I hope you had awesome Easter moments with your loved ones and had the chance to love and build memories.

Lately, due to the increased stress level brought on by our decision to sell our house and the work load needed to be done before putting it on the market, I’ve been noticing increased physical pain, physical symptoms and emotional turbulence. It’s to be expected. I keep my focus on that smaller place we want to move to, where the demands of cleaning will decrease dramatically and where time to live life more abundantly will increase.

During the last appointment, Thursday March 24th 2016, I had my second electromagnetic session simultaneously with the IV treatment. The therapies began with the cranial area/ emotional level, spine, moved to parasitical/bacterial cleansing and finally to the abdomen/ digestive area where worries and fears are stored (second brain). There are great discoveries to the direct link between the gut-brain connection, and the results of such connection when these two experience any level of disease. No sooner she placed the belt around my gut, I closed my eyes and she left the room so I can relax, a song came on their radio, one of the two songs my brain linked between my little brother’s death and my emotional response to the tragedy. (I have never heard this song in the clinic before and I visit this place quite often). My body tightened as I kept telling myself that I am safe, the tragedy is in the past, that I need to heal and to let go, when I felt feathers on my nose and instinctively my hand try to brush them aside, to no avail. I opened my eyes to see what fell on my nose. Nothing. Then God allowed me to see what I felt on my nose. An angel of pure white stood by my left side, both his wings covering my being from head to toe as I lay there on that bed, music going on in the background, emotions raw. I was being protected, and his white feathers all over my face did not make me feel claustrophobic, but helped me relax as I kept telling myself to let go of my worries. At this point I knew what worries I had to let go of.

“For he will order his angels to guard and protects you…” Luke 4:10

“He shall cover thee with his feathers and under his wings shall thou trust…” Psalm 91:4

And that’s what I was doing, trusting and embracing healing, his healing.

Since that Thursday, I’ve felt nothing but fatigue, neurologic side-effects, nausea and headaches, but I have to ask myself “What would’ve happened if I didn’t have his protection?” Than I feel better, I rest assure that I’m on the right road even when the road has it’s bumps and detours. I’m safe because I rest under his wings, because I rest under my family’s love, my children’s love, my husband’s love and ultimately my God’s love.

How about you? I know you’re tired at times, discouraged, lonely and afraid. Are you giving your body, mind and soul permission to rest? I hope you do.

 

 

Sper că ai avut momente  minunate alaturi de cei dragi  de Pasti, ca ai avut sansa de a iubi și de a construi amintiri frumoase pentru viitor.

În ultimul timp, din cauza nivelului crescut de stres bazat pe decizia noastră de a vinde casa și munca nevoioasa de a o pregati de punerea pe piață, au crescut simptome fizice si turbulenta emotiilor. Este de așteptat. Am să-mi mentin concentrarea la noul apartament unde dorim să ne mute, mic si repede de curatat. Casa mare= mult de munca:) 

 Joi 24 martie 2016, am avut a doua sesiune electromagnetica, de data asta simultan cu tratamentul de perfuzii. Terapiile au inceput cu zona craniană / nivel emoțional, coloanei vertebrale, sa mutat la curățare parazitar / bacteriene și în final la nivelul abdomenului/ zona digestiva, unde accumulam pe baza emotionala grijile si temerile noastre (al doilea creier). Există descoperiri stiintifice in legătura directă dintre conexiunea intestin-creier, si rezultatele unei astfel de conexiune, atunci când acestea două experimenteaza orice nivel de boală.

Nu mai devreme a pus centura in jurul intestinului, am închis ochii și terapista  a părăsit camera ca sa mă pot relaxa, si un cântec a inceput la radioul lor, unul dintre cele doua cintece care creierului meu a facut conectia (in trecut) între moartea fratelui meu mai mic și răspunsul meu emoțional la tragedie. (N-am auzit acest cântec niciodata în clinica asta înainte și o vizitez destul de des). Corpul meu a inceput sa se înăspreasca in ciuda efortului meu de a ma calma (că am nevoie să ma vindec și să las trecutul in trecut), când am simtit pene pe nas și instinctiv mâna mea încerca să le perie deoparte, fără nici un rezultat. Am deschis ochii pentru a vedea ce a căzut pe nas. Nimic. Atunci Dumnezeu mi-a permis să văd ce simteam pe nas. Un înger de alb pur statea la stângă mea linga pat, ambele aripi imi acoperă ființa mea COMPLET, din cap pana in picioare pe acel pat in timp ce muzica se întâmplă în fundal. Eram protejată, iar penele albe ale ingerului acuma pe fața si corpul mea nu a făcut să simt claustrofobie, dar ma ajutat să ma relaxez, să dau drumul grijurilor mele in miinile lui D-zeu. În acel moment am știut de ce anume grija a trebuit să-mi eliberez sufletul.

