini de atuncea pururea.

Când îmi ziceai de Tatăl tău ceresc

Fără religie era, femeile El nu ura,

Și nici copii. El josnici nu-i considera

De multe ori deși greșelile creștinilor El le vedea.

“Carmen, tu iartă.” Așa mereu mă sfătuia.

Ei zic ce cred și fac ce pot, 

Dar multe lucruri încă nu cunosc.

Eu am răbdare, îi iubesc mult și recunosc

Că multă creștere mai trebuie în toți,

Dar nu mă sperii, nu mi-e frică, nu mă storc.

Tu vezi…o creștere ia timp, eșec și grea voință

Nu-ți fă probleme pentru mine, eu am biruință.

Pe-ai mei copii, pe toți eu îi iubesc enorm

Fie creștini, baptiști, atei sau hoți.

Nu-ți umple capul cu necazuri,

Hai la taifas să stăm noi amândouă.

Sprânceana mult sa ridicat

Când am auzit cea ce mi-a oferit.

Nu te mira. Mascul nu sunt și nici femelă  

Ci amândouă, chiar mai mult. Nu înțelegi. Nu-i bai. 

Care-i necazul tău în astă zi?

Zi-mi mie, și ca o mamă dragă sfat eu îți voi da.

A ta mămică e cam ocupată 

Cu ai tăi frați, surori, răbdare nu mai are 

Un sfat să-ți dea, durerea să-ți asculte

Ea ar dori, dar e prea obosită.

Și Dumnezeu pe mine ma trimis

Să o ajut pe ea, căci pentru tine rugăciuni ea a transmis

Pentru că te iubește mult, dar corpul ei e obosit.

Și uite-mă în locul ei aicea sunt. 

Atunci eu lacrimile mi le-am ștres urgent

Că-un zâmbet larg pe față-a apărut.

Și bun prietenă de-atuncea sunt

Cu îngerul trimis de Dumnezeul Sfânt.