La majoratul lui Alin, fratele mai mare a lui Simona. Din pacate nu e in fotografie. Eu cu Simona sintem in spate, cele mai copile:)

Simona, verisoara de pe partea mamei mele, e mai tinara cu citiva ani de mine, dar nu cu mult.

In 1976 parintii mei sau mutat din Bototsani, in orasul tinar numit, Hunedoara, oras construit in jurul noului Combinat Siderurgic Hunedoara, la insistenta unchiului Ionel, tatal Simonei. Cu economia subreda a Moldovei,  nu a fost greu pentru o familie tinara a fi convinsa sa se mute, mai ales cum locurile de munca erau din abundenta in Combinat, la acea vreme. Tata lucra ca rectificator si mama ca macaragista.

In contrast cu viata mea, Simona a dus o copilarie singuratica, datorita distantei de virsta intre ea si singurul frate al ei, Alin. In schimb a avut o viata bogata sociala in biserica Baptista din Cheangai. Cu doi parinti la lucru si numai doi copii, Simona nu a prea dus lipsa de nevoile materiale in schimb presiunea pusa pe umerii ei de a fi elev de nota 10 si singuratatea copilariei au fost o latura mai amara.

Primul majorat la care am fost invitata a fost a lui Alin, fratele Simonei si verisorul meu mai mare:) A fost o seara foarte frumoasa desi eram copila inca si cam stinghera vazindu-ma inconjurata de adolescenti mai mari. Dar nu am sa uit niciodata acea seara frumoasa:) Eu cu Simona, am petrecut momente frumoase impreuna, mai ales in timpul  de adolescenta, ori de cite ori ni se dadea voie de la parinti sa ne intilnim. La ea am petrecut si citeva nopti, jucindu-ne si vorbind de-ale noastre:)

Dar Simona mi-a fost de mare ajutor dupa ce l-am intilnit pe Chet si primeam scrisorile lui. Fata inteligenta cu cunostinte bune a limbii Engleze, Simona mi-a tradus marea majoritate a scrisorilor. (Edy mi-a tradus si el una sau doua scrisori). Cum primeam o scrisoare cum fugeam pina la Simona, si stateam pe balconul inchis (transformat intr-un refugiu perfect pentru a citi si visa) asteptind cu nerabdare sa-mi traduca cele scrise. Dupa acea, visam amindoua cu ochii deschisi, imaginindu-ne cum ar fi viata de casnicie sau ce diferenta este intre America si Romania.

Simona, de tinara a fost implicata in muzica si cinta mult in biserici. Cinta pina si in ziua de azi, si acuma, Adelina, singurul copil a lui Simona si sotului ei, cinta si ea profesional.

Mi-aduc aminte cam intre virsta de 10-13 ani, am cazut la pat intr-un fel de coma de febra timp de trei zile, si dupa doua zile de inconstienta non-stop, mi-am deschis ochii, si totul era confuz si ca in ceata, dar am vazut-o pe mama mea si tusa Ghinuta (mama lui Simona), pe scaune linga patul meu discutind incetul. Tanti Ghinuta avea o plasa de mere, si mi-a dat un mar cind a vazut ca am deschis ochii, dar imediat am plutit inapoi in lumea de intuneric unde am ramas iara timp de peste douazeci de ore. Fructele au fost intotdeauna o slabiciune a mea si le preferam in locul prajiturilor sau a bomboanelor.

Am memorii frumoase cu Simona si deabea astept sa o revad dupa atitea ani. Sper ca va fi curind. Iti doresc in continuare o viata binecuvintata draga Simona, si numai sanatate:)