Eh, am fost odată tineri și frumoși

Și cu-o grămadă de mușchi armonioși.

Unii eram mai păduchioși

Iar alții mult prea religioși,

Și câțiva un pic ambițioși.

Așa am petrecut noi tinerețea.

Iar viața și de grea era

Tot timpul în lanul viselor trăiam:

Vom fi noi doctori! Ingineri! 

Dar de studiat nu ne plăcea.

Și multe altele noi cam vroiam:

Mămică, soț, și ceva sex, poate copii,

O casă mare că nu prinde rău,

Unul la altul ne spuneam.

Și Dumnezeu să ne dea forță,

Bunăstare și parale

Tăt timpul ne rugam.

Eh, ce viață de adolescenți am dus!

Toți la biserică ne întâlneam

Și mult acolo mai palavrageam.

Cuvântul D-lui să-l ascultăm doream

Dar de multe ori ne plictiseam.

Eh, ce frumos era când câte-un misionar venea

Ca sugativele, toți gură cască, așa stăteam

Amin! Amin! A noastre inimi proslăvea

Că eram dornici de cuvântul viu, nu-acela ce lovea.

Pe urmă am crescut, mulți dintre noi ne-am și căsătorit

Copii, durere, bani puțini cam astea au venit

Și să vezit tu cum genunchii ne-au căzut

Să stăm de vorbă cu Isus.

Mult la cap l-am tot bătut:

Dă-mi casă, pâine, și o mașină tată

Ca am nevastă și o fată.

Și cum ai noști părinți ne-au învățat

Cam multe rugăciuni am înălțat

Cei drept. Si-acuma încă înălțăm

Deși e mult mai greu pe genunchi să neaplecăm

Că-avem artrită, sinuzită, diabet și hepatită

Dar tot o facem că noi știm 

Că pe genunchi, chiar de miracolul nu vine

E tot mai bine decât să uităm de Tine,

Al nostru Dumnezeu care ne-ajută

Să ducem burta mare și oasele îmbătrânite

Pân la sfârșit.

Așa-i viața. Da. Să știi.

Așa că bucură-te măi de ea, că e un dar

Și chiar cu bune și cu rele

Zâmbim mereu, și învățăm constant

Că viața-i nu-i ca în telenovele sau pe internet

Ci mai degrabă e o poveste

Foarte frumoasă și de neuitat_ de Carmen McKnight