Romanian language

Osana

/ Carmen McKnight / Leave a comment

In ultimul timp mi-a fost tare dor de Dumnezeu. Gura mi-a fost inchisa, probabil pentru ca inima imi trece prin anumite schimbari si desi schimbarile sunt pozitive in final sunt noi, si tot cei nou ia un timp de rumegare. Impovarata de anumite detalii a vietii de zi cu zi, am uitat sa vorbesc cu el zilnic, cum am obiceiul, dar inima a continuat sa tanjeasca dupa momentele petrecute impreauna in mod regular.

Toti trecem prin momente similare, cand gura noastra parca nu poate exprima ceea ce am simtit asa de clar si puternic odata in trecut. Toti trecem prin momente in care parca ne impedicam de toate amanuntele vietii, si ne auto-frustram sau auto-invinovatim. Devenim tacuti trecand cu o anumita sovaire prin noul process al cresterii, icercand sa invatam tot mai multe.

Am invatat, ca durerea nu e sfarsitul sperantei. Am invatat ca nu-mi dau indeajuns acreditate, am invatat ca totu-i trecator, totul inafara de dragoste. Frica e foarte trecatoare si numai dragostea o poate invinge. Am invata ca am tendinta de a conversa direct si fara multe detalii. (Scurt si cumprinzator cum e zicala). Am invatat ca-s mult mai puternica decat mi-am dat seama in trecut. Am invatat ca-mi iubesc fratii si surorile extrem de adanc, desi poate exprim treaba asta in forma saraca. Am invatat ca Chet si copii sunt in centrul inimii mele dar Dumnezeu stapaneste peste toate. Am invatat ca a ierta este nou pentru mine si ca atare am de luptat sa patrez o inima iertatoare mult mai puternic decat mi-am dat seama. Am invatat ca Romanii stiu cum sa incurajeze un om cazut, mult mai superior decat isi dau ei seama. Am invatat sa accept faptul ca Dumnezeu ma chemat sa fiu vulnerabila in fata voastra, simultan un proces necesar insanatosirii unui suflet ranit. Am invatat ce-i suferinta dar simultan am invatat cat de adanc iubirea parcurge in aceste momente de suferinta, daca le lasi sa parcurga. Am invatat ca impreauna putem invinge orice. Am invatat ca toti avem o poveste de zis. Am invatat ca e un privilegiu sa va am in viata mea, privilegiu de care sunt foarte adanc miscata si multumitoare.

Am invatat sa zic: Doamne iti multumesc de toate! si sa simt aceste cuvinte pe deplin.

Voi prin ce trece-ti in ultimul timp?

Va doresc o zi plina de pace in toate colturile inimii si puterea de a invinge orice obstacol prezent in mijlocul vostru.

O zi binecuvantata va doresc la toti:)

Carte Noua!

/ Carmen McKnight / 2 Comments

 

frame-coperta

O marturisire personala, acum pe piata privata Romaneasca:))))

Detaliile sunt afisate pe pagina Book/Carte:) Pute-ti lasa mesaj privat pe Facebook sau telefon la sora mea Delia la +40 760 562 282 pentru a da comanda, cu numele, adresa si cantitatea de copii:) Imi pute-ti lasa si mie mesaj privat pe Facebook cu aceelasi detalii.

Costul: 30 de lei +11 lei prin rambus transportul (posta) in tara Romania.

Europe: 20 Euro (Inclus transportul in pret).

Pret redus pana la sfarsitul lunii pe paypal. (14 Euro sau 15$, transportul inclus)

 

Rascumparata Prin Iubire-Carte

Transportul inclus in pret. În 1989 după căderea communismului în România, nu numai țara se găsește în mijlocul multor schimbări dar și Carmen, o adolescentă hărțuită de încercări, printre care și un missionar American. Va reuși ea să înfrunte atât durerea trecutului cât și frica prezentă în fața alegerii unei vieți noi? Acest roman este bazat în totalitate pe experiențele personale a autorului și va trasporta cititorii în adâncul luptelor ei emoționale ca copil și în cele din urmă ca femeie, soție, soră și copil a lui Dumenezeu. Acest roman este primul într-o serie, bazat pe viețile fraților și a surorilor Damean din Hunedoara. 372 de pagini. In pret este inclus si transportul.

€14.00

America: $20 (transportul inclus in pret).

