amintiri din copilarie

Carmen cea…

/ Carmen McKnight / Leave a comment

IMG_4598IMG_5015IMG_4008

Prima fotografie: eu in clasa a 12-a

A doua fotografie: Eu cu Chet chiar inainte de nunta, 1993.

A treia fotografie: ei cu Chet acuma o luna:) 2017

Carmen cea, ce, care, de ce si cum? Am prea multe porecle: Visatoarea, Scriitoarea, Capitanul, Luptatoara si Pintesa de Gheata. Ultima, dupa cum va da-ti seama, e datorita caracterului meu calduros:))))

De a scrie despre propria-ti fiinta este un proces care-i usor deceptiv. Ori scrii prea partinitor ori esti prea aspra asupra-ti proprii fiinte.

Nascuta prima la doisprezece frati si surori, din prima suflare pe acest pamint am avut de luptat. M-am nascut cu ceva probleme de sanatate si mi-a trebuit injectii de vitamina D si fier din start. Aceste probleme ia dat doctorului care m-a adus pe lume o idee, si a incercat sa o convinga pe mama mea sa ma omoare, un fel de avort dupa nastere. Mama, femeie cu frica de Dumnezeu, a refuzat categoric. Ura asupra crestinilor a fost a-l doilea motiv a doctorului. Eram un pui de crestin, parte dintr-o grupa a societatii mult urita de ateistii la putere.

Un suflet sensibil, am adunat in sufletul meu durerea altora, ca si cum viata mea depindea de a elimina suferintele altora. Abuzul societatii l-am inteles; eram pocaiti si multi ne ura, dar abuzul tatalui nu l-am inteles multi ani. Intr-un camin unde trebuia sa ne fi simtit in siguranta, tata a devenit inamicul numarul unul, fulgering orice intelegere in inima mea a unui camin de siguranta. Am respirat si am mincat frica zilnic, lucru care mi-a daunat in sanatate, in intelegerea mea spirituala fata de Dumnezeu, si fata de adaptarea in general in societate. Noi nu am fost educati, in schim am fost abuza-ti. Cartile mi-au fost mie refugiu si acolo am gasit o lume a imaginatiei, unde puteam visa fara frica.

Fiind cea mai mare, nu am avut copilarie sau adolescenta, ci am lucrat foarte mult.

Dupa liceu, nu mi sa dat voie sa merg al facultate din cauza sexului meu (pentru ca eram fata) si datorita lipsei de bani, lucru care ma umplut de ura, pe moment. Am intrat direct la lucru ca vinzatoare de suc si inghetata, pe timpul acela la moda, si am avut prima mea experienta cu un sef tare de treaba. Intr-un fel nenea Vasile, nestiut de el, mi-a devenit imaginea pozitiva de tata. Lucram 10-12 ore pe zi si eram fericita.

Dumezeu pentru mine, pe acea perioada de timp, nu era decit un tiran, agitat si plin de furie tot timpul, si fara pic de mila. Nu vroiam sa am nimic de a face cu un asa monstru, lucrul care nu l-am putut discuta cu nimeni pe acea perioada. Dar, dupa revolutie, cind un misionar a venit in vizita si a inceput sa vorbeasca despre toate experientele lui personale cu Dumenzeu, Isus si Duhul Sfint, am vazut o latura a lui Dumenezeu foarte diferita de cea predicata de la amvon. Latura asta era a lui Isus din Noul Testament, a unui Dumnezeu a miracolelor dar mai ales a dragostei. Inima mi sa deschis in seara aceea, si ma simteam ca Maria la piciorele lui Isus absorbita in cele auzite. Libera, si fara nici o tactica de manipulare am ales in acea seara o relatie cu Dumnezeu, care pina-n ziua de azi e prezenta:) De atunci viata, desi grea in anumite momente, a avut o latura frumoasa.

In 1993, am intilnit un misionar chipes care m-a salvat, pe mai multe lature:) Chet, American get-pe-get, a venit inapoi in August si am facut nunta desi nu puteam vorbi unul cu altul. In Otombrie am plecat in America si a fost cea mai grea perioada din viata mea; nu din cauza lui Chet, mai degraba faptului ca-mi lasam familia in urma neprotejata, si tot odata intram intr-o lume straina in care nu cunosteam pe nimeni. Nu pretind ca a fost usor, dar am trecut si de perioada aceea. Numai romanii plecati in strainatate pot intelege cit de greu este.

In 1995 am avut primul copil, un baiat pe care l-am numit Merrill dupa socrul meu, in 1996 am avut-o pe Meleah si in 2003 l-am nascut pe Alex, care i-am dat un nume mai usor de pronuntat pentru familia mea din Romania:)

Am lucrat ca babysitter, ca invatatoare, ca vinzatoare la Gap, ca agent de cumparare-vinzare a caselor, ca scriitoare si ca terapist de masaj.

