Nu imi vine sa cred. Nu ne vine sa credem. Durerea e ca ieri de mare. Ne e dor enorm de ea. Dar cand imi aduc aminte ca nu mai are dureri pe acest pamant mi se mai amelioreaza durerea. Stiind ca suferinta ei sa terminat si acuma e cu Domnul, imi aduce mangaiere in suflet dar tot mi-e dor de ea si vreau sa-o vad, sa vorbim, sa dezbatem unele lucruri, sa-i aud glasul, sa-mi dea un sfat, sa radem, sa glumim, sa cantam si multe altele.

Nu sunt singura in aceasta suparare. Fratii, surorile, tata, surorile mamei si fratii ei, prietenele si cei ce au cunoscut-o simt la fel. O vad in vis des, tot timpul imi zambeste, rareori vorbeste, niciodata nu ma lasa sa o ating. Diferite dimensiuni, diferite lumi, asta de aici si cea de dincolo.

O simt pe mama in pasarele care ciripesc in jur, in pasarea colibri care viziteaza curtea noastra zilnic. Vorbesc cu ea cand smulg buruienile in curte, sau fac mancare. Mai ma uit la un video, mai ascult o inregistrare audio.

Pentru toti care v-ati pierdut mamele, inteleg durerea si golul. Dar ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut privilegiu sa le avem o perioada de timp in vietile noastre, si sa invatam multe lucruri importante de la ele.

Pentru cei care inca-o aveti in viata pe mama, da-tii telefon daca sunte-ti departe, spune-tii ca o iubiti, ajutati-o si imbarbatati-o, si aduce-tii aminte cat de pretioasa este. Nici o mama nu-i perfecta, precum nici noi nu suntem ca si copii, dar iubirea unei mame e adanca, si de multe ori am vazut iubirea lui Dumnezeu fata de mine mai degraba prin exemplu mamei decat orice orator bun de la amvon.

Pentru cei care trece-ti prin suferinta covidului, precum majoritatea din familia noastra trece acuma-frati si surori- ma rog ca Bunul Dumnezeu sa va intareasca sistemul imun si sa trece-ti cu bine si peste asta.

O zi buna si multa sanatate cu pace.

Gob Bless:)