Sergiu cel rezistent

IMG_4660

De la stinga: Tibi, Sergiu si Iuli.

In copilarie Sergiu ne facea mereu sa ridem ca atare unul din poreclele lui a fost “The Jocker” sau “comicul”. Dar reflectind la viata lui Sergiu “cel Rezistent” se potriveste mai bine. Desi eram plini de vinatai si indurera-ti, in copilarie, Sergiu tot timpul avea o gluma   la indemina.

Din cei doisprezece frati si surori, el a fost cel mai abuzat, dar uitindu-te pe fata lui si la felul cum isi traieste viata nu ti-ai da seama. Are cea mai pozitiva atitudine si iarta repede. Intr-o zi l-am intrebat cum de poate sa uite asa repede si dind din umeri, mi-a raspuns:

“Nu dau atentie. Stiu ce veau sa fac si ma duc si-l fac. O sa iau bataie fie ca fac fie ca nu fac, asa ca mai bine fac.” Pentru Sergiu a explora si a invata ce are viata de oferit era mult mai important decit frica care parintele incerca sa o bage in el, prin violenta. Intr-un fel la pregatit pentru viata care o avea inaintea lui de trecut. A fugit in Germania dupa revolutie, a fost prins si dat inapoi. A doua oara a reusit, si a trebuit sa sacrifice a nu participa la nunta mea, sacrificiul care l-am inteles. Mai bine asa, decit sa vina inapoi si sa fie prins in ghiarele abuzului din nou si fara un viitor bun. Statea la rinduri in timpul comunismului toata noapte fie pe timp de iarna sau vara pentru un litru de lapte sau o piine. Avea darul bagatului in fata si rare ori venea acasa cu mina goala.

Acuma Sergiu stie legile Germaniei mai bine decit un neamt crescut acolo, si e bosul unei companii care aduce miilione de euro. Da comanda si instrueste acuma pe care vrea el, dar a luat mult sacrificiu si multa munca sa ajunga unde este acuma. Casatorit cu o nemtoaica, amindoi au o fata, Michelle, o casa tare faina si o viata buna.

Sergiu, de cind a facut un ban in buzunar a trimis inapoi si la familie si a ajutat tare mult. Mii de euro au plecat din buzunarul lui in tara. L-a adus si pe Leo si Nico in Germania si ia ajutat sa se stabileasca legal si cu post de munca.

De cind il stiu, il plac surprizele si ca atare a facut multe vizite-surpriza in tara:) Ii plac masinile de calitate:) si lucrul facut corect. Dar o gluma buna e cea mai indicata pentru el:) Am fost dintotdeauna mindra de el si asa va ramine pina mor.

Le sarea in ajutor fratilor mai mici si asa a primit o piatra in cap de si-a spart capul, dar nu sa lasat pagubas si a spart geamul inapoi celui care-i sparse capul.

Sergiu cel rezistent:)

Mi-e dor de el zilnic, ca si de ceilalti si ma bucur mult cind vad ca viata lui e binecuvintata:)

Multa-mi Doamne de fratii si surorile mele:)

Sergiu

IMG_4626

Sergiu the Resilient

In our childhood, Sergiu made us laugh constantly, thus one of his nick name, “The Joker.” But to me he’s more “The Resilient”. We sat all bruised and hurt after another one of our father’s angry episodes, but Sergiu found a way to always make us laugh bringing such light in a dark world, even if it had to be whispered.

Out of all twelve siblings, Sergiu was the third and abused the most, in a very hateful manner. But looking into his face now you would never know it. He has the most positive and forgiving nature, bouncing right back with such ease it amazed me. I asked him one day how he could do that. He shrugged his shoulders then responded:

“I just don’t think about it. I think of the things I want to do and do them even if I get in trouble. I’ll get in trouble no matter what, I may as well do what I want. It’s worth it.” To him exploring and having adventures was worth the pain he knew he would endure later on. In a way it prepared him for the tough life ahead. He ran illegally into Germany right after the revolution, got caught and sent back to more abuse only to try again. And he succeeded. He entered Germany with the clothes on his back and a small Bible, worked very hard and now he’s the COO of a multi-million dollar company in Berlin, married to Brigitte, a pure breed German girl and together they have one daughter Michelle:) He gives orders all day long and works with employees from many nations, has a house and a very nice life. He’s helped my parents and siblings financially for years. Since he had a few dollars in his pocket he always thought of the rest of the family and sent back thousands upon thousands of euros (or deutschmarks back in the time). He is known for his love to surprise you and pulled lots of surprise visits:)

Sergiu, the resilient:)