In 2014, am cazut la pat cu o boala care aproape mi-a luat viata, de la o muscatura de capuse, si lupt de atunci sa ma refac, un proces mult prea lent pentru o personalitate nerabdatoare ca a mea. Ii multumesc lui Dumnezeu zilnic pentru fiecare zi traita pe acest pamint, si ma multumesc cu lucruri simple:) Inca am nevoie de multa odihna si in ultimele trei saptamini am avut iara un val de slabiciune cu symtomele de la malarie, de asta am avut timp sa scriu atita:))) Cind ma simt bine mi-e greu sa stau locului pentru ca sint nerabdatoare sa traiesc viata din plin, sau cel putin plinul care-l pot la momentul de fata.

De cind m-am nascut Dumnezeu a fost de partea mea. Pe urma la trimis pe Chet sa fie exemplu a dragostei lui si uite asa, Dumnezeu, Chet si cu mine mergem inainte si ne bucuram mult de cadoul numit- viata:)

L-am intrebat o data Pe Dumnezeu, de ce m-a adus in America.

“Sa-ti salvez viata.” A fost raspunsul.

Oana Baby

/ Carmen McKnight / Leave a comment

IMG_4940IMG_4943IMG_4948

Prima fotografie; 1993 Oana cu mine

A doua fotografie: Gemenle lui Oana si Alex, Sara si Rebeca

A treia fotografie: nunta:)

Numarul doisprezece si ultima, Oana e cea mai mica si nu conteaza cit de puternica arata pentru noi va ramine tot timpul “cea mai mica”:) Inca de mica, Oana a invatat foarte repede cum sa-l invirta pe tata, care avea o slabiciune fata de “febletea” lui si a folosit aceasta fara hesitatie. In episoadele “de furie” a tatalui Oana statea tacuta si la distanta, dar sint sigura ca nu i-a fost usor vazind fratii ei abuzati.

Din anii frageti ai adolescentei, Oana, fortata de absenta mamei, a luat rolul matern, spalind in casa, facind curat, facind mincare etc. A trebuit sa invete de mica sa-si impuna punctul de vedere si nu sa lasat calcata in picioare, dind instructii fratilor ei des. Oana este opinionata si stie ce vrea in viata.

Dupa liceu, Oana a lucrat pe o perioada scurta de timp ca chelnerita la un restaurant, dupa care a plecat in Italia/ Roma sa-si ajute sora mai mare, care lucra ore lungi si schimb de noapte dese ori ca asistenta medicala. Asa a avut Oana grija de copii lui Delia,  facind curat si mincare. Oana si-a dat seama ca viata domestica ca mamica si sotie e pentru ea. Prin aceeasi site “Pom Verde” Oana l-a intilnit pe Alex, si nunta a avut loc in 2014, o nunta la care nu am putut participa din cauza bolii.

Viata financiara dupa nunta a fost cam great, ceva tipic in Romania, si Alex si-a extins viziunea dupa loc de munca spre tarile straine din Europa. A gasit un post de munca in Germania, la Munchen si a fost fortat sa-si lase sotia insarcinata in Romania cu parintii lui, vazindu-se numai prin vizite rare.

Alin, care pina acum sa stabilit foarte bine in Ulm, Germania, la numai o ora de Munich, il vizita pe Alex cind putea. Cartierul sarac si primejdious in care locuia Alex cu alti romani, l-a facut sa-i caute urgent un alt loc de munca. I-a gasit unul in Ulm, si Alex sa mutat la Alin. Oana a venit si ea imediat. Citeva luni (cred ca patru) mai tirziu, Oana a nascut fete gemene, o raritate atit in familia noastra cit si in familia lui Alex. De fapt nu stim sa fi avut gemeni in neamul nostru sau a lui Alex. Cele mai fericite momente in viata lui Oana au fost atit la nunta ei, dar in deosebi cind si-a tinut in brate fetele dupa nastere. Alex, care a dorit fete in loc de baieti era in culmea fericirii. Alin era si el in culmea fericirii ca unchi, si privilejiul de asi vedea familia crescind in numar.

Dupa ceva timp Oana si Alex s-au putut muta la locul lor, intr-un apartament mare. Oana e o fata foarte harnica. Dar ca bucatar e pur si simplu extraordinar de buna, si burtile lui Alex si a lui Alin, care maninca la Oana aproape zilnic, cresc zilnic ca dovada:) Pe cit e ea de buna la mincare pe atit e de buna la a coace si a face deserturi.

Desi a avut numai un an cind eu am plecat din Romania si o cunosc maj mult din conversatii pe WhatsApp or prin vizitele facute in Romania, in trecut, am primit o doza mare de respect fata de ea cind am auzit ca era insarcinata cu gemeni. Instantaneu am stiut ca Dumnezeu a gasit-o atit vrednica cit si puternica sa fie mama a unui set de gemeni.

Sint mindra de surioara mea cea puternica, si ambitioasa, si le doresc o viata lunga si plina de fericire. Oana si Alex par tare fericiti cu familia lor mica:)

Iti multumesc Doamne asa de mult pentru niste frati si surori atit de buni si speciali:)

 

Fanu cel Puternic

/ Carmen McKnight / 2 Comments

IMG_4877IMG_4651

1991-2002

Moartea ne intilneste pe toti la un moment dat, si conteaza cum ii raspundem.