căci este scris: ,,El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;” Luca 4:10

“El te va acoperi cu penele Lui și te va ascunde sub aripile lui …” Psalmul 91: 4

Și asta e ceea ce am făcut, am avut încredere și am acceptat vindecarea lui.

De joi, simt oboseala multa, efecte secundare neurologice, greață și dureri de cap, dar trebuie să mă întreb: “Ce s-ar fi întâmplat dacă nu as fi avut protecția lui?” Mă odihnesc asigurata că sunt pe drumul cel bun chiar și atunci când drumul are umflaturi si obstacole, sau cind drumul nu-i usor de strabatut. Sunt în siguranță pentru că mă odihnesc sub aripile sale, pentru că mă odihnesc in sinul dragostei familiei mele, in sinul dragostei copiilor mei, in sinul dragostei soțului meu și in sinul Dumnezeului meu.

Tu ce-l care esti obosit, descurajat, singur și plin de frică, ii dai tu permisiune corpului, mintii și sufletului să se odihnească sub aripile lui? 

 

Supernatural experiences seem untouchable most of the time. But I grew up feeling and at times seeing the other side, both good and bad. As humans we have a deep seeded need for security, and if we can’t explain certain things we brush it aside as not important or not real. But we must admit during our life span our minds play tricks on us regarding tangible matters, it does not mean the matter itself does not exist (scientist would debate the definition of matter itself). We simply don’t want to believe so we make it go away one way or another.

The things I’m about to reveal I kept close to my heart these 42 years for different reasons. Besides encountered skepticism one other reason being the nature of mystery about such matters and my fragmented understanding of it. I will only share experiences I’m permitted to share, as some are meant only for me. The rest I’ve been given the okay to share them:) These personal experiences may come as a surprise to some of you, however I’m confident it will either intrigue you, make you question few things, (maybe my sanity), bring encouragement or simply entertain you for a while. One thing I know to be true, any and all encounters are meant to be personal, so please don’t start comparing. It’s not meant to be compared, it’s meant to encourage you and me. My husband Chet is the only one that knows most of these events, but not all.

The first time I sensed an invisible angelic presence was in middle school and became very intense during my teenage years. At first, I shyly kept quiet (even though I strongly sensed this particular angel was there to help me), but soon, overwhelmed with the rising sorrow in my own heart over the troubles that season of life brought me, I began interacting. He was a young masculine being (I felt more comfortable around boys than I did around girls), between 6′-7′ tall and very lively. Quickly he became like a close brother figure to me and I felt safe (in a world full of anger and uncertainties) when he was around. Every morning during the four years of high school he kept me company, walking to school alongside me (It was a half hour walk one way, dangerous during winter times). When I was happy we chattered away (mostly me) about all sorts of things. He would constantly remind me of important things I forgot about, tell me what route to take, small things but very important for the time being. Changing streets if he perceived danger up ahead, stop and wait at times for the danger to pass. I always seemed to know the outcome if I were to make certain decisions and he kept the troubles directly linked with my own choice away for years to come. Than there were the “silent mornings”, when weighed down by some temporary (at the time it didn’t feel temporary at all) burden of life I would walk, head hung low, shoulders slouched too angry to talk to him. During those days (and there were plenty of them) he always walked behind me a half a step, silent as if  respecting my pain, always to my right, knowing I needed some space but not too much. If my mood was very dark, I could not see him. Only when I was happy or mildly sad I could see his soft light, but anger washed away the sight of him completely. When in company of others I only felt him close, giving such assurance.

