Cand lucrurile merg prost, dorim ajutor dar când lucrurile se schimbă în mod tragic dorim un miracol. Pentru majoritatea din noi miracolul nu va veni. Ce vom face atunci? Ceea ce am să-ti spun te va supăra, mai ales daca esti genul de persoana care vrea ca totul sa fie fixat rapid, aproximativ 99,9% dintre noi se potrivesc în această categorie. Voi începe prin a spune …
Atunci când a murit fratele meu mai mic, cel mai tragic lucru care sa întâmplat în viața mea și eu sunt sigură că si in viața familiei mele, am devenit amorțită emotional. Am interogat atât de multe lucruri legate de viață și de Dumnezeu, lucruri care le-am auzit o viață intreaga de la părinții mei și biserică. Dar in general m-am simțit amorțită, urmată de valuri imense de furie, uneori copleșitoare. Mânia încă mai vine, dar valurile sunt mult mai mici și am învățat să-le las să se spele peste mine fixindu-mi privirea spre viitor. Cînd pierzi pe cineva simți durere doar numai dacă ai iubit, chiar dacă timpul împreaună a fost mult prea scurt. Dar nu fi supărat toată viața ta gândindu-te că, Doamne ferește, daca începi să te bucuri de viata intr-un fel trădezi persoana pierdută. Ei ne privesc de sus și dacă ar putea vorbi cu noi, ne-ar sfătui să dăm drumul furiei din suflet si să ne bucurăm de viață. Pe patul de moarte, și am fost acolo un an și jumătate în urmă, 99,9% dintre lucrurile care ne stresează in viață nu contează, doar un singur lucru contează; dragostea fața de Dumnezeu, sine și cei de alături. Atit. Nimic altceva. Acum, recuperarea mea de pe patul de moarte a fost un miracol. Așa cred și nu mă va convinge nimeni altfel. Înapoi la fratele meu. Nu voi înțelege niciodată de ce un băiat de unsprezece ani nu a primit un miracol de la Dumnezeu, dar în același timp nu pretind să înțeleag complexitatea vieții atit pe plan spiritual cit si in trup. În realitate majoritatea din noi nu înțeleagem pe deplin secretele adînci a vieții, fapt ce umple multe inimi cu mânie, urmată de o trăire bazată pe această mânie, luînd decizii cu mânie în suflet și pe urmă întoarcem pumnul nostru sus la Dumnezeu când întîmpinăm consecințele acestei mânii.
Dar ce am găsit de-a lungul drumului vieții? Rezistența. Și aceasta este, de asemenea, un miracol. Pentru a fi în stare să înduri greutățile vieții, cu un bun simț al umorului și o speranță. Chiar zilele trecute mi-am prins degetele într-o ușă și plângind i-am zis lui Chet;
“Mă bucur atât de mult că-mi merge sistemul nervos și că simt durerea asta!” M-am întors la plâns cu o adevărata mulțumire in suflet că puteam simți propria mea durere, știind că trupul meu a reacționat normal. Cu ceva luni în urmă eram în pericolul de a-mi pierde aceasta abilitate din cauza bolii. Deci, vezi, rezistența este la fel de frumosă, dacă știi cum să te uiți la ea și să îi mulțumești lui Dumnezeu pentru toți oamenii care au îndurat o mare adversitate și durere numai pentru a ne inspira mai târziu în viață. Iar dacă victoria care-ai așteapt-o nu vine niciodată, cel puțin ai îndurat cu o atitudine bună și ai construit prieteni și amintiri; cele mai adevărate comori pe acest pământ.
Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze astăzi și păstrați-ți inima plină de fericire.
Pentru cei ce înțeleg Engleza.