 

Rascumparata Prin Iubire- Carte

Transportul inclus in pret. În 1989 după căderea communismului în România, nu numai țara se găsește în mijlocul multor schimbări dar și Carmen, o adolescentă hărțuită de încercări, printre care și un missionar American. Va reuși ea să înfrunte atât durerea trecutului cât și frica prezentă în fața alegerii unei vieți noi? Acest roman este bazat în totalitate pe experiențele personale a autorului și va trasporta cititorii în adâncul luptelor ei emoționale ca copil și în cele din urmă ca femeie, soție, soră și copil a lui Dumenezeu. Acest roman este primul într-o serie, bazat pe viețile fraților și a surorilor Damean din Hunedoara. 372 de pagini.

$15.00

Multumesc anticipat 🙂

În 1989 după căderea communismului în România, nu numai țara se găsește în mijlocul multor schimbări dar și Carmen, o adolescentă hărțuită de încercări, printre care și un missionar American. Va reuși ea să înfrunte atât durerea trecutului cât și frica prezentă în fața alegerii unei vieți noi? Acest roman este bazat în totalitate pe experiențele personale a autorului și va trasporta cititorii în adâncul luptelor ei emoționale ca copil și în cele din urmă ca femeie, soție, soră și copil a lui Dumenezeu. Acest roman este primul într-o serie, bazat pe viețile fraților și a surorilor Damean din Hunedoara. 372 de pagini.

Cum ma recuperez?

/ Carmen McKnight / Leave a comment

 

Există multe modalități spre recuperarea sănătății unui om dar fiecare corp și suflet a fost creat unic de Dumnezeu. În mod individual, ADN-ul și sistemul celular din noi sunt unice nouă chiar dacă există multe asemănări între noi, iar recuperarea sau procesul de însănătoșire ar trebui abordat la fel.

Pași practici în procesul meu de recuperare.

Înainte de a primi diagnosticul de boală cronică Neuro Lyme în octombrie 2014 (mușcătură de căpușe cu latură neurologică în stagiu cronic și cu multiple coinfecții) am decis deja să fiu printre cei cu 1% sanșă de a se recupera 100%. Având acest plan, am început călătoria mea spre recuperare iar de fiecare dată când auzeam: Nu există nici un leac pentru asta, răspundeam: Nu încă. Există un remediu pentru toate bolile, numai că noi nu l-am găsit încă. Cred asta.

De asemenea a trebuit să accept un fact real: era datoria mea să lupt pentru a mă însănătoși (asta nu înseamnă că nu am avut momente de îndoială sau de frică). Desigur, medicii aveau să ajute dacă puteau, dar în cele din urmă trebuia să fiu eu dornică de a mă vindeca, ceea ce însemna perseverență, a pune întrebări, a face cercetări și a lupta oricum știam eu mai bine. (O inimă pricepută dobândește știință, și urechea celor înțelepți caută știință. Proverbe 18:15) Mi-am dat seama că trebuia să devin o inimă pricepută. Asta am și făcut.

Pașii care i-am luat în procesul de recuperare au fost:

