dușmanu

Nu? Nici mie. Nu serios! Până la vârsta de vreo doi ani nu mi sa întâmplat niciodată așa ceva, sau cel puțin nu-mi aduc eu aminte. După? Ehhh…asta-i altă poveste. Cât timp ai să citești?

A fost odată, ca de fapt mereu,

o omenire și un Dumnezeu.

Unii jucau teatru, alții se credeau ghișeu

de bârfă scumpă, un fel de semizeu,

și uite așa frate, am hrănit lupul meu.

Zâmbea el culmea, și-mi zicea mereu:

“Măi Carmen dragă, dar de dragul meu

hai rupe-ți țeasta, sau coase un mileu

ignoră-mi ura și faptul că-s un derbedeu

și las să judec eu cu viteza unui zmeu

și tu tot iartă cu dragostea unui mielușel,

ia tu ce-i bun, și lasă becul

cam stins în suflet să nu lumineze jegul.

Drag cititor, și tu ești frânt?

de tăișurile acestui vânt?

cu laturi reci, și mult avânt

la rele și la judecăți de rând?

Dar lasă-i mamă, că vor plăti,

și Dumnezeu ce spune

în al său alin? Psalmul drag

numărul 23, cum El va pregăti din plin

o masă largă, ca pe al tău chin,

să-l răcorească cu al Său meniu.

Si las dușmanii ca să radă-acum

că vine acru și negru chin, oricum

în al lor suflet, unde nu-i de fel nici pace

nici bucurie și nici pic de dreptate.

Dar mă întreb eu-acuma cel puțin:

Fusăi eu oare-acel dușman plin? de Carmen McKnight

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.