Cojitorul de cartofi american.

În America ziua mamai va fi pe 9 Mai, cu ocazia asta voi împărtăși o povestioară scurtă cu mama mea:)

În vara anului 1993, patru ani după Revoluția din 1989 și căderea comunismului care erau încă proaspete în inimile noastre, Chet, un american pe care l-am întâlnit în primăvară, a venit înapoi în Romania ca să ne căsătorim. După un drum lung și foare obositor a ajuns în sfârșit la apartamentul nostru în Hunedoara. În spațiu întim și îngrămădit din bucătăria apartamentului nostru l-am hrănit în timp ce 14 seturi de ochi se holbau la el de parcă ar fi fost un obiect strălucitor extraterestru, așteptând cu nerăbdare – conform așteptărilor noastre culturale din acea vreme – să vedem ce cadouri a adus.

După ce a mâncat mi-a înmânat mie și mamei mele cei mai frumoși trandafiri roșii pe care i-am văzut în viața noastră, și a scos cadourile. Printre ele se număra și un cojitor de cartofi pe care soacra mea l-a trimis propriei mele mame. A fost versiunea cea mai luxoasă a cojitorilor de cartofi, dar, din moment ce nu am mai văzut niciodată un astfel de instrument, nu am avut nici o idee despre semnificația ei.

„Este pentru tine mama de la mama mea”. Chet a vorbit prin intermediul fratelui meu Alin care a devenit traducătorul nostru.

„Ce îi asta măi Chet?” A întrebat mama învârtind în mână obiectul misterios, după care Chet a continuat să explice scopul acestui obiect străin.

“Muțumesc mult dar nu trebuia să vă cheltuiți! Eu curăț cartofii cu cuțitul, dar mulțumeștei mamei tale, a fost foarte drăguță.” Chet, fără să renunțe, a continuat să explice cât de ușor va deveni treaba ei de a curăța cartofii cu noul instrument.

“Ehh…las că vom vedea noi, hai facem concurs. Îmi curăț cartofii așa cum am făcut-o întotdeauna și curățești tu cu dispozitivul tău, să vedem cine câștigă.”

“Bun”. Chet era pregătit și aștepta cu nerăbdare începutul provocării. Mama a scos o plasă de rafie jumătate plină cu cartofi și i-a golit pe masa din bucătărie.

„Începem.” În fața lui Chet se odihneau cei mai mici cartofi pe care i-a văzut vreodată și în ciuda eforturilor sale de a nu-și pielița degetele, și-a dat seama imediat că nu avea nici o șansă, dar nu sa lăsat bătut ușor. Cu expertiză mama a decojit zece cartofi până Chet a terminat un sfert de cartof. Râzând din suflet, mama l-a tachinat și mai mult.

“No Chet, ce zici?”

„În America cartofii sunt mari.” Chet a clarificat.

“Sigur! În America totul e mare!” A râs mama înconjurată de doisprezece copii care i s-au alăturat, lăsându-l pe bietul Chet să-și dea seama că unele reguli dintr-o țară nu se pot aplică în alta.

Sper că va pus un zâmbet pe față amintirea asta, vă doresc o zi binecuvântată.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.