  1. Am crezut că mă voi vindeca. (Am crezut că trupul meu are capabilitatea pus în el de Dumnezeu de a se vindeca sperând că nu e prea târziu. Credința în Dumnezeu și poate încăpățânarea mea au început să lucreze cu o viteză maximă.)
  2. M-am concentrat asupra modalitățiilor de vindecare. (Persevereța, discuțiile sau controversele cu medicii, întrebările, cercetările, refuzul de a accepta îndoielile altora, punând distanță între oamenii fricoși sau toxici și mine, au fost unele din acțiuni luate de mine în acest proces. M-am înconjurat zilnic cu muzică pozitivă adică creștină, cu predici, am meditat la cuvinte încurajatoare, mai ales Psalmul 23 cu care adormeam cu el pe buze de cele mai multe ori. In ultimele luni înainte de a adormi spun rugăciunea “Tatăl nostru”. Am crezut că Dumnezeu e de partea mea.)
  3. Mi-am schimbat dieta. (Eram deja pe o dieta fără glutină, dar, la sfatul medicul meu naturalist am eliminat toate produsele lactate ca să pot reduce inflamația severă prezentă in majoritatea țesuturilor mele, am eliminat zaharul care suprima/inhaba sistemul imunitar si am adăugat o mulțime de verdețuri bio, ceai verde (pentru proprietățile sale antioxidante), ceai din plante, în special mușețel (de asemenea, pentru proprietățile sale antioxidante și beneficiile sale digestive și calmante și am băut LOTURI de apă, din motive evidente de detoxifiere și hidratare.
  4. Am respectat tratamentele prescrise, în special suplimentele naturale necesare. Am luat cantități mari de tot felul de suplimente naturale pentru a-mi reface sistemul imunitar; în plus am avut sute de perfuzii și de fiecare dată când simțeam durerea acului în venă mă gândeam eu voi câștiga, nu tu, boală.
  5. Mi-am scos toate plombele de mercur. Prea slăbită pentru a trece prin acest proces imediat, a trebuit să trec mai întâi prin doi ani de tratament pentru a obține destulă putere să îndur lucrarea dentară care a început în Martie 2017 și sa încheiat în Septembrie / Octombrie 2014. După fiecare ședință dentară urma perfuzii pentru a-mi întări sistemul ca să reziste următoarea ședință dentare, printre care una a durat trei ore și mi-a dislocat/dezarticulat maxilarul. Dar după ce am scăpat de tot mercurul, îmbunătățirea dramatică a sănătății a fost enormă. Procesul de chelare în prealabil și detoxifierea după au ajutat enorm.
  6. M-am concentrat pe rolul meu de mamă, soție și prietenă. Când am avut destulă energie am gătit, am făcut curăt în casă, am spălat rufe, am primit vizitatori, chiar  dacă inca mă simțeam oribil. M-am concentrat asupra lucrurilor pozitive din viața mea și nu invers. De asemenea, am învățat să mă odihnesc, să spun nu și să nu mă simt vinovată de faptul că aveam nevoie de odihnă.
  7. Am iertat. Chet ma ajutat și ma sprijinit enorm de mult atât financiar cât și emoțional, deasemenea Elizabeth, frații și surorile mele și mulți prieteni, dar numai când am început să iert trecutul dureros și cei care m-au agresat (inclusiv eu), numai atunci am putut să sporesc procesul de însănătoșire. A trebuit să mă eliberez prin iertare. Pentru mine iertarea este un obicei nou și ca toate obiceiurile noi,  trebuie repetat des și continuu.
  8. Am învățat di nou anumite lucruri. Ce vreau să spun de fapt prin a învăța din nou sau re-învăța anumite lucruri? Muschii memoriei trebuie stimulați să-și amintească că odată, în trecut, am condus mașina pe distanțe lungi, am avut serviciu, am făcut parte din societate fără a experimenta panică. Încă sunt în mijlocul acestei etape, încă  mai am de lucrat la ea. Am înfruntat unele lucruri dar încă mai am de înfruntat altele. Dar mergem înainte si sper ca acest articol să poată ajuta cu un strop de speranță pe cei aflați în mijlocul necazului. Doamne îți mulțumesc pentru viața asta:) Amin.

Rugaciune

/ Carmen McKnight / Leave a comment

Azi dimineata, in timpul petrecut cu Bunul Dumnezeu, am primit aceasta rugaciune atat pentru mine cat si pentru oricine o vrea:)

Mulțumesc, Dumnezeule, pentru abilitatea de a ierta și pentru darul iertării. Până de curând nu puteam ierta desi am încercat, nu știu de ce, dar presupun că a avut de-a face cu ura care a luat tot spațiul disponibil în inima mea, lăsând loc pentru nimic altceva, inclusiv iertare sau bucurie.

Iti mulțumesc Doamne, pentru că ai inmuiat ceara greu calcificată de ură față de ceilalți și de mine insumi și că ai făcut ca acea ceara să se prelingă afara din sufletul meu. Acum am loc pentru iertare, iubire și bucurie. Acum pot să iert atat pe alții cat și pe mine; va lua efort, va lua voința și alegerea mea, dar am puterea de a alege acum si sufletul meu nu mai e blocat în boala urii, nu mai munceste continuu și epuizat, fără progres inafara oboselii. Îți mulțumesc sincer pentru că mi-ai dat părinții pe care îi am, că locuiesc în această parte a lumii, pentru familia mea și trupul pe care îl am. Ce lucruri spectaculoase si extraordinare am învățat datorita acestor privilegii și ce privilegii am de a putea ajuta pe alți.

