Month: July 2018

Finally:))))))

/ Carmen McKnight / Leave a comment

I hate Mercy Me’s song “I can only imagine”, oh my gosh I can’t stand that song!!!! I may be stepping on some toes here but I’m sure that every single one of you has at least one song which you hate passionately, even if that song is from a Christian genre. Mine is “I can only imagine”, it scrapes my brains with static noise and makes me want to scream in pain.

Christian genre has a tendency to put a sad twist to most songs (even if they have an encouraging message) unless you’re Toby Mac or Mandisa;) Which begs the questions: Are all the Christians in this world miserable? Christians don’t love to dance and have a good time celebrating life? I know that’s not true, but if you were to judge the christian faith by the songs alone you would think that God is the saddest aspect of life, void of fun, a sense of humor and good taste.

There is a time to grieve, a time to encourage, a time to be a shoulder for someone to cry on and there’s a time to simply celebrate!!!!!! To jump up and dance because life is good, not perfect and definitely not void of challenges, but good none-the-less. So here’s a song I can finally get up and dance and thank God for my life, despite the fact that I have an infection that’s scrambling my brain in a galactic amount of pain. However when I listen to these types of songs I smile, I laugh and I keep on telling myself: It’s just pain, Carmen, not the end of the world, just pain.

Hope you enjoy this particular song as much as I am and have a great time dancing through or despite the challenges in your life because life is good:)

God Bless:)

Cum ma recuperez?

/ Carmen McKnight / Leave a comment

 

Există multe modalități spre recuperarea sănătății unui om dar fiecare corp și suflet a fost creat unic de Dumnezeu. În mod individual, ADN-ul și sistemul celular din noi sunt unice nouă chiar dacă există multe asemănări între noi, iar recuperarea sau procesul de însănătoșire ar trebui abordat la fel.

Pași practici în procesul meu de recuperare.

Înainte de a primi diagnosticul de boală cronică Neuro Lyme în octombrie 2014 (mușcătură de căpușe cu latură neurologică în stagiu cronic și cu multiple coinfecții) am decis deja să fiu printre cei cu 1% sanșă de a se recupera 100%. Având acest plan, am început călătoria mea spre recuperare iar de fiecare dată când auzeam: Nu există nici un leac pentru asta, răspundeam: Nu încă. Există un remediu pentru toate bolile, numai că noi nu l-am găsit încă. Cred asta.

De asemenea a trebuit să accept un fact real: era datoria mea să lupt pentru a mă însănătoși (asta nu înseamnă că nu am avut momente de îndoială sau de frică). Desigur, medicii aveau să ajute dacă puteau, dar în cele din urmă trebuia să fiu eu dornică de a mă vindeca, ceea ce însemna perseverență, a pune întrebări, a face cercetări și a lupta oricum știam eu mai bine. (O inimă pricepută dobândește știință, și urechea celor înțelepți caută știință. Proverbe 18:15) Mi-am dat seama că trebuia să devin o inimă pricepută. Asta am și făcut.

Pașii care i-am luat în procesul de recuperare au fost:

