Protest

Saptamina trecuta a avut loc in America Protestul Anual al Femeilor, si inafara urii adresata impotriva presedintelui prezent in putere si rivna dupa dreptului de a avorta, nu prea inteleg ce tot protesteaza- vor egalitate, dar in America femeile au toate drepturile egale ca si cele a barbatilor, nu ca femeile din partea Arabica a planetei, China, Africa, Europa de Est, India, si alte tari.

 

Va spun o poveste- e a mea.

Cind m-am nascut am avut ceva probleme fizice de sanate si doctorul a dat de subinteles ca nu voi putea avea copii deoarece organele mele de reproducere nu erau cazute la locul potrivit. Fontenela (partea moale a capului) iesea afara intre cele doua oase (parietale) si era foarte transparenta, doctorul a spus ca voi fi idioata (adica cu probleme psihice sau fara o dezvoltare completa a potentialului creierului). Mama nici nu ma lua in brate in primele luni si ma misca foarte putin ca sa nu-mi faca rau, pina la urma usor, usor sa retras dar am suferit in primele luni de atingere fizica. Vitamina D era, de-asemenea imi era redusa in corp si am facut injectii de vit. D regular de la citeva saptamini de viata timp de un an. Ca atare doctorul a sugerat avort dupa nastere. Mama a refuzat categoric, spunindu-si in sine “Faca-se voia lui Dumnezeu.”

Da am intrat in lume cu probleme si votul de a fi ucisa datorita acestor probleme, dar cind ai credinta in Dumnezeu speranta unui miracol este fantastic de puternica.

Am crescut intr-un mediu destul de saracacios, si am dus greva foamei involuntar multe zile, atit eu cit si fratii si surorile mele si pentru asta multumim lui Dumnezeu ca sunte-m bine si prea rotunzi acuma de atita mincare:))) si cu dragostea lui Dumnezeu in suflet. Am fost raniti fizic, agresa-ti si tortura-ti atat fizic cit si emotional, acest abuz a continuat pina am plecat de acasa, fiecare cind a putut, si pentru asta nu folosim acest motiv sa ranim pe altii si nu dorim sa fi fost avortati. Am avut toti cei 12 frati si surori zile negre pe acest pamint, dar… am avut foarte momente pline de o dragoste infinita din partea lui Dumenzeu, atat direct dar de multe ori prin altii (ca de exemplu prin unii care citesc aceste rinduri), sau chiar si prin straini. Dumnezeu ne alina sufletul cind avem nevoie de alinare, si desi inca avem cicatrice sau rani deschise datorita trecutului avem si multa tarie pusa in noi de Dumenzeu. Viata care mi-a dat-o Dumnezeu este plina de momentele fermecatoare a dragostei lui Dumenzeu si a dragostei oamenilor prin care characterul lui Dumenzeu se manifesteaza zilnic.

Nu condamn de loc pe cei care au avut avort- departe de mine acest gind- pentru ca nu am fost in situatia lor cind au facut aceasta decizie, dar stiu ca Dumenzeu iubeste pe toti si iarta profund si non-stop. Dar sint un exemplu al unui caz care in ochii lumii sansele mele ar fi fost mai bune daca as fi fost avortata… nu stiu ce sa zic decit, voi ce crede-ti?

Doamne din tot sufletul iti multumesc de fiecare zi pe acest pamant, ca are mare pret orice secunda:)

Dumnezeu sa va aline durerea azi si-n fiecare zi. Amin.

 

Lumina in Cheata

Doamne Isuse, iti multumesc pentru o noua zi, desi sufletul meu se simte obosit, iti multumesc pentru o noua zi cu noi aportunitati, desi trupul e plin de durere si obosit de atita durere, iti multumesc pentru o noua zi, desi spiritul lupta in a decide in fiecare clipa pe cina sa asculte (intre tine si diavol), iti multumesc pentru o noua zi.