Iti mulțumesc, Doamne, pentru că m-ai trezit la potențialul meu, dezvăluindu-mi temerile mele, temerile care m-au capturat într-un costum întunecat si restrans de-a lungul acestor ani. Prin faptul că mi-am arătat aceste temeri și consecințele lor, ai deschis ochii sufletului meu la lucrurile pe care le-am pierdut și la oportunitățile care nu le voi avea dacă aleg să rămân în acest costum întunecat, numit frică.

Eu voi alege viața, dragostea și bucuria. Voi risca să mă deschid și să fiu vulnerabila pentru a câștiga aceste trei calități. Voi re-învăța și re-direcționa atat atenția mea cat si gândurile și comportamentul meu pentru a experimenta consecințele vieții, iubirii și bucuriei. În căutarea mea, voi eșua uneori, dar mă voi ridica și voi continua pentru că focalizarea mea sa schimbat. În cele din urmă, văd că am dreptul să experimentez viața, dragostea și bucuria, un drept pe care mi la-i dat tu cu mult timp în urmă, dar care a fost rapit de temerile altora doar pentru a fi recucerit recent.

Este un proces de re-învățare bazat pe adevărul aratat de tine: ceea ce au spus sau făcut alții impotriva mea cu intentia de a mă dobora este bazat pe propriile lor sentimente de nesiguranță și temeri nu pe caracterul constuit in mine de Tine, Doamne. Sunt pereții lor de restrangere, nu ai mei. Iti mulțumesc, Tată, pentru că mi-ai deschis atat ochii, cat și sufletul pentru a accepta acest lucru. Acceptarea este diferenta între succes și eșec. În trecut, am acceptat adevărurile false a altora și mi-a adus numai un deșert vast in suflet, acum voi accepta adevărul Tău de a alege viața, dragostea și bucuria. La urma urmei, aceasta este definiția echilibrului. Nu unul fără celălalt. Echilibru. Adevăr. De data aceasta aleg adevărul Tău și vom vedea unde se va sfârși.

Amin.

Deuteronomi 30: 15-20

5 Mai 2018

/ Carmen McKnight / Leave a comment

Sambata pe data de 5 Mai, 2018, in Timisoara, sau mai corect pe langa Timisoara, un grup de cupluri tineri casatoriti crestine sau decis sa mearga la iarba verde, la un picnic. Spre mirarea lor au ales o zona noua salbaticita parca pentru acest picnic, si odata ajunsi la iarba verde au inceput pregatirile pentru barbeque, cand au vazut un baiat tinar, descult, alergand dintr-o parte in alta cu o viteza inumana. Curand tinarul sa indreptat spre ei cerandu-le ceva de mancare. A primit doua banane si un mar care le-a mancat la o distanta de ei, intorcandu-se si cerand mincare din nou. Umplandu-i o farfurie cu de toate, baiatul a luat loc langa grup si au inceput a discuta: “cum te cheama? Cati ani ai? Unde stai?” etc. Asa au aflat ca-l cheama Daniel, are 21 de ani si locuia in grajdul parintesc intr-un sat din apropiere. Majoritate satenilor le era frica de el din cauza bolii. Cand Daniel a zis “Trebuie sa plec ca vine boala.” cei din jur nu au inteles si l-au incurajat sa mai stea cu ei la povesti. Zis si facut pana cand Daniel a cazut pe spate la pamint, a inceput sa faca spume la gura, convulsii si sunete ciudat de urate ii ieseau din gura. Instant barbatii au format un lant protectiv intre familiile lor si Daniel, si toti sau retras de baiat cu exceptia a 6-8 barbati, printre care si fratele meu, care sau decis sa se roage pentru bietul om. Singurele detalii care mi le amintesc din conversatia telefonica cu fratele meu de saptamina trecuta erau ca Daniel, si-a astupat urechile cu miinile sa nu auda rugaciunile, minca iarba, si corpul i se indoia drastic ca un pod, se catara pe copaci cu o viteza fulgeratoare, trunchiul copacului fiind foarte gros si fara ajutorul ramurilor, pana a ajuns sus de tot, si tot cu aceeasi repezeala sa dat jos, a sarit in sus la o distanta asa de inalta ca nici un om nu-i in stare de asa ceva si a fost trantit pe spate lovindu-se de o radacina de copac. Intr-un final Daniel sa linistit, si ochii care pana-n acel moment aveau o salbaticiune in ei si-au revenit la normalitate, baiatul sa sculat zimbind privind in jur specific dupa cineva.

