Dragoste neconditionata….science fiction (S.F.); tie ti-au placut oare si romanele SF sau doar cele politiste si de aventuri? probabil era mai usor de gasit acolo, ca si poveste, dragostea neconditionata decat o vedeam manifestandu-se in realitate. La noi intr-adevar a fost si o problema culturala, sociala, economica, politica, religioasa, educationala, etc. sa invatam sa traim in dragoste/iubire, din dragoste/iubire si pentru dragoste/iubire. Nu au invatat prea bine lectia iubirii neconditionate nici bunicii si nici parintii nostri. Dar lucrurile au inceput sa se schimbe, citim mai mult, experimentam mai mult, am crescut si ne-am dezvoltat o parte din noi, dar suntem un popor mare si e inca mult de lucrat la multe capitole.

Dragostea si credinta in Creatie merg mana in mana sau sunt, de fapt, unul si acelasi lucru. Noi am experimentat insa frica si credinta in frica sau “credinta” de frica sanctiunilor si asta ne-a transformat in robotei, in masinute cu butoane, bune sa execute o multitudine de sarcini. Dar ca orice robotel, ne-am uzat de atata folosinta si se impune, din dragoste, un update.

Eu am crescut cu ideea dureroasa ca sunt in neregula pentru ca nu fac parte dintr-o familie “normala” sau ca familia mea are mai multe probleme si mai urate si mai ales ca nu mergem la aceeasi biserica sau ca nu mergem deloc la biserica. Dar si eu, ca si tine, nu vedeam iubirea pe nicaieri, nici in biserica, nici in celelalte familii mai bine structurate social, crestine dar cu imperfectiuni (nedreptati, abuzuri, minciuni, arogante).

Am avut totusi norocul (si bataie de cap si zbucium sufletesc) sa am o mama care a ales sa se desprinda (platind un pret pentru asta) de modelul clasic al femeii supuse barbatului indiferent cum este el.

Am fost binecuvantata sa am langa mine un barbat alaturi de care sa experimentez respectul, libertatea de exprimare, de gandire, de actiune, afectiunea, sa fiu acceptata, pretuita, suportata cu tot felul de stari dificile, de incordari mai multe si relaxari mai putine iar despre iubire nu am inca acel curaj de a o exprima, de a o manifesta, mai am de invatat si poate ca nu vor trece 20 de ani pana atunci

Iti multumesc, scumpa Carmen, pentru ca vorbesti despre aceste lucruri si cred ca experienta ta este o parte din procesul de vindecare spirituala prin care fiecare are de trecut in felul sau.

Gandesc de ceva vreme ca “barbatul” din Romania este responsabil pentru haosul general, ca femeile suntem nevoite (statistic vorbind) sa plecam din tara, sa ne casatorim sau sa muncim in strainatate pentru ca barbatul roman (statistic vorbind) nu ia atitudine, nu protejeaza si nu pretuieste femeia, adica nu o iubeste. Femeia nu este iubita in Romania, l-am auzit si pe actorul Dan Puric intr-o emisiune spunand acelasi lucru. Pana se hotarasc barbatii din Romania sa faca lucruri bune si sanatoase pentru femeile din Romania (mame, sotii, surori, fiice, colege, prietene, etc.), in egala masura este responsabilitatea femeilor sa faca ce le sta in putinta pentru trezirea propriilor constiinte.