Fanu, scurt pentru Stefan, a fost ultimul baiat si numarul unsprezece in rindul clanului nostru. A intrat in lumea asta in Decembrie 1991 si a plecat mult prea curind din mijlocul nostru.

Fanu era o fire blinda si foarte darnica. Ochii lui mari si caprui erau plini de expresie si tenul deschis era parca de portelan. In aceste detalii a semanat mult cu Alin. Datorita virstelor apropiate dintre ei, Fanu si Alex petreceau mult timp impreauna, jucindu-se cu masinute sau fotbal in curtea apartamentului. O fire competitiva, Fanu lupta mult sa cistige, dornic de a deveni cel mai bun. Tot odata visa mult cum sa ajute cind pe unul cind pe altul. Copilaria lui a fost cit de cit normala, desi un pic umbrita de cruzimea tatalui. Zimbea usor, ridea cu pofta si ii placea glumele.

In primavara anului 2002, Februarie mai exact, Fanu a inceput sa aibe dureri de cap izolindu-se de ceilalti si evadind lumina. Simultan avea febra si dureri in partea temporala din stinga. Mama la dus la clinica de familie, unde fara sa-i faca examin la pus pe tratament, tratament care nu l-a ajutat. A fost dus la spital si internat doua saptamini, unde a facut antibiotic injectabil zilnic, ca tratament. Odata inapoi acasa Fanu sa simtit un pic mai bine pe o perioada temporara de doua saptamini, dupa care febra si durerea temporala a revenit cu o forta si mai mare. Mama cu Delia l-au dus la urgenta, dar nu l-au internat, in schimb l-au trimis la spitalul de boli infectioase. Acolo au asteptat ceva timp, cu Fanu pe o targa plingind in dureri. Cind a venit medicul, care-l suspecta de meningita, a observat ca Fanu avea o semipareza pe partea stinga si l-a trimis direct la Timisoara. A chemat ambulanta si a fost transferat in aceeasi zi la spitalul de la Padurea Verde in Timisoara. Era Martie. La Timisoara a fost transferat la citeva spitale, multe teste sau facut, si multe diagnosticuri sau schimbat, dar in general dupa o tomografie la sectia de neurologie, medicii si-au dat seama ca e grav si fara sperante.

Fanu si Alin se mai plimbau prin curtea spitalului la inceput, ori de cite ori se vizitau, dar in termen de citeva saptamini Fanu a paralizat, nu a mai putut sa inghita sau sa vorbeasc. Era pe transfuzie non-stop si comunica prin notitele care le scria. (Exemplu sus in fotografie). Mama mea a stat linga Fanu zi si noapte, si mergea sa se odihneasca din cind in cind, si numai daca era acolo ori Delia ori Alin. Tata, care veni-se in vizita in America pentru prima data, a trebuit sa-si taie concediu si impreuna ne-am intors in Romania. Cind l-am vazut pe Fanu era de nerecunoscut, toti muschii ii disparu-se si era numai piele si os. Ii vedeam forma inimii cum ii batea sub pielea subtire. Cu citeva saptamini inainte de a muri ia spus mamei, scriind, ca el va muri. Plina de durere in suflet mama i-a raspuns ca nu-i adevarat. A treia oara, Fanu a insistat.

“Mama, eu am sa mor. Te rog deschide usa.” Si mama ii deshidea cind usa de la baie cind cea de la salon.

“Nu mama, usa asta.” Si Fanu a aratat spre tavan.

“Fanule, ala e tavanul, nu usa.”

“Ba da, mama, e o scara cu doi ingeri care asteapta si o usa inchisa in fata scarii. Te rog deschide usa ca sa plec.” Si mama si-a dat seama atunci ca se apropie timpul dar inca nu putea realiza adevarul. De fapt nici unul din noi nu am putut realiza adevarul. Fanu a murit in noaptea de 27 Mai, cu Alin la capul lui si a venit acasa numai in sicriu unde fratii il asteptau indurera-ti. Sefa spitalului a cerut permisiune pentru autopsie, si a gasit diferite tipuri de cancer, cancer care ea nu a mai vazut pina atunci (numai pe coloana vertebrala a gasit patru tipuri de cancer diferit) si a trimis multe probe in Franta pentru analize. Nu am primit nici o veste inapoit. Dar ea a recomandat ca toti sa faca niste analize de plamini (nu stiu exact detaliile). Dupa inmormintare, (31 Mai) o inmormintare plina de colegii de clasa atit a lui Fanu, dar si cit a lui Alex si Oana, si directoarea Scolii Generale Numarul 1, doamna Chintuan, mama sa mutat la Vilcele permanent unde l-a jelit mult pe Fanu.

Fanule, nu te vom uita niciodata. Dar in acela-si timp sintem bucurosi ca nu mai sufera, si ca nu mai are dureri. Ii multumesc Bunului Dumenzeu pentru privilejiul de a-l avea pe Fanu in viata noastra, chiar daca pentru o perioada scurta de timp. Ii multumesc ca la impartit cu noi o perioada de timp:) Intr-o buna zi ne vom revedea, dar nu inca.

