Fotografia a fost luata in 2007-2008 in Italia, cand am mers la nunta lui sora mea, Delia.

Ahh, sunt anumite persoane de care nu vreau sa scriu pentru ca simt o protectie materna fata de ele printre care e si Simona. M-am luptat cu mine cativa ani si in sfarsit simt dezlegare sa spun public de ce o apreciez foarte mult pe Simonica, cum ii spuneam in trecut. De obicei scriu generalitati despre cei de care vorbesc public si las anumite lucruri private sa ramana intre noi.

Ehh, cate memorii frumoase avem noi impreuna! Am apreciat intotdeauna la Simona stilul ei calm si practic de a a vedea lucrurile, dar mai ales devotiunea ei fata de familie, facand tot efortul de a participa la evenimente in familie. Ori de cate ori Simona venea aducea cu ea bucuria revederii unei persoane dragi. Este sora cea mai mica a mamei mele, matusa mea mult mai tanara decat mine, de asta cand eram copii sau adolescenti mai bine zis refuzam sa-i zic matusa:) Acume e ocupata cu cei trei copii si sotul, o mamica buna si inteleapta si apreciez mult cand ne putem auzi sau vedea prin intermediul tehnologiei.

Ceea ce simt pentru Simona e foarte adanc si greu de exprimat, cuvintele sunt sarace, dragostea este infipta si inradacinata adanc in sufletul meu:)

Nu ma certa Simona ca am scris despre tine, mersi:)

God Bless:)