  1. Am crezut că mă voi vindeca. (Am crezut că trupul meu are capabilitatea pus în el de Dumnezeu de a se vindeca sperând că nu e prea târziu. Credința în Dumnezeu și poate încăpățânarea mea au început să lucreze cu o viteză maximă.)
  2. M-am concentrat asupra modalitățiilor de vindecare. (Persevereța, discuțiile sau controversele cu medicii, întrebările, cercetările, refuzul de a accepta îndoielile altora, punând distanță între oamenii fricoși sau toxici și mine, au fost unele din acțiuni luate de mine în acest proces. M-am înconjurat zilnic cu muzică pozitivă adică creștină, cu predici, am meditat la cuvinte încurajatoare, mai ales Psalmul 23 cu care adormeam cu el pe buze de cele mai multe ori. In ultimele luni înainte de a adormi spun rugăciunea “Tatăl nostru”. Am crezut că Dumnezeu e de partea mea.)
  3. Mi-am schimbat dieta. (Eram deja pe o dieta fără glutină, dar, la sfatul medicul meu naturalist am eliminat toate produsele lactate ca să pot reduce inflamația severă prezentă in majoritatea țesuturilor mele, am eliminat zaharul care suprima/inhaba sistemul imunitar si am adăugat o mulțime de verdețuri bio, ceai verde (pentru proprietățile sale antioxidante), ceai din plante, în special mușețel (de asemenea, pentru proprietățile sale antioxidante și beneficiile sale digestive și calmante și am băut LOTURI de apă, din motive evidente de detoxifiere și hidratare.
  4. Am respectat tratamentele prescrise, în special suplimentele naturale necesare. Am luat cantități mari de tot felul de suplimente naturale pentru a-mi reface sistemul imunitar; în plus am avut sute de perfuzii și de fiecare dată când simțeam durerea acului în venă mă gândeam eu voi câștiga, nu tu, boală.
  5. Mi-am scos toate plombele de mercur. Prea slăbită pentru a trece prin acest proces imediat, a trebuit să trec mai întâi prin doi ani de tratament pentru a obține destulă putere să îndur lucrarea dentară care a început în Martie 2017 și sa încheiat în Septembrie / Octombrie 2014. După fiecare ședință dentară urma perfuzii pentru a-mi întări sistemul ca să reziste următoarea ședință dentare, printre care una a durat trei ore și mi-a dislocat/dezarticulat maxilarul. Dar după ce am scăpat de tot mercurul, îmbunătățirea dramatică a sănătății a fost enormă. Procesul de chelare în prealabil și detoxifierea după au ajutat enorm.
  6. M-am concentrat pe rolul meu de mamă, soție și prietenă. Când am avut destulă energie am gătit, am făcut curăt în casă, am spălat rufe, am primit vizitatori, chiar  dacă inca mă simțeam oribil. M-am concentrat asupra lucrurilor pozitive din viața mea și nu invers. De asemenea, am învățat să mă odihnesc, să spun nu și să nu mă simt vinovată de faptul că aveam nevoie de odihnă.
  7. Am iertat. Chet ma ajutat și ma sprijinit enorm de mult atât financiar cât și emoțional, deasemenea Elizabeth, frații și surorile mele și mulți prieteni, dar numai când am început să iert trecutul dureros și cei care m-au agresat (inclusiv eu), numai atunci am putut să sporesc procesul de însănătoșire. A trebuit să mă eliberez prin iertare. Pentru mine iertarea este un obicei nou și ca toate obiceiurile noi,  trebuie repetat des și continuu.
  8. Am învățat di nou anumite lucruri. Ce vreau să spun de fapt prin a învăța din nou sau re-învăța anumite lucruri? Muschii memoriei trebuie stimulați să-și amintească că odată, în trecut, am condus mașina pe distanțe lungi, am avut serviciu, am făcut parte din societate fără a experimenta panică. Încă sunt în mijlocul acestei etape, încă  mai am de lucrat la ea. Am înfruntat unele lucruri dar încă mai am de înfruntat altele. Dar mergem înainte si sper ca acest articol să poată ajuta cu un strop de speranță pe cei aflați în mijlocul necazului. Doamne îți mulțumesc pentru viața asta:) Amin.

The road towards health

/ Carmen McKnight / Leave a comment

How did I recover?

There are many roads to recovery, one for each body and soal. What do I mean by that?  Individually, our DNA and cellular built are unique for each of us even if there are many similarities between us, and recovery should be approached with this in mind.

But enough of the philosophical talk and let’s get into the practical. How did I recover?

Before I received the diagnosis of chronic Neuro Lyme Disease with multiple co-infections (on October 2014, eight months into the whole thing) I’ve already decided to be the 1% who will recover 100%. With that in mind, I began my journey and every time I heard: There’s no cure for this, I would respond: Not yet. There’s a cure for everything we just haven’t found it yet. I really believe that.

I also had to accept one true fact: It was up to me to get healthy. Sure the doctors were going to help if they could, but ultimately it was up to me to want to heal, which meant perseverance, asking questions, doing lots of research work and ultimately be a guinea pig if that meant success. That’s what I did.

Here are some of the steps I took towards recovery.

  1. I believed I would heal. (I believed my body had what it took to heal, I only needed to figure out what was that, hoping that it wasn’t too late. Faith in God and myself kicked in at full speed… and maybe my stubbornness too;)
  2. I focused on healing. (Persevered, argued with doctors, asked questions, researched, refused to accept other’s doubt, I put distance between me and fearful/toxic people, surrounded myself with positive music, preaching and meditative words such as Psalm 23, and I believed God was on my side.)
  3. I changed my diet. (I was already on a gluten-free diet, but, at my naturopath doctor’s advise eliminated all dairy products to reduce the high inflammation present already in my body, I eliminated sugar which suppresses the immune system and added lots of greens, organic, non-processed foods and drank (still do) a high amount of green tea (for its antioxidants properties), herbal tea, especially chamomile (also for its antioxidants properties, digestive and restful benefits and drank LOTS of water, for the obvious reasons of detoxification and hydration. No soda pop or natural juices just water (filtered) and tea (organic).
  4. I followed to the T all treatments prescribed, especially the supplements. The home page can give you a better idea of the high amount of supplements I took in order to built up my immune system, in addition, all the IV’s I’d endured, shots, pokes, tests meanwhile thinking “I’ll get you, disease! I’ll win not you.”
  5. I had all the mercury fillings removed. Too weak to have this process done right away I had to go first through two years of treatment to even get me strong enough to endure such a process, which began in March 2017 and ended in September/October of the same year, with IV treatments between each dental session to rebuild enough so I could withstand the next dental appointment, one of which lasted three hours and dislocated my jaw. But once all mercury was out the dramatic improvement in my health was unreal, literally within hours. The chelation beforehand and the detox afterward helped.
  6. I focused on being a mom, wife, and friend. If I could muster it, I cooked, cleaned my house, did laundry, visited friends etc, even if the entire time I felt horrible, I focused on what I had and not the other way around. I also learned to rest, say no, and feel no guilt over the fact that I needed rest.
  7. Forgive.  Chet helped and supported me in the most amazing of ways possible, financially and emotionally, along with Elizabeth, my brothers and sisters and many friends, but I had to forgive not only myself but the painful past. I had to set myself free through forgiveness, a new habit and like all new habits this one I must repeat a lot and often so it will stick.
  8. Re-learn. I’m still smacked in the middle of this one. What do I mean by re-learn? This is where the memory muscles have to remember that once I drove long distances, I used to work full-time, be part of society and among people without panicking, I used to be outgoing and love the presence of people, take vacations etc. I’ve overcome some and I must overcome others, like being in an airport and get on a plane, (still terrified of that one). One step at the time. But I’m thankful:) Hope this article will help any of you out in this world fighting your own Lyme disease or autoimmune battles. God Bless:)