P.S Un an mai tirziu, Alin a avut aceleasi simptome si ne-a intristat pe toti, nedornici sa pierdem un alt frate. I-au gasit o formatiune tumorala dar nu canceroasa, in sfenoid, cit un virf de deget mare, format din cauza stresului si a prafului/poluarii. Operatia facuta la Bucuresti a fost plina de succes:)

Domane, iti multumesc pentru fratii si surorile mele, pentru timpul petrecut impreuna, si de memoriile frumoase care le am (avem) cu Fanu:) Amin.

Iulian cel de neinvins

/ Carmen McKnight / Leave a comment

IMG_4831IMG_4824IMG_4826

Prima fotografie: Iulian

A doua fotografie: Iulian in spital anul acesta inainte de a avea operatie.

A treia fotografie: Cornelia la visitat la spital (la lucru).

Numarul opt in familie, Iulian era un copil sensibil dar puternic. Ca adult e la fel:) Nu conteaza de cite ori viata il loveste, Iulian se ridica inapoi si confrunta totul cu un curaj puternic. Iuli este un prieten extrem de credincious (nu numai in sensul spiritual). Desi e singurul care arata foarte mult cu tatal nostru, Iuli nu are caracterul tatalui. Alex al meu seamana foarte mult cu Iuli si zimbesc ori de cite ori ma uit la fiul meu:) Adolescenta ia fost bintuita de episoadele de abuz al tatalui si absenta mamei, care sa mutat la casa din Vilcele in timpul scolii generale, lasindu-i singuri. Scoala ia fortat pe fratii mei mai mici sa locuiasca in Hunedoara, si mergeau la Vilcele la sfirsit de saptamina sau in timpul vacantei, dar erau pusi la munca des. Parasi-ti, aveau de aface cu agresiunea lui tata si lipsa de mincare.

Dupa liceu, Iuli sa mutat la Arad cu Alin unde a inceput facultatea, dar din nefericire nu a putut termina deoarece Alin sa mutat in Germania, cu lucru si Iuli a ramas singur iara, fortindu-l sa se intoarca in Hunedoara. Acolo a facut doua facultati simultan, una la asistenta medicala si cealalta in management. Le-a terminat pe amindoua dar lipsa de posturi de munca in Hunedoara, la fortat sa petreaca mult timp la Vilcele. Cred ca si dorul de mama la impins acolo:) A muncit mult la casa, in gradina si pe urma in constructii alaturi de Ionel Albescu, un om bun si pastorul bisericii locale. In Ionel, Iuli a gasit un exemplu de tata si un refugiu emotional, de la care a invatat multe lucruri bune atit in domeniul spiritual dar si cel emotional. Asa a devenit Ionel un tata adoptiv, si Iuli’l considera si in ziua de azi ca tata. Tot in perioada aceia la intilnit si pe Adrian Bandila, care i-a devenit un prieten foarte apropriat, ca un frate. Cu fratii lui mai mari plecati in alte orase cu lucru sau casatoriti, Iuli a fost cam singur. El si Leo, au avut o relatie frumoasa, precum si cu ceilalti mai mici.

Alex la introdus pe Iuli la un site crestin “Pom Verde” unde a intilnit-o pe Cornelia, o fata foarte frumoasa si finuta. Cornelia locuia in Londra, Anglia cu surorile ei si lucra. Intr-un final Iuli a plecat in Anglia si a lucrat in constructii. Nunta lor a fost in 2013, si am putut participa si noi (ultima data cind am vizitat Romania) si ne-am bucurat impreauna cu intreaga familie (cu exceptia lui Oana, care lucra in Italia).

Dupa nunta Iuli a lucrat in constructie ceva timp si in ultimii doi ani lucreaza ca asistent medical intr-unul din spitalele Londrei.

In ultimul an Cornelia si Iulian au trecut prin niste momente foarte grele, dar Iulian infrunta totul cu o atitudine puternica. Desi in dureri enorme de la pietrele de rinichi, Iuli a confruntat fiecare zi cu o perseverenta titanica.

Sint foarte mindra de el si deabea astept sa vad ce binecuvintari va primi in viitor:)

Tiberiu-Leul

/ Carmen McKnight / Leave a comment

IMG_4725

IMG_0192

IMG_0189

Prima fotografie de la stings: Iulian, Alex, Mia si Tibi

A doua photografie: Nicole ca mireasa:)

A treia photografie: Tibi ca mire:)

Tibi, poreclit Leo sau Leul, datorita parului blond, masiv si bogat cu care sa nascut a fost un baiat retras. In timpul travaliului, mama a impins mult, pentru ca lui Tibi i-a placut la caldura mai degraba. “A fost puturos, a trebuit eu sa fac totul si nu ma ajutat cu nimic.” Spunea mama intr-una din zile. “Cind a iesit, avea parul asa bogat si ii statea drept in sus ca la un leu.” A adaugat ea. E adevarat ca Leo, daca ar avea de alege, sar relaxa in fata unei farfurii cu mincare imprejurat de cei dragi, lucrul care-l admir:)

Numarul opt in familie, Leo este un tip cugetator, cu o latura peotica si romantica a vedea viata, o latura pozitiva din punctul meu de vedere. Leo are un tip diplomatic de a vorbi si face pe fiecare sa se simta valoros cind el vorbeste. Are tendinta de a vedea partea pozitiva a vietii si uita repede partile negative ale abuzului din trecut. Tibi vede tot timpul partea buna a unui om, si nu ma mira ca in final sta asa aproape de Sergiu, care are un caracter similar:)

Intr-o vacanta in timpul liceului a plecat in Germania cu Flesh la Sergiu, unde Flesh a devenit starul intr-o echipa de fotbal si Leo a devenit portar pe o perioda scurta de timp. El era interest mai degraba in fructele si sucul servit la sfirsitul antrenamentului, decit de sport.

