Change/Schimbare

The other day we went to a restaurant. Needing to use the restroom, I had to wait until the one toilet restroom, who was occupied for the time being, would become available. Hopping and wiggling like a little kid I saw the men bathroom empty and was really tempted to go use it. If asked to explain myself, I would have said “I identify with full bladders people.”

 

As a general rule most of us look forward to good changes in our lives, few hate any and all types of change, and then there are those “special” type of people who don’t appreciate anything good in life, no matter what.

Before a major change occurs in our lives, you and I will encounter lots of resistance masqued in the gift wrap called doubt, not only from your own self but from those you and I will look up to for advise. This is nothing short of a blessing, annoying blessing, but blessing none the less. If those voices of doubt succeed and you or I back off, than we really didn’t want the change bad enough to begin with, but if those voices gives you the fuel you need to move forward and stand up to those doubts in order to allow the change. I’m amazed at how other people constantly try to burden you or I with their worries and doubts than make it look as if they have your best interests in mind. In reality those are reflections of their own doubts and fears. Not all change will end up in a glorious success, yet we still need to walk through it even if to learn a thing or two about ourselves, our reaction in the face of the unknown and the adjustments we must make.

On a personal note now, and my European friends will relate to this more so I believe, we grew up tough. At least most of us. Our parents forced us, repeatedly, to take big steps towards life. At the time we hated it, at least most of us, but in time we learned some valuable lessons. We learned to not only stand up on our own two feet but to help those around us stand alongside us. We also learned to compete with those better acquainted with the ways of life thus improving our general knowledge. Such form of parenting left scars. So as a response most of us blessed by God to live in a better land, we babied our kids and gave them what we didn’t have. Down the road, at some point or another, we may have come to regret such decisions, especially when faces with entiteled behaivors and forgotten gratitute. So which way of parenting really did a favor to their kids? Based on rezults, I would have to say that our parents knew the value of hard work and honesty and engraved it in us, even if it came accross harsh. I didn’t kill us, it made us better humans.

Change is inevitable, we heard that many times, that’s because is true.

 

Ca regulă generală, majoritatea din noi așteptăm cu nerăbdare schimbări bune în viața noastră. Unii urăsc orice fel de schimbare, iar apoi sunt tipii de oameni care nu apreciază nimic bun în viață, indiferent ce e.

Înainte de o schimbare majoră în viața noastră, întâlnim rezistență mascata sub forma de îndoială, atit de la propria sine cit și de la persoane de incredere, persoane de la care asteptam un sfat incurajator sau plin de intelepciune. Dar indoiala lor asupra deciziilor noastre nu este altceva decât o binecuvântare. Dacă acele voci de îndoială reușesc sa ne convinga sa dam înapoi, nu am dorit cu adevarat schimbarea, dar dacă aceleasi voci ne dă combustibil să mergem mai departe atunci inseamna ca dorim schimbarea pe deplin si sintem gata sa infruntam indoiala atit a noastra cit si a celorlalti. Nu e usor. Sunt uimita de modul în care alți oameni încearcă în mod constant să ne ingrauneze cu grijile și îndoielile lor sub masca ca ne au interesele noastre în minte. În realitate, acestea sunt reflecții propriilor lor îndoieli și temeri. Nu toate schimbările vietii se vor încheia cu un succes glorios, dar tot avem nevoie de schimbare chiar dacă numai pentru a învăța un lucru sau două despre noi înșine si reacția noastră în fața necunoscutului. 

Pe o notă personală acum, multi dintre prietenii mei europeni au crescut intr-un mediu dur. Majoritatea din noi. Părinții noștri ne-a obligat, în mod repetat, de a lua pași mari spre viață. La acea vreme am urât treaba asta, poate nu toti, dar în acelasi timp am învățat lecții valoroase. Am învățat nu numai să stam pe propriile noastre picioare, ci sa ajutam si pe cei din jurul nostru. De asemenea, am învățat să concuram cu cei mai bine familiarizati cu modurile de viață, îmbunătățindu-ne astfel cunoștințele noastre generale. Desi o astfel de educație parentală ne-a cicatrizat uneori am invatat pe parcus ca e mult mai buna decit a da mult comfort copiilor nostrii care in timp cresc in copii lipsiti de iubire si plini de fara respect fata de viata in general. 

Schimbarea este inevitabilă, am auzit cuvintele astea rostite de multe ori, pentru că sint adevărate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s