Mi-o amuțit, o Doamne, sufletul

Și inima mi sa întunecat

Când văd războiul ăst cum urlă

Și cum atacă om nevinovat și vinovat.

Mă-ntreb în mine: Doamne,

Chiar este ceea ce văd adevărat?

Mă-alătur celor care strigă-acuma

Și-ți cere ție ajutor, dar ce păcat

Că ura, spaima și furtuna

Învinge iară pentru un moment. 

Deschide Doamne inimile dure

Adu-aminte oamenilor de iubirea 

Care tot timpul tu ai arătat.

Ajută-ne acuma să vedem

Că sufletul nostru iară e întunecat!

Noi cerem ajutor, milă și îndurare

Și așteptăm miracol, revelare

Dar și tu plângi când vezi ce comportare

Avem. Suntem atât de cruzi!

De egoiști, le lași, plini de mizerie în gândire.

Cum de-am ajuns aici?

Eu mă întreb.

Și așteptăm miracol, revelare

Noi am uitat un lucru:

Pe cel de lângă noi să îl iubim.

Atât pe ei cât și pe noi

Sau mult prea mult pe noi 

Și nu de-ajuns pe alții?

Avem nevoie Doamne să ne-ajuți, să ne îndreptăm

Altfel cu toții vom pieri. –de Carmen McKnight