Poate va gasiti si voi printre rindurile astea, dar in final sper sa simti-ti victoria vietii pusa in noi de Bunul Dumnezeu. Ma lupt cu o singerare grea de ceva timp (cam o luna), slabita si incercind sa alung valurile negre a fricii care apar in forma de intrebari ca de exemplu: Ce se intimpla? si De ce nu se mai termina lupta asta? Am primit medicamente noi de la clinica care am vizitat-o pe 23 Decembrie, care ma pus in pat simtindu-ma si mai rau. Luni am fost la specialist de ginecologie, si mau pus pe progesterone, care mi-au facut rinichiu drept sa ma doare atita de sever citeva zile ca nu am putut dormi in timpul noptii. Asistenta medicala mi-a zis sa intrerup imediat medicamentul si azi astept alt raspuns. Intre timp, jumate de noapte iara nu am dormit, si cind somnul nu vine, vine frica sau indoiala sau grija etc, si a venit si la mine la fel, dind tircoale. O alta simptoma de la medicamentul nou este o depresie cu care trebuie sa ma lupt in fiecare clipa, si azi noapte asa am si facut, cautind raspunsuri la descurajarile mentale care ma invadau… si ele nu au fost putine.

Ce faci cind cazi in intuneric si te simti singur? Ce faci cind nu simti sau vezi raspunsul rugaciunilor tale? Nu stiu ce face-ti voi, dar eu raspund asa:

“Carmen, nu te vei vindeca niciodata, asa ca lasa-te batuta.” Raspuns: “Diavol, nu te voi ajuta sa-mi iei viata, ca mi-a fost data cadou de Dumnezeu, care lupta de partea mea.” “Dar unde-i acest Dumenzeu? Il vezi? Il simti?” raspuns “Desi momentan nici nu-l vad nici nu-l simt, el mi-a facut o promisiune si nu-i in characterul lui sa-si schimbe promisiunile, dar e in characterul tau.” “Uite ce umbra de om esti, fara simnificatie, fara nici o importanta in ochii altuia.” raspuns “In ochii copiilor, a sotului, a fratilor si surorilor, a prietenilor dar in deosebi in ochii Tatalui meu ceresc, a lui Isus si a Duhului Sfint, am cea mai mare importanta!” “Nu produci nimic, numai ei bani pentru doctori si esti povara familiei.” “Diavol, asta e mentalitate Marxista, nu Dumnezeiasca. Am importanta in ochiii lui Dumenzeu care ma creat.” etc

Nu e usor cind te simti singur, in durere, in intuneric, dar… daca copilul tau sar lasa batut de diavol, te-ar durea? Daca sotia, fratele sau sora sar lasa batut, te-ar durea? Daca prietena/prietenul sar lasa batut de diavol, te-ar durea? Daca rasunsul este “da” inseamna ca altii simt la fel daca tu te-ai lasa batut de diavol. Stiu precis ca mar durea pe mine daca te-ai lasa batut/batuta, sa nu mai zic de Dumnezeau care te-a creat.

Azi dimineata am auzit o poveste despre o vrajitoare dezvaluind unei crestine ca nu se poate atinge de ea pentru ca are o protectie in jurul ei, protectie facuta de singele lui Isus si alegerea crestinei de a petrece timp in prezenta lui Dumnezeu in fiecare dimineata. (Sa intimplat acum o luna in Deva) Ma incurajat enorm pe mine aceasta revelatie si sper ca te va incuraja si pe tine in lupta ta.

Doamne iti multumesc pentru o noua zi, cu oportunitatile zilei de a confrunta si infrunta, de a incuraja si de a fi incurajata, de a iubi si de a fi iubita, de a te proslavi si de a lasa pe Dumenzeu sa fie proslavit prin noi. Amin si amin!

Va doresc o zi plina de speranta in mijlocul luptei, nu sintem singuri:) Sintem copii lui Dumnezeu, nu are cum sa fim singuri!

Dumnezeu e dragoste

Eu as prefera sa vorbesc numai de glume si lucruri care ne pun un zimbet pe fata, si nu mi-e usor (de fapt nu prea vreau sa ma uit in urma la durerea prin care am trecut), dar Dumnezeu ne aduce aminte, ca mai ales in necaz el e cu noi.

P.S. Desi stiu ca Duhul Sfint e cu mine si cu noi constant, in acea perioada mi sa dat voie sa vad si sa inteleg anumite lucruri, de asta spun ca era linga mine, pentru ca era intr-o forma mai vizibila mie.

Alex Biruitorul

IMG_4784IMG_4828

Prima fotografie, de la stinga la dreapta: Fanu, Alex si Tibi

A doua fotografie, de la stinga la dreapta: Alex, Iuli, Cornelia si Mia in vacanta, vara asta.