“Nu mai vad preoteasa in negru cu limba despicata in doua.” A zis el in cele din urma, continuind “Nu ma mai doare capul, numai spatele.” Spatele il durea de la faptul ca a fost trantit de trunchiul de copac cu cateva minute inainte.
‘Cei in mine, numai cu post si rugaciune iese.” A marturisit baiatul si fratele meu impreuna cu ceilalti l-au incurajat sa inceapa sa mearga la biserica.
‘Asa de mult ma bucur ca ati venit aicea, asa de bine ma simt printre voi.”

“Nu noi, Daniel, ci Isus prin noi te-a vindecat. Slava Domului!”

Desi atmosfera de picnic a fost stricata, cu totii au ajuns la aceeasi concluzie: Dumezeu i-a trimis in acest loc de salbaticiune nou pentru al intilni si pentru a se ruga pentru Daniel ca sa fie eliberat de duhul rau care-l stapinea.

Doamne iti multumim ca tu iubesti pe fiecare copil al tau, si ne rugam ca Daniel sa-ti slujeasca tie pana la moarte.

09f0a008-36cf-41e2-a8a3-d99544d80384

Daniel dupa rugaciune.

Fratele Bandila

/ Carmen McKnight / Leave a comment

Bucurati-va cu cei ce se bucura: plange-ti cu cei ce plang.- Romani 12:15

Fratele Bandila din Hunedoara a plecat la Bunul Dumnezeu ieri. Condoleante familiei, o familie foarte frumoasa si plina de binecuvintari.

Doamne adu tu alinare acuma in sufletele indurera-te a familiei si prietenilor fratelui Bandila. Multumim Doamne de privilegiu de a cunoaste o persoana atit de speciala.

Amin.

 

Protest

/ Carmen McKnight / Leave a comment

Saptamina trecuta a avut loc in America Protestul Anual al Femeilor, si inafara urii adresata impotriva presedintelui prezent in putere si rivna dupa dreptului de a avorta, nu prea inteleg ce tot protesteaza- vor egalitate, dar in America femeile au toate drepturile egale ca si cele a barbatilor, nu ca femeile din partea Arabica a planetei, China, Africa, Europa de Est, India, si alte tari.

 

Va spun o poveste- e a mea.

Cind m-am nascut am avut ceva probleme fizice de sanate si doctorul a dat de subinteles ca nu voi putea avea copii deoarece organele mele de reproducere nu erau cazute la locul potrivit. Fontenela (partea moale a capului) iesea afara intre cele doua oase (parietale) si era foarte transparenta, doctorul a spus ca voi fi idioata (adica cu probleme psihice sau fara o dezvoltare completa a potentialului creierului). Mama nici nu ma lua in brate in primele luni si ma misca foarte putin ca sa nu-mi faca rau, pina la urma usor, usor sa retras dar am suferit in primele luni de atingere fizica. Vitamina D era, de-asemenea imi era redusa in corp si am facut injectii de vit. D regular de la citeva saptamini de viata timp de un an. Ca atare doctorul a sugerat avort dupa nastere. Mama a refuzat categoric, spunindu-si in sine “Faca-se voia lui Dumnezeu.”

Da am intrat in lume cu probleme si votul de a fi ucisa datorita acestor probleme, dar cind ai credinta in Dumnezeu speranta unui miracol este fantastic de puternica.

Am crescut intr-un mediu destul de saracacios, si am dus greva foamei involuntar multe zile, atit eu cit si fratii si surorile mele si pentru asta multumim lui Dumnezeu ca sunte-m bine si prea rotunzi acuma de atita mincare:))) si cu dragostea lui Dumnezeu in suflet. Am fost raniti fizic, agresa-ti si tortura-ti atat fizic cit si emotional, acest abuz a continuat pina am plecat de acasa, fiecare cind a putut, si pentru asta nu folosim acest motiv sa ranim pe altii si nu dorim sa fi fost avortati. Am avut toti cei 12 frati si surori zile negre pe acest pamint, dar… am avut foarte momente pline de o dragoste infinita din partea lui Dumenzeu, atat direct dar de multe ori prin altii (ca de exemplu prin unii care citesc aceste rinduri), sau chiar si prin straini. Dumnezeu ne alina sufletul cind avem nevoie de alinare, si desi inca avem cicatrice sau rani deschise datorita trecutului avem si multa tarie pusa in noi de Dumenzeu. Viata care mi-a dat-o Dumnezeu este plina de momentele fermecatoare a dragostei lui Dumenzeu si a dragostei oamenilor prin care characterul lui Dumenzeu se manifesteaza zilnic.

