The devastating 7.8 magnitude earthquake with the epicenter in Turkey near the Syrian border has caused immense damage. The casualties are high, too high, and I join in prayers for those affected by this natural catastrophe.

Eh, am fost odată tineri și frumoși

Și cu-o grămadă de mușchi armonioși.

Unii eram mai păduchioși

Iar alții mult prea religioși,

Și câțiva un pic ambițioși.

Așa am petrecut noi tinerețea.

Iar viața și de grea era

Tot timpul în lanul viselor trăiam:

Vom fi noi doctori! Ingineri! 

Dar de studiat nu ne plăcea.

Și multe altele noi cam vroiam:

Mămică, soț, și ceva sex, poate copii,

O casă mare că nu prinde rău,

Unul la altul ne spuneam.

Și Dumnezeu să ne dea forță,

Bunăstare și parale

Tăt timpul ne rugam.

Eh, ce viață de adolescenți am dus!

Toți la biserică ne întâlneam

Și mult acolo mai palavrageam.

Cuvântul D-lui să-l ascultăm doream

Dar de multe ori ne plictiseam.

Eh, ce frumos era când câte-un misionar venea

Ca sugativele, toți gură cască, așa stăteam

Amin! Amin! A noastre inimi proslăvea

Că eram dornici de cuvântul viu, nu-acela ce lovea.

Pe urmă am crescut, mulți dintre noi ne-am și căsătorit

Copii, durere, bani puțini cam astea au venit

Și să vezit tu cum genunchii ne-au căzut

Să stăm de vorbă cu Isus.

Mult la cap l-am tot bătut:

Dă-mi casă, pâine, și o mașină tată

Ca am nevastă și o fată.

Și cum ai noști părinți ne-au învățat

Cam multe rugăciuni am înălțat

Cei drept. Si-acuma încă înălțăm

Deși e mult mai greu pe genunchi să neaplecăm

Că-avem artrită, sinuzită, diabet și hepatită

Dar tot o facem că noi știm 

Că pe genunchi, chiar de miracolul nu vine

E tot mai bine decât să uităm de Tine,

Al nostru Dumnezeu care ne-ajută

Să ducem burta mare și oasele îmbătrânite

Pân la sfârșit.

Așa-i viața. Da. Să știi.

Așa că bucură-te măi de ea, că e un dar

Și chiar cu bune și cu rele

Zâmbim mereu, și învățăm constant

Că viața-i nu-i ca în telenovele sau pe internet

Ci mai degrabă e o poveste

Foarte frumoasă și de neuitat_ de Carmen McKnight

Fotografia a fost luata in 2007-2008 in Italia, cand am mers la nunta lui sora mea, Delia.

Ahh, sunt anumite persoane de care nu vreau sa scriu pentru ca simt o protectie materna fata de ele printre care e si Simona. M-am luptat cu mine cativa ani si in sfarsit simt dezlegare sa spun public de ce o apreciez foarte mult pe Simonica, cum ii spuneam in trecut. De obicei scriu generalitati despre cei de care vorbesc public si las anumite lucruri private sa ramana intre noi.

Ehh, cate memorii frumoase avem noi impreuna! Am apreciat intotdeauna la Simona stilul ei calm si practic de a a vedea lucrurile, dar mai ales devotiunea ei fata de familie, facand tot efortul de a participa la evenimente in familie. Ori de cate ori Simona venea aducea cu ea bucuria revederii unei persoane dragi. Este sora cea mai mica a mamei mele, matusa mea mult mai tanara decat mine, de asta cand eram copii sau adolescenti mai bine zis refuzam sa-i zic matusa:) Acume e ocupata cu cei trei copii si sotul, o mamica buna si inteleapta si apreciez mult cand ne putem auzi sau vedea prin intermediul tehnologiei.

Ceea ce simt pentru Simona e foarte adanc si greu de exprimat, cuvintele sunt sarace, dragostea este infipta si inradacinata adanc in sufletul meu:)

Nu ma certa Simona ca am scris despre tine, mersi:)

God Bless:)