I remember caroling with Sergiu and Alin, and every house/apartment we entered Sergiu found a way to walk away full handed with something. He stood in those long nightmarish lines Romania and Eastern Europe was known for during socialism/ communism times, usually taking him all night long during Siberian winters temperatures just to get a few loaves of bread or one kilo of milk or half a butter or few eggs or one kilo of sugar or one kilo of oranges, you name it. He also had the wits to push in the front of the line and walk away with something when so many were left only with empty disappointments. (There was never enough food during that time, and just staying in a line for half a day did not promise a happy result). Sergiu had street smarts and gumption. Still does:)

Sergiu, the resilient. I miss him everyday:)

Alin

img_4622.jpgCel mai mare frate din noua si al doilea dintre noi, Alin are o prezenta naturala de sef:)  Este definit mai bine de iubirea lui fata de musica classica, in deosebi Beethoven, si cind nu lucreaza ca inginer in Germania unde sa stabilit momentan, este gasit pe scenele operei in multe tari dar in deosebi pe scenele nemtesti.

Amu, hai sa intram mai pe di ale noastri. Haline!!!!! Fratele meu!!!!! De ce esti asa diparti???? Imi aduc aminte cu mare drag de momentele petrecute cu ai mei frati si surori. Datorita anilor apropiati, am avut o legatura mai strinsa cu Alin si Sergiu, si mai tirziu am format prietenii mai strinse cu restul fratilor. Alin, o fire gingasa dar si un ghem de mister (ceea ce lui ii place:) a crescut tinind in el multa durere, in deosebi dupa ce a murit fratele nostru, Fanu. Alin si Fanu au avut o conectie speciala, bazata pe faptul ca semanau mult la chip si fire. Copil slabut si inalt ani de zile, Alin putea minca sarmale cu tonele, mai ales la nunti, dar mincarea lui preferata era si mai este piine cu un rind gros, si cind zic gros nu exagerez, de unt si miere. Acasa, eu gateam dar Alin cocea:) Ciocolata de casa i-a fost desertul preferat ani de zile, dar in general nu conteaza ce desert ieste in jur, Alin il va minca fara nici o plingere:)

E iubit de multi, desi am impresia ca se simte singur de multe ori.

Imi aduc aminte cind eram tineri, si el era asa de subtirel (ca restul de fapt), si cind Alin iti tragea o palma din joaca iti intorcea mufa si-ti schimba anatomia sheletului, asa ii era de grea palma. Un intelectual din nastere, zimbesc mereu cind vorbim la telefon, si nimeni nu ma face sa rid cum ma face Alin sa rid. (Sergiu la fel, dar in ultimul timp e obosit mai tot timpul.)

Intr-o vara cind am mers la bunica (de fapt strabunica) de la Ibanesti, ea ne-a lasat in grija gainilor. Bunica plecata de ceva timp in padure la cules de ciuperci si vreascuri, dar in realitate cred ca avea nevoie de citeva ore de liniste, si fara nimic de facut ne-am plictisit. Pe timpuri eram plina de energie si curiozitate, si tot timpul aveam idei de aventuri, stresindu-l pe saracul Alin care nu avea nici o pofta sa fie pedepsit.

“Hai sa mergem in papusoi (porum pentru cei care nu vorbesc moldoveneste:), Aline!”

“De ce?”

“Sa exploram! Haideeee, hai mai repede.” Am plecat fara sa ne dam seama ca nu am inchis poarta dupa noi, si in mijlocul explorarii noastre ne-am trezit cu niste gaini pe la picioare.”

“Hm, astea parca arata ca gainile lui bunica.” Amindoi am inghitit in sec si am inghetat pe loc.

“Ai inchis poarta dupa tine?”

“Nu. Nu mi-ai zis sa inchid poarta!” Sa rastit Alin inapoi continuind “Vezi daca ascult de tine! O sa ne omoare bunica acuma!” Pe moment am facut planuri sa fugim dar am stiut ca era plan prost.

“Ce facem acuma?”

“Tarnicerul! Ne ajuta el! Haide” Am raspuns fungind repede inapoi cu speranta ca vecinul bunicii care era stiut ca betivul satului era acasa si numai jumate beat. L-am gasit acasa. Desi beat ne-a dat instructiuni si ne-a ajutat sa fugarim gainile inapoi in ograda (curte:). A luat o ora si ceva, si nu am fost plesnita peste fata de atita papusoi in viata mea. I-am multumit vecinului sperind ca nu ne piraste. Am stat pe prispa dupa aia ca doi ingeri pina a venit bunica inapoi cu o legatura de vreascuri pe umeri si ciuperci in briu.

Am avut multe aventuri cu Alin in viata mea si cred ca vom mai avea, mi-e dor de el zilnic dar is fericita cind il vad fericit:) Stiu ca multi din voi care vor citi aceste rinduri ave-ti memorii frumoase cu el:) Ce sa stiu sa zic, Alin are stilul lui unicat de a comunica, pe care il iubim desi poate la inceput ne-a socat un pic. Aline ramii la fel, ca ne trebuiesti ase cum esti;)

Love you:)

P.S Porecla in trecut- grisina.