Tânjire, de Carmen McKnight

Să fac o pâine azi am încercat

Dar văd că iarăși tot în bară-am dat.

Făr ou, făr lapte și fără făină

Păi ce mai iese-atunci? Doar o ruină.

Și-afară-i cald. În cas cuptorul e închins.

Sudori mă trec acum de mă ucid,

Și greu respir și nervi mă cam apucă

Că iar o pâine bleagă se aruncă.

Departe sunt de țară și de frați,

Departe sunt de mamă și de tată

Și gândul mi se duce la Carpați

Și dor după covrigi sărați.

Și iar o rudă de departe a murit, mă ofilește 

Dar raiul tau pe veșnicie îl împodobește.

Of Doamne bun mai tot se risipește!

Dar cel mai tare inima-mi jelește

După cei frați, creștini, biserica oferă.

Și în trecut inima mărturisește

O timelie cu Isus întemeiște.

Lui Dumnezeu îi mulțumesc mereu

De viața asta, bună, rea, așa cum e

Și cel mai drag mi-e de mărturisirea sa

Că va fi lângă mine ….pururea

Deși pământ străin acum al meu picior abate

In Dumezeu fundația mea străbate

Și ochii către cer ridic adeseori

Când tot străin mă simt în asta abator.