Months after I graduated he simply vanished. I miss him to this day because he kept me safe and we formed a friendship. Over the years my angels changed with my seasons of life, most angels were very quiet and kept close but not too close. During a very angry/bitter season of my life I didn’t see them anymore but began to sense (rarely, thank God) the other side, the dark spirits. During my health battle these past two years I had about four angels with me at all times they’re still here to this day. I sense them more than I can see them, If I close my eyes I can see their faded images of intense light. I have a feeling as I get better some will leave to help another human experiencing hardships,  leaving behind a small unit of one or two angels. Most of them are here to protect me, and I think only one is more personable, I talk to him but his answers are very different that the angel I talked during high school times. They seem to speak to the heart more than to the head, although I’ve had clear head conversations, but are rare.

After having my three babies, each had their own angelic presence protecting them and bringing with them a very fresh and happy energy/feelings. They also seemed smaller in size.

So over the years I’ve encountered different angelic presences, they’ve guided me, advised me over everyday matters, encouraged me, warned me, revealed things to me about places and people I had no way knowing otherwise and inspired me. They work together with God, Jesus and the Holy Spirit (others have different names for these two.) to help us out, but ultimately comes down to relationships. I know New Age movement is huge in this realm scaring Christians away from such experiences due to confusion over one’s understating of angel’s role and importance in one’s life. Personal study in these realms is any individual’s answer.

More to come.

Romanian version /Versiune Romaneasca.

Experiențele supranaturale par intangibile de obicei. Din copilarie, am avut binecuvintarea de a experimenta pe plan vizibil cit si sentimental partea spirituala, atât cea buna cit și cea rea. Ca oameni, toti avem o nevoie însămânțată de a simti siguranta in viata, si cind nu putem explica anumite experiente le dam deoparte judecindu-le ne-importante sau ne-reale.

Ce voi destainui sint experiente personale ascunse in inima mea timp de 42 de ani, datorita scepticismului întâlnit in ochii altuia, natura de mister cu privire la subiect plus înțelegerea mea fragmentată asupra subiectului. Voi împărtăși numai experiențele autorizate de Duhul Sfint restul sunt destinate numai pentru mine. Aceste experiențe pot veni ca o surpriză pentru unii dintre voi, nu sint menite să fie comparate, mai degraba sint menite să încurajeze. Soțul meu, Chet, este singurul care stie cele mai multe dintre aceste evenimente, dar nu toate.

Prima dată când am simțit o prezență angelică (invizibilă) a fost în jurul virstei de 12 ani și a devenit foarte intensa în timpul anilor adolescenței. La început, plina de timiditate relatia a fost foarte tacuta dar usor copleșita de tristețea care creștea în propria mea inimă datorita necazurilor de viata am început să interacționeze cu ingerul. Era tinar, de parte masculina (ma simteam confortabil în prezenta băieților, nu a fetelor, probabil pentru ca am mai multi frati decit surori), avea in jur de 2 metrii și foarte plin de viață. A devenit ca un frate foarte repede și ma simțiteam în siguranță (într-o lume plina de furie si incertitudini) in prezenta lui. În fiecare dimineață, pe parcursul celor patru ani de liceu in drum spre scoala imi tinea companie (Era o jumătate de oră de mers pe jos dus, si periculoas în timpul iernii). Când eram fericita pălăvrăgeam (mai mult eu) de tot felul de lucruri si subiecte. Deseaori imi aducea aminti de lucruri importante pe care le uitasem, sa schimb strada daca simtea pericol in cale, sa aștept in loc de multe ori sa treaca un pericol care-l presimtea. Imi arata posibile rezultate ale anumitor decizii inainte de a lua decizia, dar nu  a fortat niciodata nimic. Dar in diminetile tacute când ma simteam apăsata de grijile si poverile vietii (pe moment nu le simțeam deloc temporare) mergeam la scoala cu fata plecata, prea furiosa pentru a vorbi cu el. În acele zile (și au fost multe), el era mereu o jumătate de pas în spatele meu, tăcut ca și cum respectând durerea mea, întotdeauna la dreapta mea, știind ca am nevoie de ceva spațiu, dar nu prea mult spatiu. În cazul în care spiritul meu era foarte întunecat, nu-l mai pututeam să-l văd( de obicei vedeam mai mult o lumina). Numai când earm fericita sau ușor trista pututea sa vad lumina lui moale, dar cind eram plina de furie sau negativitate nu-l mai vedeam de loc. Când eram în compania altora, ii simțeam presenta dar nu-l vedeam.  