Al zece-lea, Alex sa nascut cu doua luni inainte de Revolutia din 1989 si in general a fost un copil fericit si plin de viata:) Datorita virstei apropiate intre ei, nu pot vorbi de Alex fara sa-l implic si pe Fanu (numarul unsprezece). Amindoi au fost atit frati dar si buni prieteni, petrecind ore cu masinutele, jucindu-se, in aceelasi timp imaginindu-si o lume plina de aventuri si planificind cum sa ajute cind pe unul cind pe altul, in viitor, cind vor creste ei mari:) Afara, in fata blocului tot timpul jucau in aceeasi echipa si se alegeau unul pe altul ca parteneri in jocurile copilaresti din fata blocului. In stresul momentelor de boala a lui Fanu, Alex nu a fost dus la spital si nu a putut sa-si is ramas bun de la Fanu. Alex a avut numai 13 ani cind fratele, si in aceelasi timp bunul lui prieten a murit si a luat ceva timp sa treaca peste durerea care moartea in general aduce cind rupe din mijlocul nostru pe careva iubit. In shimb la visat, dupa ce a murit, si stiau amindoi acest fact, si Alex la intrebat pe Fanu sa-i arate taietura facuta pe mijloc la autopsie. Fanu sa dezbracat si i-a aratat-o.

Plina de durere si amaraciune, mama sa mutat la Vilcele, lasind in urma pe Iulian, Tibi, Alex si Oana, la mila tatalui, care a continuat abuzul dar si o lipsa de grija. Au suferit de foame si au trebuit sa se descurce fiecare cum a putut (fact care l-am aflat numai recent).

Dupa ce a terminat liceul, Alex a plecat pentru o luna in vizita la Delia, si a lucrat in constructii cu Sami, sotul lui Delia. Atunci ei stateau in Roma, Italia. Ca recompensa i sa cumparat primul laptop. Intors in Hunedoara, a dorit sa intre la facultate dar lipsa de ajutor financiar la fortat sa se uite dupa o pozitie de lucrul. A gasit de lucru la o fabrica de cablaj pentru interioarele masinilor la Deva, un oras numai 30 minute distanta de Hunedoara.

Pe un site crestin numit “Pom verde” a intilnit-o pe Mia, care avea acelasi nume de familie, Damean. Crezind ca-i ruda a intrat in conversatie dar curind a aflat ca Mia nu inrudita cu el. Asa a inceput curtarea. Un lucru foarte important pentru amandoi a fost Dumnezeu in relatia lor si binecuvintarea Lui, are au primit-o amandoi intr-un interval de 24 de ore, printr-un semn nedezvaluit unul la altul decit dupa ce l-au primit. Nunta a fost la Ludos, de unde e Mia. Dar viata finaciara dupa era grea. Ca electrician Alex facea bani lucrind ori unde prindea ceva de lucru, fie la zugravit, fie pus de faianta dar in ciuda toate eforturilor deabea se puteau intretine. Au hotarit sa plece o luna in Portugalia unde parintii lui Mia lucrau. Alex si-a gasit de lucru acolo fapt care i-au facut sa se mute definitiv in Portugalia acuma trei ani si usor, usor sau ridicat financiar, Alex ca electrician si intretinere generala a unei case, Mia ca artist de machiaj. Recent Mia si-a gasit un post de munca ca chelnerita.

Mia si Alex stiu cum sa se bucure de viata, si mereu viziteaza locuri frumoase in Portugalia, maninca mincaruri foarte bune la restaurant (de fapt tata lui Mia lucreaza la un restaurant ca bucatar si copii il viziteaza des:).

Alex a ales sa fie fericit in viata si sa lase in trecut durerea trecutului, fapt care-l apreciez mult la el. Cicatrice inca este si ranile inca dor, dar usor, usor cu ajutorul Bunului Dumnezeu se vindeca ranile atit in el cit si in restul fratilor si surorilor). In realitate numai Bunul Dumnezeu ne-a alinat la toti durerile si ne-a aratat caile de vindecare. Fara el si binecuvintarile lui in viata noastra nu am fi putut avea succes.

Ma bucur ori de cite ori ii vad rizind si ori de cite ori aud ceva bun ca sa intimplat in viata lor:) Doamne multumim mult de toate:)