Dupa ce a terminat liceul in Hunedoara, a plecat in Bucuresti si a facut facultatea la tourism management. De acolo, batut de dragoste a plecat in Oltenia unde a “inteles ca femeile is periculoase:)” Impins de pericol sa reintors in Hunedoara unde la intimpinat un tata rece. De acolo sa mutat la Timisoara, unde a avut diverse posturile de munca printre care si chelner. Intr-un an Chet cu Merrill, au zburat in Romania, la Timisoara mai exact, cu lucru, si Chet a mincat la restaurantul unde Leo lucra. Mi-a zis ca a fost cea mai buna experienta pe care a avut-o cu un chelner, experienta de prima clasa. Tot in Timisoara, intr-o cafenea lucra Nicole si asa a intilnit-o si sa cam indragostit de ea:) Dupa citiva ani de curtare sau casatorit in Timisoara, si imediat dupa nunta sau mutat in Berlin, Germania, la Sergiu. Au fost ajutat-ti mult de Sergiu cu actele si post de munca si acuma stau legal in Germania si cu post de lucru, si au putut sa se mute la un apartament. Impreauna au un baiat de 6 luni cu planuri pentru marirea familiei in viitor:)

In familia noastra e stiut si apreciat de talentul lui de a scrie poezii. Intr-o buna zi sper sa vad o carte publicata de poezii sau poate  vom face o colaborare pe viitor si vom scrie ceva impreuna:)

Rinduri de poezie scrise de Leo,  mie:)

Chiar si daca esti departe

Amandoi vom scrie-o carte

Sa scriem una mai mica?

La-nceput o carticica?

Sa nu ne fortam prea tare

Ca o sa-avem tensiune mare

Stim exact ce-i de facut

Sa o luam de la-nceput.

Leo vorbeste doua limbi jumate:) Romana, Engleza si jumate din Germana, dar nu-i bai ca o invata el pe toata curind:)

Deabea astept sa vad ce-i va aduce viitorul si celebrez impreuna cu el successful lui:)

Flavius cel Curajos

/ Carmen McKnight / Leave a comment

IMG_4658Eu cu Flavius.

Nascut al saptelea, Flavius face parte din echipa brunetilor impreuna cu mine, Alin, Iosif,  Alex si Oana. Echipa blonzilor este formata din Sergiu, Marius, Delia, Tibi, Iulian si Fanu.

Flavius a fost un copil simpatic cu gropite in obrajiori, plin de energie si guraliv:) Ca adolescent Flavius a fost plin de glume si peripetii, facindu-i pe multi sa rida, dar in spatele glumelor erau ascunse dureri de burta frecvente provocate de stresul abuzului din frageda-i copilarie.

Intre timp in Germania, Sergiu a citit un anut in ziarul local care i-a stirnit o idee. O echipa noua de fotbal cautau jucatori si Flavius era stiut in Romania ca fotbalist bun. Sergiu la adus in Germania atit pe el cit si pe Leo si amindoi au dat interviu la fotbal si au intrat in echipa, Flesh ca jucator si Leo ca portar. Foarte repede Flesh a devenit steaua echipei si cel mai bun jucator. Leo, care veni-se numai pentru fructele si ceaiul servit dupa practica, a fost dat afara. Singurul obstacol intre bogatie si faima au fost actele care nu le-au reusit nimeni sa le faca desi a fost depus effort din partea nemtilor. Impins inapoi in Romania, Flavius a terminat liceul in Hunedoara, pe urma a plecat la Arad, unde a stat la Alin si a terminat facultatea de inginerie. In timpul facultatii a intilnit-o pe Adina la Ilia, si sau casatorit dupa ce a terminat facultatea. Sau stabilit in Timisoara si impreuna au o fetita:)

Adina lucreaza in mediul tehnic si Flesh lucreaza ca prezentator la un post de radio Crestin in Timisoara, (rve.timisoara), emisiune data live pe Facebook si YouTube, zilnic. Are darul vorbirii repede si clar:) Dar bine practicat din copilarie. Flesh poate prezenta orice si oriunde cu o usurinta uluitoare. Eu as face pe mine si as voma non-stop, dar Flesh parca a fost nascut cu microfonul in mina, si ma bucura mult faptul acesta. Flesh este mult implicat in biserica locala, dar in ultimii cinci ani un nor de boala care l-a pus in paturile urgentei mai mult decit va pute-ti imagina, a pus multa tristete in sufletul lui Adina si a-l nostru. Flesh trebuie sa aiba grija la dieta si stilul de viata cit de calm possibil, dar in general se simte bine si e fericit linga mica lui familie:)

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru Flesh si ma bucur ori de cite ori aud ca e bine si fericit:)

Iosif cel Puternic

/ Carmen McKnight / Leave a comment

IMG_4633IMG_4723

In prima poza sint eu cu Iosif.