Luni dupa ce am terminat liceul a dispărut pur și simplu. Mi-e dor de prietenia noasta si in ziua de azi. De-a lungul anilor, îngerii mei s-au schimbat cu anotimpurile vietii, cei mai mulți îngeri au personalitate tacuta.  În timpul unui sezon plin de  furie / amar in viața nu i-am mai văzut, dar a început să simt (rar, mulțumesc lui Dumnezeu), spiritele întunecate. În timpul bătăliei mele de sănătate în ultimii doi ani am avut aproximativ patru îngeri cu mine în orice moment, ei sunt încă aici în ziua de azi. Le-am simt mai mult prezenta decât sa-i văd, dacă închid ochii pot vedea imaginile lor pale dar de o de lumină intensă. Am un sentiment ca am face mai bine unii vor pleca pentru a ajuta alte greutăți care se confruntă cu umane, in viitor cind ma fac bine complet va ramine numai unul, maxim doi in jur. Trei ingeri sint aici pentru a ma proteja de duhuri rele de boala, dar unul din ei ets mai vorbaret si vorbesc cu el, dar raspunsurile lui sunt foarte diferite decit îngerul din vremurile de liceu. Ei par să-mi vorbească direct inimii, cu toate că am avut conversații clare in cap, dar sunt rare.

Dupa ce am nascut, copiii mei, au avut prezenta angelica protectoare si erau foarte proaspeti (miros placut) și plini de fericit si energie. De asemenea, păreau de dimensiuni mai mici.

Așa că de-a lungul anilor am întâlnit diferite prezențe angelice, care m-au îndrumat, ma-u sfătuit mult asupra problemelor de zi cu zi, ma-u încurajat, ma-u avertizat, mi-au  dezvăluit lucruri despre locuri și oameni (de viitor) care nu aveam cum sa le stiu altfel și ma-u inspirat. Ei lucrează împreună cu Dumnezeu, Isus și Duhul Sfânt pentru a ne ajuta, dar în cele din urmă pentru a forma o relatie personala. Știu că mișcarea New Age este foarte mare în acest domeniu si sperie pe creștini de astfel de experiențe din cauza confuziei asupra rolului și importanței îngerului în viața cuiva. Studiu personal în aceste domenii este răspunsul oricarui individ si cerere personala de la D-zeu pentru luminare in domeniu asta. 

Vom continua. 

Have you had a supernatural encounter? How about an angelic experience? How about a God experience? Do you believe in something like that? You may be surprised. Just because you’re terminology may be different that mine, it does not mean the experience wasn’t present.

Well, I’ve had these encounters as far back as I remember. I will start a new series (not today though since I still need to put few things together),on my personal encounters with the supernatural/angelic/God/ whatever you call it world. I call it a personal relationship with God, a being I may not see in a human form, but undeniably see him in a spirit form all around and within me.

If I’m honest with myself, I’m doing this to encourage myself as well.

Can’t wait to hear you experiences:) You can leave me a personal e-mail (mcknightcarmen@yahoo.com)  or a comment bellow in the comment box.

P.S I would absolutely LOVE to hear about your experiences, and if allowed, add them to the blog. Please don’t shy away from sharing.

Experinte supranaturale/ experiente angelice/ experince cu Dumnezeu, credeti sau nu in asa ceva? Poate ve-ti fi surprinsi de faptul ca intr-un mod sau altul ati avut experiente pe planul acesta. Voi incepe o serie cu experiente personale pe tema asta (nu azi) si mi-ar place foarte mult sa aud de experientele voastre cu Dumnezeu/ ingerii (mesagerii lui Dumnezeu) si Duhul Sfint pe tema asta si daca posibil sa pun informatiile aicea pe pagina. Am nevoie de incurajare si cred ca de asta am ales tema asta, dar stiu ca nu sint singura care are nevoie de incurajare. Toti avem nevoie de incurajare. 

Astept cu entuziasm sa impartim impreuna experientele noastre pe tema asta:) Pute-ti sa-mi scrieti pe e-mail :mcknightcarmen@yahoo.com sau in casuta de jos numita -comments.  O zi buna:)

 

O’Lord is my absolute favorite!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

“Loyal” is a favorite of mine done by her:) It’s the way both God and Chet feel about me and that brings abundance of happiness to my heart.