Nu condamn de loc pe cei care au avut avort- departe de mine acest gind- pentru ca nu am fost in situatia lor cind au facut aceasta decizie, dar stiu ca Dumenzeu iubeste pe toti si iarta profund si non-stop. Dar sint un exemplu al unui caz care in ochii lumii sansele mele ar fi fost mai bune daca as fi fost avortata… nu stiu ce sa zic decit, voi ce crede-ti?

Doamne din tot sufletul iti multumesc de fiecare zi pe acest pamant, ca are mare pret orice secunda:)

Dumnezeu sa va aline durerea azi si-n fiecare zi. Amin.

 

La Multi Ani! Draga Chet

/ Carmen McKnight / Leave a comment

Crezind ca e fetita, parintii lui Chet i-au ales numele Jill, si au fost foarte surprinsi cind Chet a intrat pe lume ca baiat:) Ca frate mai mic, Chet a avut o copilarie normala, si numai un singur frate mai mare, Mark, care ia facut necaz prin intaritarile copilaresti.

De la bun inceput Chet a fost un copil dragut cu o personalitate buna si calma, placindu-i mult cartile de benzi desenate, motocicletele si tobele. In clasa a 7-a a intrat in fanfara scolii la tobe si la 13 ani si-a strins destui bani (a muncit pentru ei) ca sa-si poata cumpara prima motoreta.

Ca adolescent, Chet era prea timid si rusinos sa vorbeasca cu fetele preferind compania prietenilor lui; Ion, Mike si Jeff. Impreuna au facut multe nazbitii pe acea perioada. A doua zi dupa ce a terminat liceul sa mutat cu bunicul lui in Seattle, unde a avut o serie de pozitii de munca. La 19 ani, si-a dedicat viata lui Dumnezeu (Chet nu a crescut crestin si parintii lui nu sint crestini dar sint oameni de treaba) si sa hotarit sa invete cum sa lucreze cu miinile in caz ca Dumnezeu l-ar fi chemat in cimpul misionar. Asa ca sa mutat in Bremerton, si a inceput sa lucreze in constructii timp de doi ani. Asa a aflat ca ura domeniul de constructii si sa mutat inapoi la parintii lui, unde seara si-a continuat clasele de facultate dar in timpul zilei lucra la o companie de curent electric, pe urma la UPS. Atunci a salvat multi bani, pentru scoala de aviator dar Razboiul din Golf, care a inceput in 1990, i-a taiat visul.

Mark, fratele lui mai mare care numai ce a absolvit facultatea de video si film, l-a convins sa intre in business impreuna. Chet si Mark au inceput o cariera in domeniul filmului si a luat ceva timp pina sau stabilit financiar.

Intre timp, o echipa de misionari din biserica la care mergea Mark, condusa de John Stabb, au plecat in Romania si l-au convins si pe Chet sa mearga ca cameraman. Acolo m-a intilnit pe mine, m-a cerut in casatorie si a venit inapoi dupa cinci luni, dupa care am facut nunta si tot in anul acela, in Octombrie, am venit impreauna in America. Impreauna avem trei copii, Merrill, Meleah si Alex, si ducem o viata buna, multumim lui Dumnezeu:)

Ca tata Chet este extraordinar, si i-a placut din totdeauna sa petreaca timp cu copii. Vazind familia mea mare din Romania, Chet a vrut multi copii dar datorita sanatatii mele subrede ne-am oprit la trei.

Ca sot, Chet este excellent:) E un om calm, chibzuit si intelept. Impreuna am trecut prin multe dar datorita credintei si ajutorului lui Dumenzeu le-am trecut cu bine pe toate.

Azi e ziua lui:) Si ii doresc toata fericirea posibila din lume si sanatate maxima, ca merita:)

Te iubim mult Chet si fara tine viata noastra nu ar fi asa de frumoasa. Multumesc Bunului Dumnezeu  pentru un asa tata, sot si om bun:)