In a doua: Iosif cu Dana si cei trei copii, Delia cu copii ei si Alex cu Mia.

Acest post in particular imi va fi foarte greu de scris din punct de vedere emotional si curind ve-ti afla de ce.

Intre Delia si Iosif, mama a pierdut un baiat, care a murit cam la cinci minute dupa nastere, cu probleme de inima.

A-l saselea, Iosif a fost un copil tare blind si cuminte. A facut tot posibilul sa nu creeze probleme intr-un mediu si asa plin de tulburenta. Iosif era foarte tacut si retras, intr-un fel Iosif parca incerca sa dispara din evidenta,  ca si cum prezenta lui in sine crea stres. De multe ori statea flamind pina veneam eu de la scoala, in jurul orei doua la amiaza. Cind il intrebam:

“Iosif, ai mincat azi?” Cu un glas blind imi raspundea: “Nu.”

“De ce?”

“Nu am vrut sa-o deranjez pe mama.” Mi se muia inima de mila lui si il hraneam imediat. Ceilalti frati mai mici de obicei, cum intram pe usa, sareau in loc proclamind ca le era foame, dar Iosif era tacut.

Datorita sarcinilor numeroase si abuzul constant din partea sotului, mama a devenit foarte distanta, rece si nervoasa/ agitata. Intr-un fel o inteleg. Hormonii sarcinii nu-s usor de indurat dar mai ales abuzul.

Am avut un instinct puternic de al proteja pe Iosif, mi-am dat seama, ca el era ca oaia blinda care accepta orice soarta ii venea. In realitate, copil sensibil, avea nevoie de iubire parinteasca si de o mina ocrotitoare. Si asa a devenit Iosif copilul meu, o perioada de timp, si el imi spunea mie “mama”.

In felul meu am incercat sa-i protejez pe fratii mei, dar Iosif mi-a dat curajul sa-mi infrunt frica fata de tata, intr-o dupa-amiaza in particular, cind venind de la scoala, in fata blocului i-am auzit plinsetele de durere si rugamintile si ceva a plesnit inlauntru meu. Nu am trait niciodata o distanta mai mare intre mine si el cum am trait atunci infinitul timpului fugind in sus pe scari pina in apartament unde micul Iosif, numai de patru ani, era gemuit jos pe podea, ferindu-si cu minutele capul si de asupra lui tatal meu dadea in el cu o violenta tulburatoare. Fara ezitatie am fugit intre ei si cu corpul meu l-am acoperit pe Iosif primind in locul lui loviturile. Aveam in jur de doisprezece ani. (Pina in ziua de azi nu pot auzi un copil plungind fara sa nu ma afecteze). Cind si-a dat seama tata ca eram eu s-a opri si a inceput cu jignirile si amenintarile. El dadea in fete dar nu asa abuziv ca in baieti, in shimb ne abuza emotional prin cuvinte aruncate in ura. M-am ridicat drept intorcindu-ma sa ma pot uita in ochii abuzantului, care in momentul acela mi-a devenit inamic, tinindu-l pe Iosif in spatele meu in mod protectiv. M-am uitat tinta in ochii tatalui fara sa clipesc. Ca o leoaiaca protejindu-si puiul m-am simtit si nu m-as fi miscat din loc numai daca ma omora si-mi tira corpul. Ma plesnit peste fata si peste cap de citeva ori aruncind blesteme din gura, dar nu m-am miscat de fel, intorcindu-mi capul si uitindu-ma direct in ochii lui fara o lacrima in ochi sau un cuvint pe buze. Am fost martora violentei din trecut fara sa intru in actiune, dar in acea zi totul sa schimbat. De atunci pina am plecat, le-am luat apararea fratilor si desi nu am reusit 100% sa-i protejez am incercat cum am putut si cit am putut, atit pe ei cit si pe mama. Am rupt toate joardele care le culegea el din copaci in drum spre casa de la servici, si m-a durut sufletul cind a trebuit sa plec in America stiind ca-mi las fratii expusi si fara protectie. Dar Iosif ma ajutat sa-mi infrunt frica launtrica care-mi minca sufletul de ani de zile, si pentru asta ii sunt recunoscatoare.

Dupa ce am plecat, Iosif a fost abuzat dublu. Pe perioada adolescentei Marius nu sa purtat frumos cu fratii lui mai mici, dar intr-un fel era singurul lucru invatat de la parintele lui. Sa schimbat mai tirziu.

Singurul refugiu pentru Iosif a fost la facultate, care a facut-o in Arad. O perioada de timp a stat la Alin, daca imi aduc bine aminte. Alin si el a terminat facultatea in Arad ca inginer, si a lucrat in Arad ceva ani buni de zile inainte de a se muta cu lucru in Germania. Dar tot in Arad, Iosif a intilnit la o biserica o familie de oameni tare buni care intr-un fel l-au adoptat si Iosif se simtea mult mai iubit cu ei decit cu parintii lui proprii. Asa a intilnit-o pe Dana, sotia lui, si acum impreuna au trei copii.