“Loyal” este un cintec favorit a lui Lauren Daigle to me. Imi aduce aminte cum Dumnezeu si Chet ma iubeste si-mi umple inima de fericire. 

It may seem as though lately I haven’t been inspired to say or write much. It isn’t so. I have been occupied enjoying every precious moment of this fragile gift called “life”, now that I know how quickly it can be stollen away from me. Maybe if it wasn’t so precious and fragile we would fail to grasp the importance of it and take it for granted. It seems we already do that, doesn’t it?

Well, we’re moving:) We’re prepping to sell our house we’ve lived in these past twelve years and dramatically limit our earthy possessions  (yippeee!!) in order to fit our new urban life style we’ve chosen. We’re moving in the heart of Seattle, and we have our reasons for that:)

However, the past few days God’s been nudging me to write to you, to say few words, but  I knew not what to say. After days of meditation and a high respect not to waste your time with more useless words, I saw the face of pain before my very eyes. A sad, tearful and heavy burdened face full of pain and loss and desperation and my heart bowed it’s head to it in respect. I than remembered how much strenght your encouraging words gave me through my valley of death and I knew who I was writting to.

When deep suffering takes place in one’s soul and body, political views, social standards and racial issues fall helpless into the world of “things that really don’t matter.” Love, however takes a strong form of existence and keeps you company, if you let it. It sits there silently besides you and cries with you, it acknowledges your pain not because you’re too weak to experience such emotions, but because you’re strong by going through it. It’s in the stillness of those moments when the real essence of life speaks to us, if we listen. It takes our heart and gently wraps it in fresh bandages of forgiveness, while gently encourages us to do the same towards ourself and others. And if we realize the healing gift forgiveness brings, that’s when we slowly lift our heads up and look deeply in love’s eyes and recognize we have the strength needed to overcome, then go wrap our own bandages of love and forgiveness around another wounded soul. This is the heartbeat of love and it’s found most likely among the suffering, the burdened and the lost. If you are honest with yourself, you’ll realize you’ve been there, you are there or you’ve past through that land of the suffering and now you understand it’s laws.

It seems I had to nearly die to stop being afraid of living. Life is worth hurting over, love is worth risking everything for:)

P.S -I’m starting new IV treatment next week, update in the home page of doctor visit and findings.

 

S-ar părea ca în ultima vreme nu am fost inspirata să spun sau să scriu ceva. Nu este așa. Am fost ocupata bucurindu-ma de fiecare moment prețioas al vietii, acum că știu cât de repede o pot pierde. Poate dacă nu ar fi atât de prețiosa și fragila nu am reuși să înțeleagem importanța ei și a-m luao in nepasare. Se pare că facem deja asta, nu-i așa?
Ei bine, ne mutam:) Ne pregătim să ne vândem casa in care am locuit  în ultimii  doisprezece ani și eliminam la modul dramatic lucruri materiale în scopul de a ne potrivi noul stil de viață urban care l-am ales. Ne mutam în inima orasului Seattle, și avem motivele noastre pentru aceasta schimbare 🙂

Cu toate acestea, în ultimele zile Dumnezeu mia vorbit usor de a va scrie câteva cuvinte, desi in tot adevarul nu stiam clar ce anume. După zile de meditație și un respect de a nu  va pierde timpul cu mai multe cuvinte inutile, am văzut fața indurerata a omului in durere. O față tristă, inlacrimata, greu împovărata de durere si plina de disperare; și inima mea a plecat capul in semn de respect. Am multe amintiri pline de cuvintele voastre încurajatoare in timpul drumului meu prin valea de moarte și am știut cui trebuie sa-i scriu.

