The IV treatment has left me very fatigue and somewhat odd feeling. I’ll have to ask the doctor if that’s normal. Right side armpit (axillary lymph nodes) look swollen. Despite this extreme fatigue, at night I seemed agitated and having a hard time sleeping. Once I fell asleep, past nightmares visited me, however this time I seemed to be in control of the way I responded to them. Instead of allowing the bad men to constantly chase me to an emotional exhaustive state I began formulating strategic plans how to get them before they got me. I felt a sense of control over the situation. Ha, that’s more like it. I must have learned something that cut my “Here we go around the mountain one more time” habit short. If it’s on a subconscious level it must be extremely good news.

On a different note, after listening to Joyce Meyer’s sermon on “Do not offend yourself” today a light bulb went on inside my head, only to realize I’ve spent YEARS being offended at people or things they did, hindering both my belief in God and belief in people. I think I’m still offended at someone, not sure who, but it shouldn’t take me too much time to figure that one out. I’m sure Chet tried his best to communicate my need of forgiving people and their offenses over the past 20 years of marriage but for some reason he just didn’t put it the way Joyce puts it, so I’ve never really paid attention. I guess there’s a whole lot of healing going on now, both physically as well as emotionally. Have a great day and stay happy and not offended, if possible:)

Tratamentul intravenos ma lăsat foarte obosita și cu o senzație oarecum ciudata. Va trebui să întreb medicul dacă e normal. Subsuoară partea dreaptă (ganglionii limfatici axilari) arata umflati. În ciuda oboselii extreme, pe timp de noapte sint agitata și mi-e greau sa adorm. Odata ce am adormit, coșmaruri care le aveam in trecut mi-au invadat subconstientul,  însă de data asta părea să fiu în control in modul cum am răspuns la ele. În loc de a permite oamenilor răi să mă fugareasca toata noaptea pina ajungeam într-o stare emoțională exhaustivă am început o elaborarea de planuri strategice cum de ai acapara pe ei. Cred că am învățat ceva in viata si m-am schimbat in asa fel ca la nivel de subconstient imi dau seama ca nu mai trebuie sa fug ci sa infrunt.

Pe o alta notă, după ce a ascultat predica a lui Joyce Meyer “Nu te jignesc” astăzi un bec sa aprins în capul meu, realizind ca am risipit ani de zile agitata din cauza unor igniri, împiedicând atât drumul meu de credința catre Dumnezeu dar si  relatiile mele intre oameni. Cred că încă ma simt jignit de cineva, nu sunt sigura cine, dar nu ar trebui să-mi ia prea mult timp de gindire să aflu:) Sunt convinsa că Chet a încercat din răsputeri să comunice importanta de a ierta oamenii care m-au jignit dar pentru un motiv oarecare el doar nu a pus subiectul cum l-a pus Joyce, si nu cred ca am dat mare atenție. Vad ca e un proces intens de vindecare atit pe plan fizic cit si pe plan emotional. Va doresc o zi buna.