Vacation

/ Carmen McKnight / Leave a comment

Four years ago, in the middle of suffering and when my life was spent mostly in bed for months at the time in unimaginable pain, I kept my focus on a particular image; a sunny day in the future enjoying myself as a healthy woman in the middle of nature- God’s creation.  This day came to past a few months back, however, a week ago we enjoyed our first vacation since 2014, four years ago when I fell ill. I can not express the intense joy I felt during multiple moments throughout this vacation and the thanksgiving my heart expressed to God for having the opportunity to re-live such moments, even if at some point the body began to protest intense fatigue. All I did, was to take time and rest, then resume our activities.

Why am I writing this to you? Because you’ve read and seen the side of me through pain and now I want to share the other side, the side of health, the walk of health, the walk towards health. While in pain, I visualized daily the very moments I finally got to live this past week! In the past, although the body was full of death threats, no one could steal my dream hidden deep within. Never give up and if you feel fatigued in your body or in the spirit, take a few moments to rest, then go on keeping your focus on your own image of hope. For me, that image of hope was in the middle of nature, the very nature where my suffering came from through the tick bite but I was determined not to let this pain keep me a prisoner of fear.

If you are in the midst of suffering right now, what would your focus of hope look like?  Joy, peace, love, safety, new friends, health? These are the most important and in the end, these are the fruits of God’s love for us, the acceptance of our own being (the creation of God) and the love of our neighbor. Forgiveness is the way which leads to them, forgiveness and perseverance. (I know some of you will contradict this last part, as I too contradicted this part in the past, especially forgiveness. I found excuses, telling myself that I was not the one who needed to forgive, I was the hurt one and not the abuser, but I was blinded by my own anger and hurt. I forgive so I can heal. I’m also wise and not allow broken people to determine my destiny.)

I wish you a beautiful summer day, a beautiful holiday for those of you who are or will go on vacation and the grace of God may continue to be upon us as always.

God Bless:)

Prima Vacanta Dupa Patru Ani

/ Carmen McKnight / Leave a comment

 

Acum patru ani, in perioada intensa a suferintei si o viata traita in pat luni de zile cu dureri de neimaginat, imi concentram gandurile la o zi insorita pe viitor unde voi putea iesi iara-si in natura bucurandu-ma ca omul sanatos de creatia lui Dumnezeu. Aceasta zi a venit cam de cateva luni, dar acum o saptamana, pentru prima data in patru ani familia noastra a avut parte de prima vacanta de cand am cazut la pat. Nu-mi pot exprima bucuria intensa care am simtit-o in orice clipa pe perioada vacantei si expresiile de multumire ridicate catre bunul Dumnezeu pentru asemenea momente. Desi la un moment dat corpul a inceput sa protesteze oboseala intensa, ceea ce ma facut ca sa ma odihnesc, am reluat activitatea mai apoi.

De ce va zic aceste lucruri? Pentru ca in durere, ceea ce am trait in mod real, era deja real in mintea si sufletul meu, si desi toate semnele trupesti erau pline numai de amenintari de moarte, nimeni si nimic nu ne poate fura visul din inima noastra. Nu va da-ti baruiti niciodata si daca simti-ti obosela in corp sau in spirit, lua-ti cateva momente de odihna, fiecare cum are nevoie, dar pe urma merge-ti mai departe, avand permanent in profilul viziunii imaginea sperantei. Pentru mine imaginea sperantei era in mijlocul naturii, aceeasi natura de unde a venit pericolul si suferinta prin muscatura de capuse. Asta nu insemana ca nu iau pas de precautie cand sunt in natura, asta nu inseamna ca arunc intelepciunea si sfaturile, dar nu las ca ceva care mi-a facut rau sa ma tina prizonierul fricii.

Daca poate esti in mijlocul suferintei acum, ce ai vrea pe viitor sa re-traiesti? Bucurie, pace, iubire, siguranta, prietenii noi, sanatate? Astea sunt cele mai importante si in final astea sunt roadele iubirii lui Dumnezeu fata de noi, a acceptarii propriei fiinte (creatura lui Dumnezeu) si a dragostei fata ce aproapele nostru. Iertarea e calea care duce la acestea, iertarea si perseverenta.

Va doresc o zi frumoasa de vara, o vacanta frumoasa pentru cei care sunt sau vor merge in vacante si har si pacea lui Dumnezeu sa continue sa se reverse peste noi ca si pana acum:)