Atunci când suferința are loc profund în sufletul și trupul cuiva, opiniile politice, standardele sociale și problemele rasiale cad neajutorate în lumea “lucrurilor care  nu contează.” Dragostea deplina atunci isi ia o formă puternică de existență și vă (ne) ține companie, dacă o lașam. Ea stă tăcuta linga tine și plânge cu tine, iti recunoaște durerea si recunoaste că nu ești slab pentru ca iti arati lacrimile, dar pentru că ești puternic prin a avea curajul sa le expui si prin a trece prin durere. Este în liniștea acelor momente când esența reală a vieții ne vorbește, dacă ascultăm. Ea (Dragostea deplina) ne înfășoară ușor lnima ranita în bandaje proaspete a iertarii, încurajindu-ne în acelasi timp să facem la fel, atit față de noi înșine cit și la cei din jur. Și dacă ne dăm seama cit de multa vindecare aduce iertarea, atunci ne vom ridica încet capul să privim adânc în ochii dragostei și să recunoastem ca avem forța necesară pentru a depăși problema, si nu numai atit dar vom avea puterea de a be duce si a înfășura cu bandaje de dragoste sufletele rănite din jurul nostru. Acest fenomen este nucleul iubirii si se gaseste cel mai probabil in mijlocul celor ce sufera,  plin de împovărare și pierduți. Dacă suntem sinceri cu noi insine, realizam că am trecut pe acolo acolo, sintem acolo sau am fost in țara suferinței și acum ii înțelegem legile.
 Viața merită durerea, dragostea merită riscul 🙂

 

Anyone who suddenly decides to do a new regiment of squat exercises after a period of at least one year break, be aware of the pain that follows:) First of all make sure your last written will is up to date, because afterwords you’ll feel like dying. Next move, make sure you have some type of reward treats around to treat yourself after such nasty punishment,  then repeat this four times a week so maybe your butt too will pucker up after months of torture, or you can simply tell yourself that your husband does not mind softness and move on.

What was suppose to take a 48 hour period of recovery from my precious squat fiasco, it took me five days, and that was after I massaged, while moaning in pain, my hard as a rock muscles to break down the stuck tissues. think I accumulated a good amount of lactic acid in there:) I can just hear the experts voice their opinions: you should have done this, that and the other. I remember when I used to be an expert myself, confident that I had the answers to life’s mysteries, than I  had three kids.  Having children challenges everything within yourself, especially when you find yourself arguing with a human the size of a large doll with a very undeveloped sense of the real world. And after years (decades I may say during some intense and prolonged battles) I realized no one is an expert of anything. We simply learn more than others in certain areas of life and share those pieces of information in exchange for something. And that is my expert opinion:)

P.S. Haven’s return to the squat exercises yet:)

Today I decided to do some resistance exercises. As I took a walk around the neighborhood I resisted the high winds outside beating against me. It was powerful:) On the way back however, the winds pushed insistently against my back forcing me to keep a slow pace so my knees would not give out under me due to yesterday’s fiasco. Ahhh, the good days of life, I’ve  missed them so:))))))))))))

Chapter 6 available in few minutes:)

Capitolul 6 valabil in citeva minute:)

 

 

Dupa cum multi romani deja stiu, este o mare durere pentru Familia Bodnariu fara cei cinci copii care au fost luati de statul Norvegian. Jos sint citeva filmari a citeva proteste in fata Ambasadei Norvegiene din Londra, Viena si Timisoara.

Pe o nota personala, inafara de o raceala de doua saptamini ma simt 90% mai bine:) Ii multumesc doctoritei mele, ca este tare buna, dar in fiecare dimineata cu voce tare ii multumesc Bunului Dumnezeu pentru sanatate, si-i reamintesc corpului in mod specific ca este vindecat.

To my friends and Family I send your way a joyous Happy New Year!!!!!!!!!!!!!!

For our family, 2015 was a year full of heavy trials, of tears and of intense pain, yet through it all I smiled a ton, I prayed like never before and I hoped fiercely. I loved every privilege I had with you wether that was in person or over the social network. I have never thanked God for small things like I did this year. Only those doing the suffering understand the priceless value of happy moments, genuine smiles and meaningful conversations. That being said, let’s live a life full of forgiveness and we shall see our life blossom into something new and beautiful:) Happy New Year!

 

LA MULTI ANI familiei si prietenilor din toata lumea. Fara voi nu as fi putut trece cu usurinta peste navalurile grele ale anului 2015, si pentru asta ii multumesc Bunului Dumnezeu ca ma imbogatit cu asa familie si prieteni buni:) Va doresc un an plin de pace launtrica linga Bunul Dumnezeu:) Cu drag, eu;)