Iosif a terminat facultatea ca inginer, si in ultimii cinci-sase ani si-a construit, in marea majoritate singur, casa in care s-au mutat anul acesta. A petrecut multe ore fie in ploaie, fie in frig, fie pe caldura, la construirea casei dupa orele de serviciu si a muncit din greu, dar acum se poate bucura de o casa frumoasa, si de o familie binecuvintata. Stiu ca este implicat si in biserica, mai ales cu copii.

Ii multumesc Bunului Dumnezeu de grija care i-a purtat atat lui Iosif dar si celorlalti, si ma bucur cind in vad fericit:)

 

Delia cea Frumoasa

/ Carmen McKnight / Leave a comment

IMG_4474 Cu sotul ei, Sami in fotografie.

IMG_4661 Ei cu Delia inainte de a pleca ei in America:)

Nu este o surpriza pentru nimeni frumusetea Deliei, parca a fost facuta intru-un lan plin de flori si cine o vede ori zimbeste ori rivneste frumusetea ei.

A cincea dintre frati si surori, Delia a fost tacuta cind era mica dar si o fire determinata. Datorita distantei intre virstele noastre dar imi imagines si datorita lipsei de maturitate in tinerete din partea mea nu eram prea apropiate una de alta in adolescenta mea si copilaria ei. Ea sa cam pierdut in fundalul zgomotos al fratilor mei. Din fericire tata a avut o sensibilitate asupra fetelor lui si nu prea a fost batuta dar in schimb a fost ranita emotional. Cind ma uitam la Delia vedeam o atmosfera de mister pe fata ei. Delia e greau de citit, dar mi-a placut faptul ca aveam o sora.

Clar, Delia a avut multi admiratori de sexual opus in adolescenta ei dar ea a ramas credinciousa inimii ei si lui Dumnezeu.

Am fost extrem de impresionata cind am aflat ce artista buna e, si Delia a pictat multi pereti la viata ei, chiar si la orfelinatul fratelui Hada:) Mi-ar place sa va arat o fotografie cu o pictura de a ei dar nu am, deci Delia, trebuie sa-mi trimi-ti una:)

Dupa liceu, Delia a facut scoala de asistenta medicala si in cele din urme a ajuns in Italia, la Roma, unde a lucrat multi ani la spitalul Vaticanului in sectia de copii, la cazurile cele mai severe. Acolo a petrecut multe nopti nedormite si ore lungi in picioare. Tot in Italia, la intilnit pe Samin, sotul ei si impreuna au doi copii; o mini Delia si un mini Sami din punctul meu de vedere.

Anul trecut sa-u mutat inapoi in Romania impinsi de dorul de tara si economia slabita a Italiei. Tot anul trecut au inceput constructia casei lor la Marghita, aproape de Oradea si anul acesta a fost de mare ajutor mamei mele care la un moment dat era bolnava grav. Cu ajutorul Deliei, mama sa pus un pic pe picioare.

Ma bucur mult cind o vad fericita si implinita si deabea astept sa vad ce mai are Dumnezeu pentru ea in viitor:)

P.S Delia vorbeste trei limbi (Italiana, Romaneste si Engleza).

 

Marius Misionarul

/ Carmen McKnight / Leave a comment

IMG_4657In fotografie, Marius e in clasa a doua si Delia in prima clasa, inainte de a deveni pionier al patriei.

Datorita distantei de virsta nu am fost prea apropiata de Marius decit dupa ce ne-am casatorit amindoi, fapt care-l regret.

Nascut al patru-lea, Marius, dupa parerea mea, a trait o adolescenta cam singuratica, dar o copilarie buna, in general. Mama a pierdut o sarcina (un baiat) intre Sergiu si Marius si asta a fost simtita de Marius, cred, prin faptul ca a fost cam marginalizat de cei trei mai mari. Desi Sergiu a fost abuzat cel mai tare, Marius a fost abuzat pe cea mai lunga perioada de timp, inclusiv dupa ce sa casatorit si a trebuit sa ierte foarte mult, lucru care l-am apreciat enorm. Dar ce ma socat in mod pozitv, a fost stilul lui calm de a vorbi in timp ce era abuzat, cu o calmitate si toleranta mare, mai ales dupa ce sa casatorit. A avut si are un refugiu pozitiv in relatia lui cu Veronica, sotia lui, care a intilnit-o in cimpul misionar.

Refugiu lui Marius in adolescenta a fost in biserica unde a realizat multe, incepind ca voluntar la grupa de copii, pe urma pastor de copii la o biserica, pe urma peste oras si pe urma peste judet tot in cimpul misionar pentru copii. A petrecut mii de ore ajutind copii saraci, copii de tigani, copiii starzilor si copii din biserica. Impreuna cu Veronica, Marius are cinci copii. Ca tata, pune mult effort si bani in educatia copiilor lor, si Maria, cea mai mare, la numai 15 ani stie trei limbi si e eleva de nota 10.

