Cel mai mare frate din noua si al doilea dintre noi, Alin are o prezenta naturala de sef:) Este definit mai bine de iubirea lui fata de musica classica, in deosebi Beethoven, si cind nu lucreaza ca inginer in Germania unde sa stabilit momentan, este gasit pe scenele operei in multe tari dar in deosebi pe scenele nemtesti.
Amu, hai sa intram mai pe di ale noastri. Haline!!!!! Fratele meu!!!!! De ce esti asa diparti???? Imi aduc aminte cu mare drag de momentele petrecute cu ai mei frati si surori. Datorita anilor apropiati, am avut o legatura mai strinsa cu Alin si Sergiu, si mai tirziu am format prietenii mai strinse cu restul fratilor. Alin, o fire gingasa dar si un ghem de mister (ceea ce lui ii place:) a crescut tinind in el multa durere, in deosebi dupa ce a murit fratele nostru, Fanu. Alin si Fanu au avut o conectie speciala, bazata pe faptul ca semanau mult la chip si fire. Copil slabut si inalt ani de zile, Alin putea minca sarmale cu tonele, mai ales la nunti, dar mincarea lui preferata era si mai este piine cu un rind gros, si cind zic gros nu exagerez, de unt si miere. Acasa, eu gateam dar Alin cocea:) Ciocolata de casa i-a fost desertul preferat ani de zile, dar in general nu conteaza ce desert ieste in jur, Alin il va minca fara nici o plingere:)
E iubit de multi, desi am impresia ca se simte singur de multe ori.
Imi aduc aminte cind eram tineri, si el era asa de subtirel (ca restul de fapt), si cind Alin iti tragea o palma din joaca iti intorcea mufa si-ti schimba anatomia sheletului, asa ii era de grea palma. Un intelectual din nastere, zimbesc mereu cind vorbim la telefon, si nimeni nu ma face sa rid cum ma face Alin sa rid. (Sergiu la fel, dar in ultimul timp e obosit mai tot timpul.)
Intr-o vara cind am mers la bunica (de fapt strabunica) de la Ibanesti, ea ne-a lasat in grija gainilor. Bunica plecata de ceva timp in padure la cules de ciuperci si vreascuri, dar in realitate cred ca avea nevoie de citeva ore de liniste, si fara nimic de facut ne-am plictisit. Pe timpuri eram plina de energie si curiozitate, si tot timpul aveam idei de aventuri, stresindu-l pe saracul Alin care nu avea nici o pofta sa fie pedepsit.
“Hai sa mergem in papusoi (porum pentru cei care nu vorbesc moldoveneste:), Aline!”
“De ce?”
“Sa exploram! Haideeee, hai mai repede.” Am plecat fara sa ne dam seama ca nu am inchis poarta dupa noi, si in mijlocul explorarii noastre ne-am trezit cu niste gaini pe la picioare.”
“Hm, astea parca arata ca gainile lui bunica.” Amindoi am inghitit in sec si am inghetat pe loc.
“Ai inchis poarta dupa tine?”
“Nu. Nu mi-ai zis sa inchid poarta!” Sa rastit Alin inapoi continuind “Vezi daca ascult de tine! O sa ne omoare bunica acuma!” Pe moment am facut planuri sa fugim dar am stiut ca era plan prost.
“Ce facem acuma?”
“Tarnicerul! Ne ajuta el! Haide” Am raspuns fungind repede inapoi cu speranta ca vecinul bunicii care era stiut ca betivul satului era acasa si numai jumate beat. L-am gasit acasa. Desi beat ne-a dat instructiuni si ne-a ajutat sa fugarim gainile inapoi in ograda (curte:). A luat o ora si ceva, si nu am fost plesnita peste fata de atita papusoi in viata mea. I-am multumit vecinului sperind ca nu ne piraste. Am stat pe prispa dupa aia ca doi ingeri pina a venit bunica inapoi cu o legatura de vreascuri pe umeri si ciuperci in briu.
Am avut multe aventuri cu Alin in viata mea si cred ca vom mai avea, mi-e dor de el zilnic dar is fericita cind il vad fericit:) Stiu ca multi din voi care vor citi aceste rinduri ave-ti memorii frumoase cu el:) Ce sa stiu sa zic, Alin are stilul lui unicat de a comunica, pe care il iubim desi poate la inceput ne-a socat un pic. Aline ramii la fel, ca ne trebuiesti ase cum esti;)
Love you:)
P.S Porecla in trecut- grisina.
It takes my mother-in-law, once again, to remind me of my “Coming to America” anniversary on October 15th (yesterday). It’s been 24 years already? Actually, right now I should ask: “I’ve lived in Romania?” It sure feels like a distant dream, the land of my birth, a dream mixed with happiness and sadness:)
Journey 