Cu citiva ani in urma sau mutat in Austria si recent Marius a inceput productia lui de miere de albine bio, de la stupii lui de albine dar e talentul lui de a negocia care-l deosebeste de altii, fapt care ne-a ajutat ca familie:)

Sint mindra cu cita diplomatie a facut fata abuzului si cit de mult a luptat pentru o viata bine traita si plina de fericire, desi nu usoara de multe ori. Multami Bunului Dumnezeu pentru fratii si surorile mele:)

 

Alin

/ Carmen McKnight / Leave a comment

img_4622.jpgCel mai mare frate din noua si al doilea dintre noi, Alin are o prezenta naturala de sef:)  Este definit mai bine de iubirea lui fata de musica classica, in deosebi Beethoven, si cind nu lucreaza ca inginer in Germania unde sa stabilit momentan, este gasit pe scenele operei in multe tari dar in deosebi pe scenele nemtesti.

Amu, hai sa intram mai pe di ale noastri. Haline!!!!! Fratele meu!!!!! De ce esti asa diparti???? Imi aduc aminte cu mare drag de momentele petrecute cu ai mei frati si surori. Datorita anilor apropiati, am avut o legatura mai strinsa cu Alin si Sergiu, si mai tirziu am format prietenii mai strinse cu restul fratilor. Alin, o fire gingasa dar si un ghem de mister (ceea ce lui ii place:) a crescut tinind in el multa durere, in deosebi dupa ce a murit fratele nostru, Fanu. Alin si Fanu au avut o conectie speciala, bazata pe faptul ca semanau mult la chip si fire. Copil slabut si inalt ani de zile, Alin putea minca sarmale cu tonele, mai ales la nunti, dar mincarea lui preferata era si mai este piine cu un rind gros, si cind zic gros nu exagerez, de unt si miere. Acasa, eu gateam dar Alin cocea:) Ciocolata de casa i-a fost desertul preferat ani de zile, dar in general nu conteaza ce desert ieste in jur, Alin il va minca fara nici o plingere:)

E iubit de multi, desi am impresia ca se simte singur de multe ori.

Imi aduc aminte cind eram tineri, si el era asa de subtirel (ca restul de fapt), si cind Alin iti tragea o palma din joaca iti intorcea mufa si-ti schimba anatomia sheletului, asa ii era de grea palma. Un intelectual din nastere, zimbesc mereu cind vorbim la telefon, si nimeni nu ma face sa rid cum ma face Alin sa rid. (Sergiu la fel, dar in ultimul timp e obosit mai tot timpul.)

Intr-o vara cind am mers la bunica (de fapt strabunica) de la Ibanesti, ea ne-a lasat in grija gainilor. Bunica plecata de ceva timp in padure la cules de ciuperci si vreascuri, dar in realitate cred ca avea nevoie de citeva ore de liniste, si fara nimic de facut ne-am plictisit. Pe timpuri eram plina de energie si curiozitate, si tot timpul aveam idei de aventuri, stresindu-l pe saracul Alin care nu avea nici o pofta sa fie pedepsit.

“Hai sa mergem in papusoi (porum pentru cei care nu vorbesc moldoveneste:), Aline!”

“De ce?”

“Sa exploram! Haideeee, hai mai repede.” Am plecat fara sa ne dam seama ca nu am inchis poarta dupa noi, si in mijlocul explorarii noastre ne-am trezit cu niste gaini pe la picioare.”

“Hm, astea parca arata ca gainile lui bunica.” Amindoi am inghitit in sec si am inghetat pe loc.

“Ai inchis poarta dupa tine?”

“Nu. Nu mi-ai zis sa inchid poarta!” Sa rastit Alin inapoi continuind “Vezi daca ascult de tine! O sa ne omoare bunica acuma!” Pe moment am facut planuri sa fugim dar am stiut ca era plan prost.

“Ce facem acuma?”

“Tarnicerul! Ne ajuta el! Haide” Am raspuns fungind repede inapoi cu speranta ca vecinul bunicii care era stiut ca betivul satului era acasa si numai jumate beat. L-am gasit acasa. Desi beat ne-a dat instructiuni si ne-a ajutat sa fugarim gainile inapoi in ograda (curte:). A luat o ora si ceva, si nu am fost plesnita peste fata de atita papusoi in viata mea. I-am multumit vecinului sperind ca nu ne piraste. Am stat pe prispa dupa aia ca doi ingeri pina a venit bunica inapoi cu o legatura de vreascuri pe umeri si ciuperci in briu.

Am avut multe aventuri cu Alin in viata mea si cred ca vom mai avea, mi-e dor de el zilnic dar is fericita cind il vad fericit:) Stiu ca multi din voi care vor citi aceste rinduri ave-ti memorii frumoase cu el:) Ce sa stiu sa zic, Alin are stilul lui unicat de a comunica, pe care il iubim desi poate la inceput ne-a socat un pic. Aline ramii la fel, ca ne trebuiesti ase cum esti;)

Love you:)

P.S Porecla in trecut- grisina.